Vria pieţelor externe îi arde pe românii cu credite în franci: au ajuns să plătească dublu faţă de 2007. Vedeţi aici cum îi tentau bancherii pe clienţi

Sentimentul de panică manifestat şi ieri pe pieţele externe a împins francul elveţian spre un nou maxim istoric în raport cu euro şi implicit cu leul, cursul de schimb leu/franc fiind calculat la Bucureşti în mod indirect.

BNR a afişat o paritate record de 4,0221 lei pentru un franc, conturând astfel un scenariu încă greu de crezut pentru zecile de mii de clienţi care au de rambursat credite în franci: moneda continuă să se întărească de la o zi la alta, fiind considerată un ultim refugiu sigur de către investitorii speriaţi de prăbuşirea burselor. Aversiunea faţă de risc a crescut atât de mult pe pieţele externe, încât investitorii au ignorat practic decizia surpriză de săptămâna trecută a băncii centrale a Elveţiei de a reduce dobânzile şi de a mări lichiditatea, iar plasamentele în franci au continuat să crească.

Aşa se face că la Bucureşti românii care în urmă cu patru-cinci ani erau vrăjiţi de dobânzile nominale "incredibile" la credite în franci elveţieni, care se învârteau în jurul a 4%, suportă acum un curs de schimb chiar dublu pentru a-şi achita ratele.

Expunerea sistemului bancar local la riscul generat de cursul leu/franc este opera a nouă instituţii de credit: OTP Bank, care a adus pe piaţă moneda exotică în 2005, Raiffeisen, Bancpost, Volksbank, Banca Românească, Piraeus, Millennium, Credit Europe - care au văzut în franc soluţia miraculoasă de a-şi creşte cotele de piaţă la creditul ipotecar, şi Porsche Bank, care lansa în 2006 credite auto în franci.

Dacă în cazul creditelor auto multe au ajuns deja la scadenţă, fiind acordate pe cel mult şase ani, creditele ipotecare în franci se dovedesc o povară cu atât mai greu de dus cu cât maturităţile sar de 20 de ani.

Şi dacă tensiunile externe se mai prelungesc mult, iar francul rămâne la peste 4 lei, soluţia refinanţării creditelor respective în euro sau chiar în lei ar putea rămâne soluţia salvatoare. Deprecierea garanţiilor îngreunează însă astfel de ope­raţiuni. De asemenea, băncile ar putea lua în calcul noi restructurări de credite care să le permită clienţilor să su­porte această perioadă de întărire record a francului.

Astăzi, băncile altădată flămânde după cotă de piaţă au uitat cum se lăudau în 2007 - 2008 cu dublarea vânzărilor de credite în franci şi le vorbeau clienţilor despre avantajele "evidente" ale finanţării în această monedă.

BCR, cea mai mare bancă de pe piaţă, a rezistat "eroic" tentaţiei uriaşe de a intra pe piaţa creditelor ipotecare în franci elveţieni, mai ales după ce competitorii de la Raiffeisen şi Bancpost făcuseră acest pas strategic, şi în timp ce banca-mamă Erste vindea franci atât în Austria, cât şi în Ungaria.

La BRD, Patrick Gelin, fostul preşedinte al băncii, califica creditarea în franci elveţieni drept "o nebunie".

În schimb, Raiffeisen, a treia bancă după active în 2010, s-a numărat printre instituţiile de credit care în 2007-2008 au încercat să câştige cotă de piaţă vânzând ipotecare în franci.

Acum, Marinel Burduja, prim-vicepreşedinte al băncii responsabil cu divizia corporate, nu cu retailul, spune că aprecierea puternică a francului reprezintă "o lecţie pe care clienţii trebuie s-o înveţe cu suferinţă, dar care era necesară" pe piaţa locală.

"În banking, nu cifrele vizibile sunt cele mai importante. Mulţi clienţi au fost atraşi de nivelul rezonabil al dobânzilor, dar nimeni n-a făcut estimări privind riscul de deteriorare pe cursul de schimb. Eu spun că nu era un risc cu materializare atât de greu de prevăzut pentru că era vorba despre un echilibru de riscuri care nu putea fi controlat din România şi când nu poţi controla acest echilibru, ai de pierdut."

