Cântec/ de Ion Alexandru

La marginea drumului trăieşte izvorul

Noaptea îl poţi auzi

Din prund

Suspinând după ele.

Ziua - ţintuit în pământ,

Numai oglinzi şi răcoare,

Izvorul se dăruie tuturor

Cu-nfrigurare.

Îl iau în pumni,

Ori în genunchi mă plec

Cu inima-nsetată.

Izvorul - coloană-n adânc

Ridicată.

Acum a-ngheţat.

Peste ape

Un flux de lumini plângând l-a ţesut.

Dedesubt - izvorul ce face?

Şi cum a fost la-nceput?

Din volumul Cum să vă spun, Editura Pentru Literatură, 1964