Povestea unui poloboc/ de Jonathan Swift

Digresiune despre natura, folosul şi necesitatea războaielor şi a disputelor

Fiind aceasta o problemă de mare importanţă, autorul intenţionează s-o trateze metodic şi pe larg într-un tratat separat, iar aici numai să ofere unele aspecte privitor la conţinutul marelui său tratat. Starea de război este naturală tuturor creaturilor. Războiul reprezintă o încercare de a lua prin violenţă de la alţii o parte din ceea ce au ei şi noi vrem. Fiecare om pe deplin lămurit de propriile calităţi şi, observând că ele nu sunt recunoscute cum se cuvine de ceilalţi, are dreptul natural de a lua de la ei tot ce crede că merită; şi fiecare creatură, remarcând că propriile nevoi sunt mai mari decât ale altora, are acelaşi drept de a lua tot ce natura sa cere. Animalele sunt mult mai modeste în pretenţii decât oamenii, iar oamenii mărunţi mult mai modeşti decât cei nobili. Cu cât cineva îşi ridică pretenţiile mai mult şi face mai mare caz de ele, cu atât are mai mult succes şi e mai mare erou. Astfel, sufletele măreţe, proporţional cu meritele lor superioare, pretind un drept mai mare de a lua totul de la oamenii mărunţi. Acesta este adevăratul fundament al grandorii şi eroismului şi al distincţiei între diversele clase de oameni. Astfel, războiul e necesar pentru a stabili un raport de subordonare, pentru a fonda cetăţi, regate etc., ca şi pentru a curăţa formaţiunile statale de umorile vulgare. Principii înţelepţi găsesc că este necesar să pornească războaie în străinătate pentru a avea pace acasă. Războiul, foametea şi epidemiile servesc, în mod obişnuit, de leac contra corupţiei formaţiunilor statale. Pentru o comparare a acestora trei, autorul va scrie un panegiric despre fiecare. Mare parte din omenire iubeşte războiul mai mult decât pacea. Puţini, şi de spirit umil, sunt aceia care trăiesc în pace cu toţi semenii. Cei modeşti şi supuşii de toate felurile cad mereu pradă celor cu pofte mai puternice sau mai nobile. Înclinaţia pentru război este universală; cei care nu pot sau nu îndrăznesc să ducă război în persoană angajează pe alţii s-o facă în locul lor. Astfel, există bătăuşi, asasini plătiţi, ucigaşi, magistraţi, soldaţi etc. Majoritatea profesiunilor ar deveni nefolositoare dacă toţi ar fi paşnici. De aceea animalele nu au nevoie nici de lăcătuşi, nici de avocaţi, nici de magistraţi, nici de dulgheri, soldaţi sau chirurgi. Animalele, care au pofte mărunte, sunt incapabile de a purta sau perpetua un război împotriva propriei specii, sau de a fi încolonate în trupe şi tabere pentru a se distruge unele pe altele. Aceste prerogative aparţin numai omului. Excelenţa naturii umane este demonstrată de considerabilul alai de pofte, pasiuni, nevoi etc., însoţitoare. Autorul urmează să trateze pe larg problema într-un panegiric adus omenirii.

Povestea lui Martin, continuare

Cum Jack, după ce s-a descotorosit de vechiul moşier, şi-a găsit un altul pe placul său, s-a certat cu Martin şi l-a dat pe uşă afară. Cum i-a prăduit toate magazinele şi i-a distrus întreaga farmacopee. Cum s-a comportat noul moşier cu el, cum l-a maltratat pe Peter, cum l-a îngrijorat pe Martin şi a făcut toată suflarea din împrejurimi să tremure ca varga. Cum prietenii lui Jack s-au certat între ei, dezmembrându-se în mii de părţi, întorcând toate lucrurile cu dosul în sus până când li s-a acrit tuturor de ei; în cele din urmă, când năbădăiosul stăpân închise ochii, Jack fu dat pe uşă afară, căci se ivi un nou moşier şi Martin fu repus în drepturi. Cum acest nou moşier îl lăsă pe Martin să facă precum pofteşte, iar Martin se arătă de acord cu tot ce dorea piosul său domn, cu condiţia ca Jack să fie ţinut sub obroc. Toate eforturile pe care le depuse Jack pentru a ridica un pic capul se dovediră în van; până când, în cele din urmă, moşierul muri şi fu urmat de unul care era mare prieten cu Peter şi, pentru a-l umili pe Martin, îi dădu ceva libertate lui Jack. Cum Martin se înfurie cumplit şi chemă în ajutor un străin şi-l dădu afară pe moşier; la care Jack se arătă de aceeaşi părere cu Martin pentru că acest moşier era cu totul devotat lui Peter şi de altfel se aruncă în braţele lui şi părăsi ţara. Cum noul moşier îl repuse pe Martin în posesia tuturor drepturilor sale anterioare, dar nu-i dădu permisiunea să-l distrugă pe Jack, care îi fusese prieten întotdeauna. Cum Jack scoase capul în nord şi intră în posesiunea unui întreg ţinut, spre marea nemulţumire a lui Martin care, descoperind că unora dintre prietenii lui Jack li se permisese să se stabilească şi să-şi câştige pâinea în părţile sudice ale ţării, deveni din ce în ce mai nemulţumit de noul moşier, pe care îl chemase în ajutor. Cum acest moşier l-a ţinut pe Martin la respect, după care l-a apucat o furie nestăvilită şi a jurat că, fie se spânzură, fie îl va urma pe Peter dacă toţi copiii lui Jack nu sunt alungaţi, ca să moară de foame. Despre numeroasele încercări de a-l vindeca pe Martin şi de a stabili pace intre el şi Jack, ca să se poată uni împotriva lui Peter; toate rămaseră fără sorţi de izbândă din cauza abilităţii unui număr de prieteni ai lui Peter, care se infiltrară printre cei ai lui Martin şi se prefăcură a fi cei mai zeloşi pentru interesul lui. Cum Martin, plecat în străinătate într-un acces de furie, semăna atât de mult cu Peter ca aer şi veşminte şi vorbea atât de mult ca el, că mulţi dintre vecini găseau imposibil a-i deosebi; mai ales când Martin tropăi de ici până acolo în armura lui Peter, pe care o împrumutase pentru a se lupta cu Jack. Ce remedii fură folosite pentru a potoli starea maladivă a lui Martin…

