Datoria publică a crescut cu 20 mld. euro în doi ani de criză. Cât trebuie să crească economia ca să se poată desprinde din menghină?

Este importantă însă şi natura deficitului care duce la creşterea datoriei publice - cheltuieli sociale sau investiţii -, fiind esenţial să nu ne mai îndatorăm pentru a plăti facturi sociale, adică salarii şi pensii.

Ritmul alert de creştere a datoriei din ultimii doi ani, care devenise îngrijorător în 2010, apropiind datoria publică de 40% din PIB, a dat semnale de temperare în acest an.

Dan Bucşa, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank, spune că orice deficit bugetar creează datorie publică, însă reducerea deficitului bugetar ajută la încetinirea creşterii datoriei publice, după cum arată ultimele date publicate de Ministerul Finan­ţelor în acest an.

Dacă în perioada 2003-2006, de exemplu, ritmul de creştere al datoriei publice de la un an la altul nu trecea de 10%, în ultimii ani creşterea anuală a accelerat şi nu a mai coborât sub 30%. În perioada ianuarie - aprilie 2011, datoria publică a crescut însă cu doar 1 mld. lei, faţă de creşterea de 26,6 mld. lei în primele patru luni din 2010, din care aproximativ 13,6 mld. lei au fost tranşe din împrumuturile de la FMI şi Comisia Europeană.

La nivel european şi chiar mondial a devenit îngrijorătoare creşterea alertă a datoriilor publice, în urma măsurilor de urgenţă şi a fondurilor injectate pentru a ajuta economiile să iasă din recesiune. Cu cât datoria publică este mai mare, cu atât este perceput un risc mai mare şi ratele de împrumut pe pieţele externe sunt mai mari.

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consililui Fiscal, a explicat că evoluţia datoriei publice ca procent din PIB depinde de trei factori, respectiv creşterea PIB nominal, dobânda la datoria publică şi soldul primar al bugetului (deficit bugetar, fără cheltuieli cu dobânzi).

"Dacă există deficit primar, chiar dacă în scădere, şi dobânzile sunt mai mari decât creşterea PIB nominal - situaţia României din 2009-2010 -, datoria publică creşte în mod cert. Conform proiecţiilor oficiale, PIB nominal va creşte probabil în 2011 -2012 cu mai mult decât rata dobânzii la datoria publică, ceea ce ar putea face ca datoria publică să se stabilizeze în jur de 35% din PIB chiar dacă continuăm să avem deficit primar, cu condiţia ca acesta să scadă şi să rămână foarte scăzut (sub 1% din PIB)", a spus Dumitru.

La rândul lui, Nicolaie Chideşciuc, economistul-şef al ING Bank, a spus că deficitul bugetar se poate descompune în deficit primar şi cheltuială cu dobânda, iar stocul de datorie creşte dacă se înregistrează deficit primar - şi România este pe deficit primar - şi/ sau dacă rata nominală medie a dobânzii este superioară creşterii economice. "Este de aşteptat ca datoria publică să crească în continuare. Scăderea datoriei publice ca pondere din PIB se obţine fie prin surplus primar, prin scăderea ratelor de dobândă plătite la datoria publică, prin accelerarea creşterii economice - care se obţine fie prin creştere reală mai rapidă, fie prin inflaţie mai mare - sau, pur şi simplu, prin reducerea nivelului de datorie existentă (prin vânzare de active şi/ sau faliment)."

Cum a evoluat datoria

Anul trecut, datoria publică a continuat să crească într-un ritm rapid de 32%, în condiţiile în care statul s-a împrumutat masiv şi a ajuns la un nou maxim istoric de 194 mld. lei (46 mld. euro), iar ponderea în PIB a fost de aproape 38%, sub pragul impus de criteriile de la Maastricht (60% din PIB).

Datoria publică a crescut însă de la 35 la 46 mld. euro în 2010, adică cu circa 1 mld. euro pe lună. Deşi finanţele au reuşit să reducă uşor deficitul bugetar, ritmul rapid de creştere al datoriei publice şi perspectivele slabe privind creşterea economică erau percepute în 2010 ca fiind principalele vulnerabilităţi.

După ce în ianuarie 2011 datoria publică scăzuse cu 3,5 mld. lei, în februarie s-a reluat trendul ascendent, iar ritmul de creştere s-a accentuat în martie, când ponderea datoriei în PIB a ajuns la 36,7%. Aprilie a venit însă cu o scădere a datoriei faţă de martie.

Analiştii au avertizat de mai multe ori că structura datoriei României are un profil nefavorabil al scadenţelor, având în vedere ponderea mare a împrumuturilor pe termen scurt, de sub 1 an.

Deocamdată, nivelul datoriei publice a României este redus. Conform Eurostat, datoria publică guvernamentală reprezenta anul trecut 30,8% din PIB, faţă de media europeană de 80% din PIB.

