Plecarea Nokia lasă urme adânci în economie. Care sunt cele zece învăţături pe care le putem trage din cel mai mare eşec economic al ultimilor ani

1. Ar fi bine să atragem investitori în dezvoltare de software şi cercetare şi dezvoltare?

Firmele care angajează în România pro­gra­matori sau experţi în IT pen­tru a dez­vol­ta proiecte pen­tru clienţi din SUA sau Oc­cident nu îşi pot muta peste noapte afacerile din ţară şi, în plus, investesc în dezvoltarea an­ga­ja­ţilor prin diferite programe de trai­ning, spune Mihai Tudor, directorul general pentru Europa de Sud Est al gigantului IT american IBM.

O companie care este implicată în dez­vol­tarea de software sau în activităţi de cer­cetare dezvoltare va face acest lucru "pentru un timp îndelungat pentru că este mult mai sim­plu să muţi un centru de cost din Ro­mâ­nia într-o altă ţară decât să transferi dez­vol­ta­rea de soft sau suportul de aplicaţii pentru clienţi importanţi din Europa de Vest sau America", spune şeful IBM, precizând că ţinta eforturilor de susţinere trebuie să fie orice activitate care produce inovaţie.

"Este singura cale pentru a limita im­por­turile de tehnologie şi pentru a asigura o com­petitivitate sporită care să permită ex­por­turi cu valoare adăugată (prin com­pa­ra­ţie cu exporturile actuale, predominant de ma­terii prime, produse agricole, produse asam­blate). Astfel de măsuri pot să in­clu­dă sti­mulente pentru activităţi de ex­port de teh­no­logie ridicată, pentru înre­gis­trarea de pa­te­nte tehnologice sau pen­tru încurajarea cercetării private on-shore."

2. Ar fi bine ca investitorii străini să încheie parteneriate de tip joint-ven­ture cu firme româneşti?

"Cazul" companiei Nokia, care a anun­ţat că în mai puţin de trei luni de zile va în­chi­de o fabrică pusă în funcţiune în 7 luni, arată cât de simplu îşi pot închide şi trans­fera în alte ţări afacerile companiile a că­ror ac­tivitate nu se bazează pe parte­ne­ria­te cu com­panii ro­mâ­neşti. Dacă Nokia s-ar fi aflat în­tr-un par­te­neriat de tip joint-venture cu o com­panie ro­mânească, ce ar fi putut fi im­pli­ca­tă în dez­vol­tarea şi îmbunătăţirea pro­du­se­lor, com­pa­nia finlandeză ar fi avut, poa­te, ne­voie de mai mult timp pentru a-şi în­chi­de ope­raţiunile din Jucu sau ar fi putut ceda con­tro­lul total partenerului român, evitân­du-se ast­fel o parte din concedieri. Însă în con­di­ţi­ile în care Nokia nu era "anco­rată" într-un par­te­ne­riat cu o altă companie, deci­zia de re­lo­ca­re a fost uşor de luat şi va fi şi uşor de im­plementat.

3. Ar trebui atrase companii din ţările emergente care acum vor să intre pe pieţele occidentale?

Companiile din ţările asiatice în curs de dez­voltare, dar în special cele chineze, în­cearcă să profite de slăbiciunile cu care se con­fruntă economiile occidentale pentru a intra într-o regiune unde până nu demult nu aveau acces. Dacă există spe­culaţii că în lo­cul Nokia la Jucu vor ve­ni chinezii de la ZTE, aceasta ar fi pri­ma investiţie majoră a unei companii chi­neze într-un centru de producţie din Ro­mâ­nia, un capitol la care suntem în urma Unga­riei sau Bulgariei.

De exemplu, în vară, Ungaria şi China au semnat mai multe acorduri de business, prin­tre care şi construirea unei fabrici de acid citric şi amplasarea unui centru logistic eu­ro­pean al companiei Huawei.

În Bulgaria compania chineză Great Wall Motor a deschis în parteneriat cu un in­vestitor local o fabrică de asamblare care va pro­duce anual 50.000 de unităţi. Alexandru Matei

4. Ce trebuie să ofere statul pentru a atrage şi ţine investitorii în ţară?

O lecţie învăţată din plecarea Nokia este că statul trebuie să ofere un mediu politic cât mai stabil, iar companiile nu caută în primul rând facilităţi, Nokia nebeneficiind de aju­toare de stat.

"Din discuţiile pe care le-am avut cu investitorii străini nu a întrebat nimeni de anumite facilităţi. Sunt interesaţi de cadrul macro şi fiscal general. Vor să vadă stabilitate şi predictibilitate. Şi, în măsura în care se poate, corupţie cât mai puţină. Planul de afaceri se bazează pe un anumit sistem de taxare, care să nu se schimbe de la o lună la alta", este de părere economistul-şef al ING Bank Nicolaie Chideşciuc.

