Dublă constrângere, pe urmele Marelui Gatsby/ de Stelian Ţurlea
Autor:
Stelian Turlea
12.08.2011
Un thriller cu totul aparte este "Dublă constrângere"*) de Chris Bohjalian, publicat de Editura Leda. Chris Bohjalian a scris treisprezece romane de mare succes, multe dintre acestea se află pe poziţii de top în listele de bestselleruri, au fost traduse în peste douăzeci şi cinci de limbi şi douădintre ele au fost ecranizate. În 2002, lui Bohjalian i-a fost atribut New England Book Award. "Dublă constrângere" este din 2007.
Este povestea unei studente de colegiu atacate pe când se plimba cu bicicleta pe un drumeag din Vermont şi căreia viaţa i se schimbă complet după acest eveniment.
Laurel îşi găseşte refugiul în fotografie, începe să lucreze ca voluntară, apoi, după terminarea colegiului, este angajata unui adăpost pentru oamenii străzii, unde îl cunoaşte pe Bobbie Crocker, un bătrân suferind de schizofrenie, a cărui singură avere este o cutie de fotografii. Bătrânul moare pe neaşteptate, iar Laurel descoperă că fusese un fotograf de succes. (Interesant pare să fie amănuntul că Bohjalian chiar şi-a găsit subiectul într-o poveste asemănătoare în 2003: un prieten care era director la Vermont's Committee on Temporary Sherter din Burlington i-a arătat o cutie cu fotografii, rămasă în urma unui fost rezident. O parte dintre acele fotografii se regăsesc în roman: cartea include fotografiile alb-negru ale lui Bob "Sufleţel" Campbell, portrete de anonimi, autoportrete, jucători de footbal şi cântăreţi de jazz, care dau o puternică notă de autenticitate romanului.) Viaţa bătrânului devine obsesie pentru Laurel, care e convinsă că măcar o parte dintre fotografii dezvăluie un secret de familie. Aici începe povestea fascinantă cu eroii lui Scott Fitzgerald din "Marele Gatsby", tânăra ajungând la concluzia că bătrânul fusese fiul născut de Daisy Buchanan din relaţia ascunsă cu Jay Gatsby, ucis, se ştie, pentru o crimă pe care n-a comis-o el. Bohjalian pare să creadă, ca şi Nick Carraway, eroul lui Fitzgerald, că trecutul e puternic prezent în viitor. În carte apare şi Pamela Buchanan Marshfield, fiica lui Tom şi Daisy Buchanan, care face tot posibilul ca Laurel să nu scormone în trecut şi să afle adevărul. Integrarea acestor personaje din Scott Fitzgerald este, poate, cea mai ambiţioasă ispravă a lui Bohjalian, de care se achită magnific.
Între fotografiile pe care Laurel le găseşte în cutia cu vechituri a bătrânului este una care arată o femeie pe bicicletă pe un drumeag de pământ din Vermont. Întrebările se nasc imediat, tânăra fiind convinsă că ea şi femeia din fotografie sunt una şi aceeaşi persoană. Dar, atunci, fotograful se afla în apropiere? A fost martor al agresiunii? Avea vreo relaţie cu agresorii? Era implicat în vreun fel în ceea ce i se întâmplase ei? Suspansul se menţine, îl vom menţine şi noi. Ca şi secretul asupra surprinzătorului final. Să mai spunem că titlul romanului este o expresie din psihologie.
În sfârşit, merită să menţionăm ideea asupra căreia Bohjalian insistă în mulţumirile sale finale: "Marele Gatsby este o carte despre oameni îngenunchiaţi de viaţă, despre minciunile şi prefăcătoriile lor; despre minciunile pe care le trăim în mod conştient şi cele despre care ne convingem că sunt doar o faţă uşor cosmetizată a realităţii. Poate că asta este principala temă a confruntării dintre personajele din Dublă constrângere, şi de aceea Marele Gatsby exercită o inlfuenţă atât de puternică şi convingătoare asupra personajului Laurel Estabrook."
*) Chris Bohjalian - Dublă constrângere, Editura Leda. Traducere şi note de Irina Bojin
