Din istoria universală a spionajului (XV). „Războiul rece” al spionilor continuă ?/ de Dr. Alexandru Popescu

SUA

Această situaţie se oglindeşte chiar in amploarea pe care serviciile (agenţiile) de spionaj/contraspionaj o au in continuare. Astfel, sistemul de informaţii şi securitate al SUA numără nu mai puţin de 14 asemenea agenţii, la care se adaugă încă 13 organizaţii cu atribuţii similare. În plus, pentru sporirea eficienţei unor acţiuni/operaţiuni din acest domeniu, între Pentagon şi CIA există tot mai multă întrepătrundere.

Spionajul american in lume

Dacă, în perioada Războiului rece, spionajul american era orientat prioritar împotriva URSS, în momentul de faţă se înregistrează o lărgire a ariei sale, potrivit intereselor politice şi tendinţelor de globalizare. Astfel, unii din cei mai eficienţi agenţi CIA acţionează în Africa şi Asia, cum este cazul spionului Robert Baer Booker, ca şi în Orient, precum Melissa Boyle Mahle, care va publica volumul Denial and Deception (2004), în care formulează opinii critice cu privire la felul în care au fost gestionate informaţiile ce ar fi putut preîntâmpina atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Chiar unul dintre directorii CIA, Leon Panetta, şi-a început cariera ca spion în mai multe ţări.

"Cârtiţele"

În acelaşi timp, contraspionajul american a trebuit să facă faţă unei adevărate "ofensive" desfăşurate de state cu care SUA se află în contradicţii politice, asemenea Cubei (precum Ana Belen-Montes, care a spionat 16 ani pentru această ţară), Irakul, Libia, dar şi unor Mari Puteri, în ciuda declaraţiilor de colaborare, China, Federaţia Rusă. Însă cele mai mari probleme le-au creat contraspionajului american "cârtiţele", agenţii infiltraţi mai ales în forţele armate, în NASA, dar chiar şi în CIA, precum Harold Nicholson (fost şef al biroului CIA din România la începutul anilor '90), ofiţerul cu gradul cel mai înalt care a fost arestat pentru spionaj în favoarea Federaţiei Ruse.

Federaţia Rusă

Urmaşul "Primului Directorat" din KGB este Serviciul de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse (FSB), înfiinţat în 1991 şi reorganizat în timpul preşedenţiei lui Vladimir Putin, el însuşi fost agent de informaţii în Germania. Deşi, la modul declarativ, FSB se dezice de activităţi de spionaj în alte ţări, mărturii provenite chiar din interiorul acestei agenţii afirmă că, împreună cu GRU, operează împotriva Statelor Unite într-un mod mult mai activ decât în timpul celor mai "fierbinţi" zile ale Războiului rece. Semnificativ în acest sens este cazul celor 10 spioni ruşi, între care o "urmaşă" a lui Mata Hari, frumoasa Anna Chapman, care acţionau sub acoperire în SUA.

Cazuri mai mult sau mai puţine reale

Periodic, contraspionajul rus face publice cazuri de spionaj împotriva Federaţiei Ruse, unele reale, altele având scop propagandistic. Astfel, în 2006, o serie de diplomaţi de rang înalt ai Ambasadei Marii Britanii la Moscova au fost acuzaţi că ar fi efectuat acţiuni de spionaj, recurgând la o tehnologie de transmitere de date sofisticată, care l-ar face gelos şi pe James Bond.

Marea Britanie

În legătură cu James Bond, este de remarcat că MI5 şi MI6 nu au mai fost atât de active în domeniul spionajului precum se afirmă în cărţile lui Fleming. Din contra, serviciile de informaţii britanice sunt preocupate, în special, de anihilarea agenţilor străini. În 2009, unele agenţii de presă au publicat informaţia conform căreia nu mai puţin de 20 de ţări spionează intens Marea Britanie, între care şi unii dintre aliaţi, Germania şi Franţa.

