La cererea publicului: despre manele (bis)

Autor: Alexandru Ciolan 05.08.2011

Între maneaua din dicţionarele actuale ("cântec turcesc de dragoste cu melodie duioasă şi tărăgănată"), care îşi are rădăcinile în epoca fanariotă, şi maneaua de azi (neprinsă încă în dicţionare) există o soluţie de continuitate. Am putea chiar spune că sunt cuvinte diferite, care desemnează lucruri diferite. Dacă manelele din secolul al XIX-lea erau o muzică pentru elite (se cântau la curţile domneşti şi boiereşti), cele actuale se adresează vulgului rupt de tradiţiile satului, încă locuitor în mediul rural ori strămutat în periferia mizeră de beton a oraşelor. Dacă vechile manele erau melancolice şi tihnite, cele actuale sunt expansive şi nestăpânite. Dacă vechile manele erau prin excelenţă orientale, cele noi sunt un amestec de ţigănie, balcanism şi mahala autohtonă. Dacă, în sfârşit, vechile manele erau interpretate la instrumente tradiţionale, cele actuale nu au nevoie, uneori, decât de un sintetizator şi un gurist cu aplomb de hip-hoper. Născut în anii '90, noul gen lipsit de inhibiţii şi-a însuşit numele vechii muzici, cu care mai are foarte puţine în comun - poate doar inflexiunile orientale. Şi a început să cucerească ţara, să facă bani şi… să creeze sau să dea naştere la cuvinte.

După cincisprezece ani de ascultat muzică autohtonă pentru buric şi pelvis, privim nostalgic spre vremurile când încă nu existau manele, ci doar proto-manele: "alt gen de cultură, care include şi istorica formaţie de proto-manele Azur" (Suplim. de cult. 4 VI 11). Între timp, noua manea a evoluat, nu mai e doar ce-a fost şi ce este, adică o lălăială, a ajuns să desemneze, ironic-dispreţuitor, orice este făcut în pripă, amatoristic dar cu mare tămbălău: "Asistăm la o manea politică. Suntem singura ţară din Uniunea Europeană care nu are o strategie postaderare" (Cotid. 20 I 07 p. 24). Iar lucratul după ureche, lăutăreala a căpătat numele de manelism ("România este condamnată să nu iasă niciodată din acest manelism fiscal", adevarul.ro 30 VIII 10).

Manelele sunt ca furtuna: te poţi lăsa luat de ele sau, rămuros stejar din Borzeşti, rămâi neclintit în faţa năvălirii lor. La cumpăna dintre cel de-al doilea şi cel de-al treilea mileniu exista deja "Ziua naţională a luptei împotriva play-bac-ului şi manelelor" (Naţ. 1 XI 00 p. 1), iar în iunie 2006, din revoluţionara Timişoară (mai precis: de la filiala locală a unei sigle, SRADSCD) se lansa chemarea: "Români, să dăm Mozart la tot cartieru'!" (hotnews.ro, 31 V 06), instituind "Luna românească de luptă împotriva manelelor". Nu!, românii nu sunt un popor vegetal, reacţia sănătoasă antimanea ("şNţu cred ş…ţ că reacţia anti-manea este numai la muzică; nu respingi maneaua numai din motive de ritm. Maneaua vine la pachet cu o întreagă atitudine şi un întreg set de valori - care sînt, s-o spun pe şleau, insalubre", Dil. 13 VII 06) sau antimanele ("Virus informatic antimanele ş…ţ Una dintre acţiunile virusului este aceea de a şterge de pe calculatorul virusat toate fişierele multimedia care conţin titlurile acestora sau nume ale unor interpreţi de manele", ziaruldeiasi.ro 27 IV 05) există. Şi îi transformă pe "băieţii răi", creatorii de viruşi informatici, în apostoli ai neamului, care nu mai rabdă batjocorirea imnului naţional transformat în imn-manea ("Pe 1 decembrie 2005, de ziua naţională a României, am avut ocazia să ascultăm pe un post de televiziune particular interpretarea imnului de stat al ţării noastre în diverse variante, aparţinând unor genuri muzicale diferite, inclusiv un imn-manea", Suplim. de cult. 5 II 11). Nu putem permite ca România să devină tărâmul manelelor, un Maneleland (Adev. lit. şi art. 24 II 04 p. 6), o Manelia, "tărâmul magic în care o anume muzică săltăreaţă pluteşte în aer" (Adev. 27 II 04 p. 4), în care petrecerea dintre ani se numeşte manelion ("Manelioanele TV", kamikazeonline.ro 4 I 11), iar a maneli înseamnă "a cânta (manele)" ("Au manelit Vali Vijelie, Sorinel Puştiul…", Naţ. 4 I 01 p. 16). O ţară ai cărei locuitori sunt manelofili ("Zi de neagră deznădejde ş…ţ pentru manelofili. Incredibilul s-a produs: maratonul lăutăresco-umoristic ş…ţ a fost anulat", Adev. 16 VI 01 p. 3) vrăjiţi de ritmul manelesc ("Îmi place muzica, îmi place ritmul manelesc", Dil. 19 I 06) şi care se poartă manelic ("Reguli simple, manelice, pentru economia de piaţă şi pentru studenţii la economie", Naţ. 24 XI 00 p. 2), care sunt manelizaţi "până la ADN" (R.lit. 29 / 2001 p. 18) sau "până la Dumnezeu" (adevarul.ro 23 I 02), atât de dependenţi încât nu mai reacţionează decât la maneloterapie ("şIţ-a făcut maneloterapie ca să ş…ţ nu se arunce pe fereastră", G. 11 VII 08 p. 10).