Însă, analiştii au explicat că este necesară ajustarea deficitului bugetar la sub 3% din PIB pentru stabilizarea datoriei publice.

"Cei mai importanţi factori care ajută la reducerea ponderii datoriei publice în PIB sunt scăderea deficitului bugetar şi creşterea economică. Primul implică, în etapa actuală a ciclului economic, înregistrarea de deficite primare reduse (sau chiar surplusuri primare), pentru a contracara eventuala creştere a costurilor cu dobânzile plătite la datoria publică (din cauză că dobânzile cresc prociclic). Din fericire, în România dobânzile continuă să scadă, ceea ce înseamnă că serviciul datoriei este mai puţin costisitor pentru componenta în lei", a afirmat Bucşa. Necesarul de finanţare este ridicat şi va ră­mâne ridicat şi în anii următori, nivelul esti­mat de analişti pentru 2011 fiind de aproximativ 20 mld. euro. Statul are de finanţat în acest an un deficit bugetar de 4,4% din PIB, repre­zen­tând aproximativ 24 mld. lei (circa 6 mld. euro), la care se adaugă refi­nanţările titlurilor sca­dente.

Datoria publică nu va depăşi 40% din PIB până în 2013, în condiţiile în care Finanţele se aşteaptă la revenirea creşterii economice, aprecierea monedei naţionale faţă de euro şi extinderea maturităţii titlurilor de stat, potrivit strategiei pentru managementul datoriei statului în 2011-2013.

Ministerul Finanţelor anticipează o creştere a serviciului datoriei publice guvernamentale cu 26% în acest an comparativ cu anul trecut, la 58,1 mld. lei (14 mld. euro), din care 49,5 mld. lei (12 mld. euro) reprezintă rate de capital, iar diferenţa dobânzi. Iar finanţarea deficitului se va face echilibrat, din surse externe şi interne.

Chiar dacă România va controla deficitul bugetar, obligaţiile financiare vor creşte în anii următori, având în vedere că vor exista sume de rambursat şi dobânzi de plătit.

Care este datoria acceptată de investitori?


România mai are loc să-şi majoreze datoria până la atingerea plafonului de 60% din PIB, agreat la nivel european, însă problema este accelerarea ritmului de creştere şi direcţionarea banilor preponderent către cheltuieli curente cu pensiile şi salariile, în timp ce cheltuielile cu investiţiile rămân la un nivel extrem de redus.
"În acest moment, datoriile publice mai mici de 60% din PIB sunt considerate sustenabile. În cazul României, însă, problema nu este nivelul, ci dinamica acestei datorii: în perioada 2000 - 2010, ea a crescut de 7,7 ori. În termeni reali, ajustata cu inflaţia, datoria publică s-a dublat în doar 11 ani", spune economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
El a amintit că, din acest motiv, pieţele financiare internaţionale şi agenţiile de rating au penalizat România la sfârşitul lui 2008: creşterea datoriei şi finanţarea acesteia erau nesustenabile fără ajustări bugetare. "Din fericire, o parte din ajustările necesare s-au produs şi continuarea lor ar avea efecte pozitive asupra credibilităţii externe a României şi a costurilor de finanţare externă".


Analiştii consideră că nivelul maxim al datoriei publice pe care şi-l permite o ţară depinde de toleranţa investitorilor, respectiv de disponibilitatea acestora de a finanţa ţara respectivă.


"Pot fi ţări care nu îşi pot susţine o datorie nici de 15% din PIB, la fel cum pot exista ţări care să aibă datorie foarte mare, dar totuşi sustenabilă. În cazul României, probabil că la peste 40-50% din PIB ne apropiem de un potenţial prag de intoleranţă la datoria publică, la care investitorii ar putea deveni reticenţi în a continua să ne finanţeze. Este esenţială însă şi natura deficitului care conduce la creşterea datoriei publice - dacă factorul care generează deficit bugetar este legat de cheltuieli sociale sau de cheltuieli de capital. Este obligatoriu ca deficitul bugetar să scadă în România şi să rămână scăzut şi să nu ne mai îndatorăm pentru a plăti cheltuieli sociale", a spus Dumitru.
Oficialii BNR spuneau încă de anul trecut că România ar trebui să-şi definească datoria publică maxim acceptată de investitori, care se situează probabil în jur de 40% din PIB având în vedere că percepţia investitorilor asupra ţărilor din regiune diferă fundamental, ceea ce este permis unei ţări în materie de datorie publică nefiind acceptat pentru altă ţară.