Franţa

Serviciul de informaţii francez, DGSE, s-a angajat, în perioada contemporană, în acţiuni de mai mică anvergură în diferite puncte ale globului, dar, ca să cităm "telegramele" (termenul de "cablograme" este folosit impropriu) Wikileaks, Franţa ar fi cel mai activ stat european în spionajul industrial. În acelaşi domeniu, această ţară ar fi şi o "ţintă", dacă este să amintim de cazul managerilor de la uzinele Renault care ar fi spionat pentru alte ţări, rămas cam "în coadă de peşte"…

Germania

Ca şi în perioada Războiului rece, şi în cea de după căderea "Cortinei de fier", Germania continuă să fie o ţară "asediată" mai ales de "diplomaţii sub acoperire". Astfel, publicaţiile "Die Welt" şi "Fokus" citând surse din Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei, pun în circulaţie informaţia conform căreia nu mai puţin de 120 din cei 360 de diplomaţi ruşi acreditaţi în această ţară lucrează pentru Serviciul de Informatii Externe al Rusiei, Serviciul Federal de Securitate sau GRU, Serviciul de informaţii militare. Având în vedere această informaţie, se afirmă că Rusia menţine în Germania cea mai densă reţea de spioni din întreaga Europa.

Care este "capitala spionajului mondial" ?

În mod tradiţional, se considera că Viena avea reputaţia de a fi fost multă vreme un "leagăn al spionilor", o "placă turnantă" a activităţilor informative din întreaga lume.

Şi totuşi, în ultimul timp, Viena are un "concurent" redutabil, care nu este altul decât "capitala Uniunii Europene", Bruxelles, devenit, potrivit aprecierilor unor experţi "un cuib de spioni", dat fiind că aici se concentrează cele mai importante centre de putere. O serie de ţări, grupuri de presiune, ziarişti şi agenţii de stat sau private, sub diverse "acoperiri" folosesc metode dintre cele mai sofisticate pentru a obţine informaţii protejate.

Ţările mici în spionaj

Dar şi statele de mai mici dimensiuni, aparent fără un rol major în politica mondială, îşi au locul lor pe harta mondială a spionajului. Astfel, în Estonia, un funcţionar al Ministerul Apărării, Herman Simm a fost dovedit ca spion pentru Federaţia Rusă căreia i-a transmis informaţii de mare valoare privitoare la NATO, în special despre proiectul de amplasare a unor componente ale scutului american antirachetă. În 2010, relaţiile dintre Norvegia şi SUA au fost perturbate după ce ambasada americană a fost acuzata că spionează sistematic cetăţenii norvegieni. Georgiaduce un "război" de durată împotriva agenţilor Federaţiei Ruse. Şi aşa mai departe…

Orientul Mijlociu

În afara confruntărilor armate, atentatelor teroriste, în această zonă se desfăşoară un continuu "război al spionilor", Israelul, prin Mossad, a reuşit să penetreze chiar organizaţiile palestiniene, iar Iranul, Arabia Saudită, Libanul, Siria nu mai prididesc să aresteze spioni israelieni, americani, mai mult sau mai puţin dovediţi, pe care, de cele mai multe ori îi execută.

Orientul Îndepărat

Potrivit aprecierilor unor experţi, spionajul chinezesc ar fi cea mai puternică ameninţare la adresa Occidentului. În opinia unor avizaţi experţi, China deţine primul loc la spionaj economic. Autorităţile din SUA se plâng de faptul că acesta ţară fură secrete pentru a concura firmele americane, europene şi japoneze. Bineînţeles, China neagă acuzaţiile de spionaj, deşi americanii au arestat mai mulţi cetăţeni chinezi sau chiar…americani suspecţi.

Lucrurile se complică foarte tare, dat fiind că Japonia anunţă arestarea unui ofiţer de marină, spion pentru Federaţia Rusă.

