Influenţele turceşti/ de Ziarul de Duminică

Autor: Ziarul de Duminica 29.07.2011

Studiile au aratat ca în limba româna se pot distinge doua straturi de împrumuturi turcesti. Primul cuprinde cuvinte care au fost atribuite vechilor populatii de origine turco-tătară stabilite în aceste zone (în special pecenegi si cumani). În cercetarea detaliata întreprinsa în legatura cu influenta orientala asupra limbii si literaturii române, Lazar Şăineanu arata ca exista mai multe grupuri de turci, care au avut contacte cu populatia româneasca în diferite etape ale istoriei, lasând urme la nivelul lexicului românesc. Influenta turca (osmanlie) începe în Peninsula Balcanica în secolul al XIV-lea si dureaza pâna în prima jumatate a secolului al XIX-lea. Elementele turcesti au patruns în limba româna în aceasta perioada în doua faze istorice: în secolele al XV-lea - al XVII-lea au patruns o serie de cuvinte care au, în general, caracter popular, multe facând parte din fondul principal lexical al limbii române; cuvinte turcesti intrate în epoca fanariota (secolele al XVII-lea - al XVIII-lea), dintre care majoritatea au iesit din uz sau au capatat, pe teren românesc, un sens ironic sau peiorativ.

Despre acestea şi multe altele vorbeşte un recent volum apărut la Editura Humanitas, "Emil Suciu - 101 cuvinte de origine turcă"*), un "compendiu" al influenţei turceşti căreia i-a fost supusa limba română timp de aproape cinci secole. Urmărind să elimine unele confuzii şi incoerenţe în modul în care vorbitorii obişnuiţi ai limbii române apreciază această influenţă, autorul se adresează în special publicului interesat de istoria limbii române, dar şi de aspectele actuale ale acesteia. În consecinţă, el clarifică nu numai condiţiile istorice, modul, perioada şi măsura în care turca osmanlie a exercitat o înrâurire consistentă, dar destul de puţin viabilă asupra limbii noastre, ci şi urmele lăsate de această influenţă în lexicul pe care îl folosim curent în zilele noastre, inclusiv modificările de formă şi de înţeles pe care cuvintele româneşti de origine turcă le-au suferit în decursul veacurilor.

Emil Suciu s-a născut în 1950, la Târgu-Mureş. Studii liceale la Târgu-Mureş şi Aiud (1969), licenţiat al Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale, Secţia limba turcă, din cadrul Universităţii din Bucureşti (1973). Doctor în filologie (1984). În paralel cu o carieră militară meritorie, culminând cu funcţia de ataşat român al apărării în Ungaria şi apoi în Turcia - funcţie de pe care a ieşit în rezervă (2005) -, şi-a urmat menirea de lingvist, pe care o continuă şi în prezent. Domenii de cercetare: influenţa turcă asupra limbii române, istoria limbilor română şi turcă, onomastică românească, toponimie turcă, formarea cuvintelor în limbile română şi turcă.

Cărţi: Cuvinte româneşti de origine turcă, Bucureşti, 2006; Condensarea lexico-semantică, Iaşi, 2009; Influenţa turcă asupra limbii române. I. Studiu monografic, Bucureşti, 2009; II. Dicţionarul cuvintelor româneşti de origine turcă, Bucureşti, 2010; Drama iugoslavă - culisele unui incendiu tragic, Bucureşti, 1992. În colaborare: Contribuţii la istoria limbii române literare, secolul al XVIII-lea (1688-1780), Cluj-Napoca, 2000; Romanische Sprachgeschichte / Histoire linguistique de la Romania, Berlin - New York, 2009. Zeci de studii, articole şi recenzii publicate în reviste de specialitate.

*) Emil Suciu - 101 cuvinte de origine turcă, Editura Humanitas