Dar ce este, în fond, manelismul? Este un stil muzical kitschos ("Stilul muzical şi mişcarea asociată lui Azur au deschis drumul kitsch-ului de masă în România. Stilul lor a fost preluat după revoluţie şi statuat în retortele absconse ale manelismului", adevarul.ro 10 II 07), dar şi un stil de viaţă ("Manelele sunt acum reperul unui nou stil de viaţă: manelismul", evz.ro 8 VIII 09), o emblemă a lipsei de educaţie ("Nu există nimic în afară de educaţie în stare să scoată această ţară din jeg, din mocirlă, din manelism, din prezent", adevarul.ro 11 IX 10). Iar manelist nu este doar interpretul de manele ("Sumele strânse ş...ţ sunt cel mai mare secret al oricărui manelist serios", Ev.z. 13 IX 09 p. 9), ci şi iubitorul genului manelistic, adică al manelisticii ("Manelistul mobil e de regulă foarte tânăr, are între 14 şi 18 ani, gel în păr, şort din material sintetic şi în picioare musai papuci", G. 9 VIII 06 p. 7).

A maneliza înseamnă, previzibil, a pune pe ritm de manele o melodie onorabilă sau chiar solemnă ("şDţacă imnul regal - adică imnul unei Românii reîntregite, în forma cea mai bună pe care a avut-o ţara asta vreodată - ar putea fi manelizat, parodiat, rockerizat, n-ar fi cazul nici ca Deşteaptă-te, române să fie tratat diferit doar pentru că e imnul de azi", Suplim. de cult. 5 II 11 p. 2). Şi, tot previzibil, a se maneliza a ajuns să fie verbul care descrie cel mai bine România de azi, căzută din cerul tradiţiei şi al culturii pe pământul trivialităţii: "noi, pe litoral, mai mult ne manelizăm decât ne civilizăm" (G. 7 IX 09 p. 1); "Ne-am manelizat şi de aceea tinerii noştri nu mai au niciun reper" (adevarul.ro 1 III 10); "nu-mi mai place cum arată România în ultima vreme - faptul că ne-am manelizat" (adevarul.ro 8 VII 10). Încă o dată previzibil, procesul acesta de degradare poartă numele de manelizare: "Manelizarea României prin uitarea şi îngroparea culturii" (jurnalul.ro 15 III 10).

Atât de adânc cuibărită este maneaua în inima românului încât a căpătat şi un diminutiv, un nume de alint, maneluţă: "petrecerile la iarbă verde cu mititei şi bere - cu maneluţe şi ţopăieli pe asudatelea şi pe surzitelea" (revista-ecoul.com 1 V 11).

Întorcând pe dos butada "Iubesc trădarea dar urăsc pe trădători" trubadurul Ion Popa, care cântă folclor lăutăresc şi compune pe versuri de Haralamb Lecca, Macedonski, Arghezi şi Carianopol încheia, conciliant, un interviu declarând "Detest manelele, dar nu şi pe cei care le cântă" (adevarul.ro 1 III 10). În ceea ce mă priveşte, consecvent şi intransigent, chiar dacă nu sunt întrebat, răspund: Detest manelele şi, cu atât mai mult, pe manelişti. (Promisesem că voi discuta serios, atât cât se poate, despre manele. Uite c-am făcut-o…!)

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.