Ce sunt certificatele de emisii de carbon si de ce i s-a suspendat Romaniei dreptul de tranzactionare

Romaniei i s-a suspendat la sfarsitul saptaminii trecute dreptul de tranzactionare a emisiilor de CO2, decizie prin care deocamdata Romania pierde sansa de a castiga de pe pietele externe circa 1,2 miliarde de euro.

Romania ca tara a primit pentru perioada 2008-2012 1,28 miliarde de drepturi de emisii in baza protocolului de la Kyoto, din care poate valorifica liber pe piata 300 de milioane pentru ca are o economie si companii care polueaza acum mai putin fata de anul 1990, data de referinta agreata de tarile care au semnat protocolul de la Kyoto. Tarile ca Romania, care au avantajul unui surplus de drepturi de emisii, adica polueaza mai putin, pot iesi la vanzare cu aceste instrumente catre tarile care se confrunta cu un deficit.

Pentru ca Agentia Nationala de Protectie a Mediului, organismul din subordinea Ministerului Mediu nu a reusit sa inventarieze corect emisiile de carbon din Romania, Comitetul de Conformare al Protocolului de la Kyto a decis suspendarea tranzactionarii, interdictie care ar putea dura 6 luni.

Nagy Iosif, seful Agentiei si-a dat demisia.

România poate emite în perioada 2008 - 2012 circa 1,28 mld. tone de CO2 ca urmare a protocolului de la Kyoto. Protocolul a intrat în vigoare în 2005, deşi a fost semnat în 1997, şi prevede reducerea gazelor cu efect de seră cu 5,2% comparativ cu anul de referinţă 1990. Protocolul a fost semnat de 184 de ţări, printre care nu se numără şi SUA, fiecărei ţări fiindu-i alocat un anumit număr de tone de CO2 pe care le poate emite.

Cantitatea alocată României este însă prea mare pentru că ia ca an de referinţă 1990. Între timp, o mare parte din industria poluatoare s-a închis, ceea ce lasă la îndemâna României un surplus de 300 mil. tone de CO2. Acest surplus de CO2, care reprezintă practic 300 mil. drepturi de emisii de gaze cu efect de seră (o tonă de CO2 este egală cu un certificat), poate fi tranzactionat de statul roman până în 2012.

Deşi tranzacţionarea acestor drepturi de emisii a fost indicată de multe ori ca fiind o sursă importantă de câştig pentru România, mai ales în contextul crizei, sumele ridicându-se până la 3 miliarde de euro, potrivit unui document elaborat recent de Ministerul Economiei acest surplus mai valorează în prezent circa 1,2 miliarde de euro.

Aceste drepturi de emisii care le revin ţărilor în urma protocolului de la Kyoto, denumite AAU-uri (assigned amount unit) pot fi tranzacţionate numai de state, în cazul României instituţia abilitată pentru realizarea acestor tranzacţii fiind Ministerul Mediului.

În acest moment, dreptul României de a tranzacţiona aceste certificate a fost suspendat din cauza existenţei unor neconformităţi în inventarul emisiilor de CO2. Câştigurile pe care România le pierde prin această suspendare sunt însă doar virtuale pentru că până acum România nu a fost implicată în nicio tranzacţie cu drepturi de emisii de CO2, în comparaţie cu Ungaria, Cehia sau Ucraina care fac bani din aceste instrumente.

Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră (EUA) sunt un fel de drepturi de poluare pe care le primesc gratuit peste 200 de companii din România în perioada 2008-2012. În fiecare an din intervalul menţionat anterior, com­paniile care activează în domeniile energie, rafinare de produse petroliere, ciment, metalurgie sau sticlă primesc un anumit număr de certificate de emisii în mod gratuit.
Aceste certificate se dau în funcţie de gradul de poluare al fiecărui agent. Dacă agentul poluează mai mult, trebuie să cumpere certificate în plus, dacă poluează mai puţin, poate să-şi vândă surplusul şi să-şi finanţeze cu banii obţinuţi investiţii în modernizare. Anul de referinţă care a fost luat în calcul pentru stabilirea nivelului de certificate de emisii pentru fiecare industrie este anul 2003. În total, în perioada 2008-2012, compa­niile din România au alocate circa 350 de milioane de certificate, adică aproximativ 70 de milioane de certificate anual. Cele mai multe certificate le primesc companiile din energie, urmate de cele din metalurgie şi ciment. Un astfel de certificat este echivalentul unei tone de CO2 emisă în atmosferă.

Spre deosebire de drepturile de emisii (AAU), certificatele de emisii fac parte dintr-un plan stabilit prin directivele europene care se referă doar la poluarea pentru anumite instalaţii. Vânzătorii şi cumpărătorii sunt firmele şi nu statele ca în cazul AAU-urilor.

În prezent şi tranzacţionarea de EUA-uri a fost limitată ca urmare a încetării tranzacţionării de AAU-uri, firmele putând să facă tranzacţii doar în ţară.

Nu există nicio legătură între drepturile de emisii, certificatele de CO2 şi certificatele verzi. Acestea din urmă reprezintă sistemul de sprijin pe care statul român îl pune la dispoziţia investitorilor în energie verde. În prezent, fiecare MWh de energie verde produs de un parc eolian sau de o centrală solară este recompensat cu un certificat verde a cărui valoare este deocamdată de 55 de euro. În scurt timp, acest sistem de sprijin va deveni şi mai generos, producătorii de energie verde urmând să fie recompensaţi cu un număr diferit de certificate verzi în funcţie de tehnologie. Aceste certificate verzi sunt cumpărate de furnizorii de energie electrică, companiile de profil fiind obligate să aibă o anumită cotă de energie regenerabilă în coşul livrat consumatorilor. Dovada prezenţei acestei energii este dată de numărul de certificate verzi deţinute. Această schemă a fost pusă la punct pentru că fără subvenţii investiţiile în energie verde nu sunt rentabile iar România este obligată ca la nivelul anului 2020 să aibă o pondere de 38% a energiei verzi în totalul consumului de electricitate.