Proteicul Nae Ionescu/ de Stelian Ţurlea

Nae Ionescu

Drumurile destinului românesc

Editura Vremea

Selecţia textelor şi prefaţa de Miruna Lepuş. Antologia cuprinde peste 40 de articole semnate de Nae Ionescu, publicate în marea lor majoritate în ziarul Cuvântul. "Nae Ionescu - spune editura - a fost omul epocii lui, cu părţi bune şi cu părţi rele - profesor, filosof, directorul unui ziar influent, apropiat al regelui, apoi susţinător al Mişcării Legionare, ortodox practicant, personaj monden. Pentru o cât mai corectă înţelegere a articolelor semnate de el, acestea trebuie citite în context istoric şi interpretate prin grila contemporanilor săi, nu prin cea actuală, supusă nevoii de corectitudine că inteligenţă socială... În acest mod, opiniile sale nu vor mai fi etichetate dintru început că fiind extremiste, antisemite, antidemocratice. Miza nu trebuie să fie condamnarea postumă a lui Nae Ionescu, ci înţelegerea unei epoci, explicarea înclinaţiei către dreapta a tinerilor intelectuali interbelici, evitarea greşelilor făcute de ei şi continuarea acţiunilor creatoare începute de aceştia." Majoritatea articolelor sunt publicate pentru prima oară în volum şi privesc politică internă, economia, politică externă, religia, statul şi monarhia, cultura.

Născut în 1890, Nae Ionescu şi-a început activitatea didactică la Facultatea de Litere şi Filosofie, catedra de Logică şi Teoria cunoştinţei a profesorului Rădulescu-Motru. În 1926, devine conferenţiar de Istoria logicii şi Metafizică, iar în 1937 primeşte titlul de profesor agregat, ocupând postul doar până în luna iulie 1938, când e suspendat din învăţământ, din motive politice. În 1926, Nae Ionescu începe să scrie în Cuvântul - al cărui proprietar va deveni în 1928. După ruptura dintre el şi rege, din a doua parte a lui 1933, Nae Ionescu va fi închis de mai multe ori, iar apoi va avea domiciliu obligatoriu. Se stinge din viaţă la 15 martie 1940.

Şerban Dragomirescu, Radu Săgeată

Statele lumii contemporane

Editura Corint

Spre cinstea lor, autorii remarcă în prefaţă volumele pe aceeaşi temă apărute în ultimele decenii, cu deosebire "Enciclopedia statelor lumii" de Horia C. Matei, Silviu Neguţ şi Ion Nicolae, cu 11 ediţii' în 30 de ani. De ce mai era nevoie de încă o carte pe această temă? Autorii explică. De astă dată, monografiile celor 193 de state ale lumii vor să surprindă doar aspectele esenţiale, oferind cititorului o imagine cât mai sugestivă. Prima parte a lucrării este consacrată unor aspecte teoretico-metodologice care privesc statul ca sistem geografic şi social-politic. Monografiile cuprind date generale, cadrul natural, repere istorice, repere socioeconomice, diviziunile administrative. Spre desobire de alte lucrări, cea de faţă beneficiază de o ilustraţie cartografică mai sumară. Lucrarea are o arie largă de adresabilitate.