"În opinia mea, nu există un nivel maxim acceptabil al datoriei publice. Există diverse nivele pe care investitorii sunt dispuşi să le finanţeze atâta vreme cât au încredere în ţara respectivă. Nu există un nivel anume care sperie investitorii. Însă, este adevarat, trecerea peste un anumit prag în condiţiile în care cei din jur stau mai bine la acest capitol poate pune probleme serioase în finanţarea datoriei. Acelaşi lucru se poate întampla şi la un nivel scăzut, dacă guvernul nu are politici clare sau ele nu sunt favorabile pieţelor", crede Chideşciuc.

Este neceară plafonarea deficitului şi datoriei prin Constituţie?

De la Cotroceni şi de la Palatul Victoria au apărut semnale privind includerea în Constituţie a unor prevederi care stabilesc că deficitul bugetar nu poate să fie mai mare de 3% din PIB, iar datoria publică nu poate depăşi 60% din PIB.


Bucşa de la UniCredit Ţiriac consideră că este foarte dificilă plafonarea deficitului bugetar la un anumit procent din PIB din cauza că veniturile bugetare sunt prociclice, în timp ce cheltuielile bugetare sunt, de obicei, anticiclice. Altfel spus, deficitele bugetare pot fi uşor reduse în perioade de boom, dar mai greu controlate în perioade de recesiune.


"Veniturile bugetare cresc în perioade de expansiune economică (datorită creşterii veniturilor şi tranzacţiilor într-o economie), în timp ce guvernul poate cheltui mai puţin bani. În perioade de recesiune, veniturile bugetare se reduc din cauza contractării activităţii economice, în timp ce guvernul poate încerca să stimuleze activitatea economică prin sporirea investiţiilor publice. Regula care s-ar putea impune este înregistrarea de surplusuri primare în perioade de expansiune economică, eventualele excepţii putând fi permise doar pentru creşterea investiţiilor publice".


În România, controlarea deficitelor bugetare conduce la limitarea automată a ponderii datoriei publice în PIB, deoarece nivelul datoriei de la care plecăm este redus, a spus Bucşa. Nivelul impus prin Tratatul de la Maastricht este deja de referinţă la nivel internaţional fiind foarte important pentru ca statele care nu-şi pot finanţa discreţionar deficitele prin emisiune de bani cu circulaţie internaţională largă (cazul României, dar şi al ţărilor Zonei Euro) să se poata împrumuta în continuare de pe pieţele internaţionale de capital.


Pe de altă parte, Chideşciuc spune că plafonarea deficitului bugetar nu are fundament economic, în timp ce în cazul datoriei publice ar avea sens. Astfel, este bine să previi îndatorarea excesivă care măreşte sensibilitatea faţă de sentimentul pieţelor. "Comportamentul ar trebui să fie similar cu cel al unui individ: nu este o problemă dacă te împrumuţi din când în când, însă dacă volumul datoriilor tale creşte în mod continuu, la un moment data nimeni nu te va mai împrumuta şi nu vei putea plăti".


Preşedintele Consiliului Fiscal spune că iniţiativa de introducere a unor limite de deficit bugetar şI /sau datorie publică se încadrează într-un context european caracterizat de preocupări majore pentru restabilirea sustenabilităţii finanţelor publice.


"Introducerea în constituţiile naţionale a unor reguli fiscale puternice ar putea fi un pas important în asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice pe termen mediu şi lung dată fiind situaţia curentă foarte dificilă a unor state europene în acest domeniu. Trebuie însă fundamentată foarte bine din punct de vedere economic formula optimă sub care vor opera aceste reguli fiscale. Iniţiativa europeană poate avea relevanţă şi în cazul României, date fiind experienţele avute cu interpretarea unor prevederi constituţionale care pot conduce la dificultăţi majore la nivel economic. În plus, poate influenţa favorabil şi percepţia clasei politice faţă de programele de ajustare fiscal- bugetară", consideră Dumitru.

Cum stăm cu deficitul bugetar şi cu PIB-ul

n România a reuşit anul trecut să ajusteze deficitul bugetar, iar corecţiile ar trebui să continue astfel încât dezechilibrul fiscal să coboare la 4,4% din PIB în 2011 şi la 3% din PIB în 2012, conform angajamentelor asumate în faţa FMI şi a Comisiei Europene. La jumătatea anului, deficitul bugetar a fost de aproape 2,1% din PIB, sub ţinta agreată.

n În ceea ce priveşte evoluţia economiei, revenirea pare să fie lentă, cu un ritm de 1,5%-2% în acest an şi în jur de 4% în anii următori. În primul trimestru, economia a urcat cu 0,7% faţă de ultimele trei luni de anul trecut, iar pentru al doilea trimestru analiştii anticipează rămânerea în teritoriul pozitiv, dar încetinirea creşterii.

n Deficitul bugetar s-a redus în 2010 cu circa 3 mld. lei comparativ cu 2009, la 33,3 mld. lei, în timp ce datoria publică a urcat cu 46,5 mld. lei. Între datoria publică şI deficitul bugetar există un decalaj, având în vedere istoricul şi dobânzile.