Îngropaţi în datorii, italienii râvnesc la o parte din muntele de bani pe care stă China

Italia, a doua cea mai înda­torată ţără europeană ca pondere în PIB, în­cearcă să recâştige încrederea investi­torilor prin asocierea cu China, ţara cu cele mai mari lichidităţi din lume.

Guvernul italian încearcă să con­vingă statul chinez să cumpere obliga­ţiuni emise de Roma în cantităţi impor­tante şi să investească în companii stra­tegice, scrie Financial Times. Chinezii au la dispoziţie cea mai mare rezervă valutară din lume, de 3.200 de miliarde de dolari (2.347 de miliarde de euro). Banii ar ajunge pentru a răscumpăra în totalitate datoria publică a Italiei, ce se ridică la circa 1.900 de miliarde de euro.

Prin această lovitură de imagine premierul italian Silvio Berlusconi speră să îşi asigure pe deoparte resurse financiare sigure şi să determine reducerea randa­mentelor obligaţiunilor emise de guvernul său.

Conform oficialilor italieni, Lou Jiwei, preşedintele China Investment Corp (CIC), unul dintre cele mai mari fonduri suverane de investiţii din lume, s-a întâlnit săptămâna trecută cu ministrul italian de finanţe Giulio Tremonti şi cu reprezentanţi ai Cassa Depositi e Prestiti, o entitate de stat înfiinţată pentru a facilita investiţiile străine. O delegaţie italiană a fost la Beijing în urmă cu două săptămâni pentru a se întâlni cu oficiali ai CIC şi ai Safe, agenţia care se ocupă de admi­nistrarea a mare parte din rezervele valutare ale Chinei, iar preşe­dintele trezoreriei italiene Vittorio Grilli s-a întâlnit cu investitori chinezi în luna august.

Investiţiile chineze ar veni într-un moment în care Italia este ţinută în corzi de investitori, care îi cer dobânzi mai mari pentru a o împrumuta, în condiţiile în care ţara are o datorie publică de 120% din PIB, fiind depăşită doar de Grecia, ţară aflată într-o situaţie critică.

Tremonti, care scria în trecut despre temerile sale cu privire la "colo­nizarea inversă" a Europei de către China, a fost nevoit să îşi schimbe părerea şi să caute noi alternative, precum un parteneriat mai strâns cu Beijingul, în condiţiile în care în Europa politicienii au refuzat să pună fonduri mai mari la dispoziţia EFSF, meca­nismul de salvare a ţărilor cu probleme, iar Banca Centrală Europeană a lăsat să se înţeleagă că programul său de achiziţii de obligaţiuni de stat nu va continua la infinit.

Analiştii europeni sunt însă sceptici cu privire la rezultatul negocierilor. În ciuda declaraţiilor oficia­li­lor chinezi în care îşi exprimau sprijinul pentru ţările cu probleme ale Eu­ropei, precum Grecia sau Portu­galia, achiziţiile de obligaţiuni ale acestor state au fost relativ reduse.

Deşi nu se ştie exact cât din datoria publică a Italiei se află în mâinile chinezilor, un oficial italian a estimat deţinerile la circa 4%.