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a minimalizat marţi chestiunea expunerii sistemului bancar la creşterea francului: riscurile sunt mult mai "rezonabile" comparativ cu situaţia din Ungaria, băncile cu volume mai mari să facă provizioane, iar situaţia clienţilor îndatoraţi în această monedă să fie tratată de la caz la caz. "Avem două - trei bănci unde riscurile sunt mai mari şi le-am adresat sugestia puternică să provizioneze aceste riscuri şi dânşii au făcut-o, sunt ascultători."

Mai rămâne de văzut cum se vor descurca clienţii cu plata ratelor şi cât timp vor rezista la presiunea creşterii cursului: restanţele trecuseră încă din luna mai pragul de un miliard de lei

Creditele în franci reprezintă peste 10% din creditele de retail, vânzările fiind practic oprite la începutul lui 2009, când devenise evident chiar şi pentru băncile cele mai curajoase că riscul de curs de schimb era deja "palpabil", iar costul asigurării resurselor în franci făcea ca acest tip de credit să ajungă la preţuri comparabile cu creditul în euro. Clienţii care s-au lăsat tentaţi de dobânzile de 4 - 5% au de învăţat o lecţie, fără îndoială, dar şi bancherii. Dacă nu ar fi dureroasă, situaţia cu care se confruntă în prezent datornicii ar avea o tentă ironică pentru că şi mulţi angajaţi ai băncilor care au vândut franci au căzut în capcana dobânzilor mici, beneficiind chiar de preţuri preferenţiale.

Ungurii de la OTP, care au adus fran­cii pe piaţă, anun­ţă astăzi cum îi vor ajuta pe clienţii care nu mai pot plăti.

Cum îi tentau bancherii pe clienţi

Răzvan Munteanu, fost vicepreşedinte pe retail al Raiffeisen - Octombrie 2007: Diferenţa de dobândă se vede cu ochiul liber, riscul de preţ este relativ modest şi cred că, pentru ipotecare, francul elveţian este o soluţie de finanţare mai convenabilă. Nu există indicii alarmante privind eventualitatea unei deprecieri substanţiale a leului faţă de francul elveţian, care este destul de bine legat de euro.

Mihai Bogza, actual preşedinte al CA al Bancpost - Iunie 2008: Pe termen lung, pot fi constatate avantajele costurilor mai reduse ale împrumuturilor în franci elveţieni. Singurul dezavantaj este dat de riscul valutar, care se poate materializa sau nu, ba chiar se poate constitui într-un avantaj, dacă ne uităm la aprecierea masivă a leului faţă de franc în ultimii şase ani.

Laszlo Diosi, directorul general al OTP Bank - Octombrie 2008: Nu credem că este oportun să oprim creditarea în franci elveţieni, acesta fiind un fenomen trecător. Elveţia nu este o insulă izolată, aşa că lucrurile îşi vor reveni. Paradoxal, am văzut în ultima lună o creştere uriaşă a cererii pentru acest tip de finanţare. Avem mii de cereri pentru astfel de credite pe care le vom selecta atent.

Şi-au dat seama de riscuri

De-abia în octombrie 2008, când semnele crizei internaţionale deveniseră vizibile, Raiffeisen, Volksbank şi Banca Românească au sistat creditarea în franci. Bancpost, OTP sau Piraeus încă se mai gândeau.

Când a intervenit BNR

În toamna lui 2008 a început să-şi producă efectele un regulament al BNR care reducea drastic suma maximă care putea fi obţinută printr-un credit în franci elveţieni din cauza recomandării ca banca finanţatoare să ia în calcul un scenariu de depreciere a leului cu 25% faţă de franc în momentul evaluării gradului maxim de îndatorare al clientului. Scenariul propus de BNR a fost mult depăşit de realitate, deprecierea leului ajungând la 80%.