Opinie Adrian Vasilescu: Timpul fuziunilor

Două bănci din Grecia - Alpha Bank şi EFG Eurobank - şi-au alăturat forţele, cum se arată în comunicatul de luni, "pentru a fonda cea mai mare bancă elenă". Şi cum noul grup bancar este acţionarul majoritar în două bănci româneşti, Alpha Bank şi Bancpost, va fi inevitabilă fuziunea lor. Cele două bănci ocupă, acum, în sistemul bancar românesc, locurile 8 şi 9. Unindu-şi însă forţele, vor forma o bancă mai mare şi mai puternică; o bancă de top 3.

Evenimentul, care a trezit un viu interes, a fost puternic mediatizat. De aici întrebarea: poate fi o fuziune un fapt economic atât de important încât să facă obiectul unei publicităţi ieşite din comun? Răspunsul este categoric afirmativ. Doi autori prestigioşi, Andrej Vizjak şi Vasile Iuga, au publicat recent o carte sugestiv intitulată "Formule de succes". De fapt, o vastă cercetare la nivelul unui grup de 600 de companii din lumea mare, care au reuşit să facă faţă cu succes crizei. Autorii cărţii au privit şi înapoi, în timpul ce s-a scurs de la începutul crizei şi până acum, recurgând la statistici şi la studii de caz, pentru a desprinde şi mai cu seamă pentru a sintetiza formulele de succes în bătălia cu criza globală.

Aşa cum reiese din acest amplu şi relevant studiu, modalitatea de creştere cea mai des întâlnită este cea urmată de preluări, cooperări şi mega-fuziuni. Această concluzie, şocantă într-un anumit sens, îmi oferă ocazia de a face unele consideraţii referitoare la valoarea acestei cărţi. Nu, nu intenţionez nicidecum să-i fac un rezumat. Sau o recenzie. Cred că, într-o mult mai mare măsură, vor fi în folosul cititorilor câteva conexiuni între ideile din această carte, ce mi se pare a fi de larg interes, şi turbulenţele economice, sociale, politice şi morale ce fac dramatică realitatea lumii în acest moment al istoriei. Notez că autorii cărţii s-au dovedit a fi extrem de riguroşi. Au refuzat orice fel de comentarii dincolo de terenul în care şi-au desfăşurat cercetarea. Şi dincolo de instrumentele folosite (statistici şi studii de caz) pentru a măsura realitatea cercetată. Chiar şi concluziile sunt foarte rare şi foarte concise. De felul: "Strategiile concurenţiale tradiţionale aparţin trecutului. Avantajele concurenţiale se bazează astăzi pe puterea de achiziţie a unor companii care, prin activităţi de M&A (abreviere pentru "Mergers & Acquisitions", ceea ce înseamnă fuziuni şi achiziţii - n.n), creează companii de dimensiuni din ce în ce mai mari în domeniul lor de activitate".

Vrem să filosofăm în legătură cu această extrem de incitantă concluzie? E treaba noastră. Autorii cărţii se feresc s-o facă. Dar ne ajută s-o facem noi. Cu nenumărate studii de caz. Vedem, citindu-le, cum tentaţia concentrărilor creşte continuu. E timpul fuziunilor. Într-o altă carte, colosală, apărută cu câţiva ani în urmă - "Creierul global", de Howard Bloom - citim că grupurile de tot felul devin unite în faţa ameninţărilor. Fac asta pentru a dobândi forţă. Libertatea individuală e abandonată şi grupurile îşi strâng rândurile. Şi toţi devin agenţi de conformitate, cerând tuturor să respecte regulile grupului.

Există şi un revers al medaliei. Howard Bloom, în "Creierul global", consideră că o astfel de "strângere a rândurilor" e o măsură cu două tăişuri. Pe termen scurt ţintind să genereze explozii de forţă. Fiindcă unitatea grupului dă un evident imbold. În timp însă o încremeneşte şi o paralizează. Dar autorii "Formulelor de succes" nu-şi pun această problemă şi bine fac. Repet: cercetarea lor este tehnică şi nu filozofică. Ei observă pe bună dreptate că regulile jocului s-au schimbat astăzi la nivelul economiei globale. Procesul de concentrare economică se extinde. Criza globală a intensificat presiunea, determinând apariţia unui nou val de activităţi de tip "M&A" în majoritatea sectoarelor de activitate. Viitorii învingători nu mai sunt doar companiile de mari dimensiuni, ci toate acele companii care dezvoltă, în domeniul lor de activitate, profilul învingătorului. Desigur, unindu-şi forţele.