Alături de Cuba, o altă ţară care a conservat regimul comunist şi continuă să folosească metoda "femeilor spion" este Coreea de nord, mai ales împotriva statului pe care îl consideră cel mai important adversar, Coreea de sud.

ONU - în continuare "front de spionaj"

Ca şi în perioada Războiului rece, ONU şi organizaţiile sale continuă să constituie un "front secret". În 2004, a stârnit un adevărat scandal informaţia din presa engleză după care Marea Britanie a ţinut "isonul" Statelor Unite în acţiunile de spionare şi influenţare a unor state care aveau atitudini "neconforme" cu politica acestor ţări. Purtătorul de cuvânt al fostului secretar general al ONU, Kofi Annan, a declarat că acesta este de părere că instalarea unor dispozitive de interceptare în sediul organizaţiei este ilegală. Şi cam atât…

România

Locul DIE/CIE pe "harta informativă" a fost luat de Serviciul de Informaţii Externe (SIE), activitatea sa fiind reglementată "în conformitate cu principiile democratice universal valabile", în vreme ce, recent, directorul acestui serviciu, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că orice agent al acestui serviciu peste hotare este un potenţial "infractor".

Se pare că "stafia" spionajului românesc continuă să bântuie. În 1998, oarecare rumoare a produs ştirea agenţiei de presă germane DPA conform căreia misiunea diplomatică a României la Bonn ar desfăşura activităţi informative, fapt negat de Ministerul de Externe român, a cărui poziţie a fost acceptată de cel german. (Pentru informarea cititorului, menţionez că autorul acestor rânduri a ocupat funcţia de ataşat cultural al Ambasadei României în perioada 1992-1996…)

Mai complicată a fost postura în care a fost pusă SIE anul trecut, când Rusia a reţinut un diplomat român suspectat de implicare în furtul de informaţii militare secrete. De fapt cazul a fost o continuare a celui din 2009, când cetăţeanul bulgar Marinov Zikolov a "colaborat" cu subofiţerul român Floricel Achim în obţinerea de informaţii similare. Atunci au fost expulzaţi şi trei diplomaţi ruşi…

Potrivit unei ştiri puse în circulaţie de "European Voice", transmisă de agenţia "NewsIn" şi de alte publicaţii, Serviciul Român de Informaţii Externe este la curent cu ce se întâmplă în Moldova şi întreţine relaţii bune cu Serbia, în timp ce Ungaria, îngrijorată de etnicii maghiari din străinătate, este "atentă" la ceea ce se petrece România şi Slovacia, deşi aceste state se află sub aceeaşi "umbrelă informativă" a NATO.

În loc de Epilog

La capătul acestui "scurt excurs" în istoria universală a spionajului suntem datori faţă de cititori să recunoaştem că, în ciuda "exploziei" de informaţii care se înregistrează în ultima perioadă (documente declasificate, lucrări de sinteză, memorii etc.) un asemenea demers nu poate "fotografia" decât…vârful aisbergului.

Într-adevăr, ar fi iluzoriu să ne imaginăm că, în momentul de faţă, dar şi în viitor, vom putea cunoaşte toate "dedesubturile", resorturile, configuraţiile, direcţiile, "tranşeele" "frontului secret". Ca să fim oneşti şi realişti, trebuie să remarcăm că opinia publică, dar şi cercetătorii pot lua cunoştinţă de acele informaţii pe care autorităţile de profil sau cele politice, indiferent de ţară, consideră că le pot pune în circulaţie, fără a se periclita interesele lor naţionale, ca şi viitorul activităţilor lor. Aşadar, răspunsul din titlul acestui episod nu poate fi decât pozitiv: da, "Războiul rece al spionilor continuă", atâta vreme cât informaţia este considerată drept una dintre cele mai de temut arme. De aceea, o istorie universală a spionajului conţine mai multe întrebări decât răspunsuri de care vor lua cunoştinţă, poate, generaţiile următoare sau vor rămâne pentru totdeauna sub "pecetea tainei". Şi poate este mai bine aşa…