Aici, autorul fiind cuprins de un acces de plictiseală, căruia îi cade des victimă, după ce a citit o epistolă poetică adresată lui… şi-a revenit complet în simţiri şi n-a mai comis niciun rând de atunci.

N.B.: unele lucruri ce urmează nu sunt în manuscris, însă par a fi fost scrise de atunci încoace pentru a lua locul a ce nu s-a crezut că e convenabil să fie publicat la vremea respectivă.

Proiect pentru folosul universal al omenirii

Trudind atât de îndelung şi străduindu-se atât de mult pentru a servi şi educa publicul, autorul, fără niciun fel de profit pentru sine, s-a gândit în cele din urmă la un proiect util întregii omeniri şi care îi va aduce dumnealui un venit frumuşel. Astfel, intenţionează să publice prin abonament nouăzeci şi şase de volume mari, in folio, cuprinzând extrase de descriere a locului numit Terra Australis Incognita, adunate cu mare grijă, precum şi gravuri de 999 de autori învăţaţi şi pioşi, de o neîndoielnică autenticitate. Întreaga lucrare, completată de hărţi şi ilustraţii în ton cu subiectul, realizate de cei mai mari maeştri, va costa doar o guinee volumul pentru abonaţi, o guinee plătită în avans, iar apoi una la primirea fiecărei cărţi, cu excepţia ultimeia. Respectiva lucrare va fi de mare folos întregii omeniri şi necesară tuturor familiilor pentru că va conţine descrieri exacte ale provinciilor, coloniilor şi aşezărilor din acea vastă ţară unde, conform decretului general, vor fi duşi toţi cei ce încalcă legea; aceia care se vor afla în posesia tratatului pot alege locul cel mai potrivit şi mai pe placul lor, existând suficient spaţiu pentru fiecare, astfel ca toată lumea să fie mulţumită.

Autorul presupune că un exemplar din lucrare se va cumpăra prin subscripţie publică sau pe spezele parohiei pentru fiecare biserică parohială din cele trei regate şi în toate dominioanele care ţin de acestea. Şi că orice familie care îşi poate permite 10 lire pe an, chiar "trase" de la alte cheltuieli mai puţin necesare, va subscrie pentru a primi un exemplar. Autorul nu crede că va termina în mai puţin de nouă volume; considerând numărul necesar, intenţionează să publice minim 100 000 de exemplare într-o primă ediţie. Va da la lumina tiparului propuneri despre un nou termen, cu un număr de probă şi o hartă amănunţită a capitalei cu cele douăsprezece porţi, dintr-un autor cunoscut care a prospectat-o exact în vis. Având în vedere marea grijă şi eforturile depuse de autor, precum şi utilitatea operei, acesta speră că toţi până la unul vor fi gata, pentru propriul lor bine şi al său personal, să contribuie cu veselie şi să nu-i poarte pică pentru câştigul ce-l va avea, mai ales dacă se ajunge, cât de curând, la ediţia a treia sau a patra, cum se aşteaptă.

Autorul nu se îndoieşte că va fi tradus în limbi străine de către majoritatea naţiunilor europene, ca şi în Asia şi Africa, fiind la fel de mare folos acelor naţii ca şi naţiunii sale proprii; din aceste motive intenţionează să procure patente şi drepturi care să-i rezerve pentru sine întreg profitul de la toţi acei prinţi şi state; în acelaşi timp, autorul speră ca înainte să moară să vadă milioane din această mare operă publicate în ţările şi limbile respective.

După ce afacerea se va consolida ca lumea, autorul a promis să ofere unui prieten un alt proiect, aproape la fel de bun ca şi acesta, pentru fondarea în tot locul de birouri unde oamenii să se asigure contra naufragiului şi a altor accidente în călătoria spre această ţară; oficiile vor furniza contra cost comandanţi ce cunosc ca-n palma ruta, fiecare stâncă, prund, nisip mişcător etc., cu care astfel de pelerini şi călători ar putea veni în contact. În majoritatea ţărilor autorul e deja în contact cu o mulţime de astfel de inşi cu bune cunoştinţe; oricum, întreaga schemă a problemei va fi elaborată pe larg şi comunicată prietenului său.

Din volumul în pregătire la Editura Allfa. Traducere de Alina Cârâc