5. Ar trebui asigurate componentele şi serviciile necesare prin intermediul unor companii româneşti sau care sunt deja prezente în România?

Nokia nu a avut la dispoziţie în România o reţea de furnizori de compo­nen­te, aşa cum este în cazul Dacia, situaţie care ar putea juca un rol în decizia companiei fin­lan­deze de a pleca din România.

Planurile iniţiale ale Nokia, care pre­ve­deau atragerea în parcul industrial de la Jucu a unor furnizori pentru componente cheie pre­cum carcasele pentru telefoanele mobile, au rămas doar pe hârtie. Companii ca Hansa­print şi BYD Electronics, unii dintre cei mai mari furnizori ai Nokia, au aban­donat ideea de a veni în România. De exemplu, dezvol­ta­rea Automobile Dacia şi a gamei Logan de la unul la şase mo­dele în prezent a dus şi la crearea unei re­ţele de aproape 800 de furnizori de com­po­nente pe pia­ţa locală. Dacă în cadrul Uzinei Dacia lu­crea­ză în pre­zent 13.500 de angajaţi, în total luând în cal­cul şi furni­zo­rii, pentru uzina de la Mioveni lu­crează în total peste 100.000 de an­gajaţi. În medie, apro­ximativ 70-80% din piesele unui auto­mobil Dacia sunt pro­duse în România.

În cazul Ford România, anunţul cu pri­vire la demararea producţiei lui B-Max la Craiova anul viitor a determinat 25 de pro­du­cători de componente să investească în noi facilităţi de producţie în apropierea uzi­nei. Printre cele mai mari se numără cea de 58 de milioane de euro a IAC Group în Balş, jud. Olt, sau a Yazaki în Caracal. Bogdan Alecu, Adrian Seceleanu

Plecarea Nokia din România lasă urme adânci în economie. Care sunt cele zece învăţături pe care le putem trage din cel mai mare eşec economic al ultimilor ani

6. Relaţia dintre investitori şi autorităţi trebuie îmbunătăţită?

Guvernul şi autorităţile locale comunică permanent cu marii investitori străini, declară atât ministrul transporturilor Anca Boagiu, cât şi reprezentanţii Renault.

"Grupul Renault şi Automobile Dacia sunt în dialog permanent cu autorităţile centrale şi locale", a spus Anca Oreviceanu, directorul de comunicare al Group Renault.

Ministrul transporturilor Anca Boagiu a spus duminică la Pro TV că Nokia a primit din partea autorităţilor toate condiţiile şi s-a răspuns tuturor solicitărilor pe care această companie le-a formulat.

În ceea ce priveşte facilităţile oferite de guvern pentru a atrage Ford la Craiova, ame­ri­canilor li s-au oferit ajutoare de stat de aproximativ 200 mil. euro, dar din care doar 17,6 mil. euro s-au livrat de către Ministerul Finanţelor pe fondul amânării planurilor de investiţie. În ceea ce priveşte investiţia ame­ri­canilor, statul român a garantat în pro­porţie de 80% şi un împrumut de 400 mil. euro de la BEI. Mai mult, ajutoare de stat au primit şi fur­nizori ai Ford.

În cazul Group Renault România, in­ves­tiţiile totale au urcat la peste 1,5 mld. euro, iar valoarea ajutoarelor de stat se află un­deva în jurul valorii de 100 mil. euro.

7. Putem dezvolta mai rapid infrastruc­tu­ra astfel încât aceasta să nu mai fie o barieră în calea venirii investitorilor străini?

Infrastructura de transport slab dez­vol­ta­tă a pus pe fugă de-a lungul timpului o se­rie de investitori străini im­por­tanţi. În pre­zent, România nu are nicio autostradă care să lege Cluj-Napoca sau oraşe importante de lân­gă graniţă, precum Oradea, Timi­şoara sau Arad, de frontiera de vest cu Un­garia şi care să realizeze mai departe cone­xiunea cu vestul Europei.

Cu doar 314 km de autostradă şi cu o re­ţea de drumuri naţionale pline de gropi şi me­reu în reparaţii, România a ratat in­vestiţii im­portante de-a lun­gul timpului din cauza in­fra­structurii slab dez­voltate.

Cel mai re­pre­zentativ exemplu în acest sens este cel al concer­nu­lui au­to german Daim­ler, care a luat în cal­cul în urmă cu câţiva ani po­si­bili­ta­tea construcţiei unei fabrici de 800 mil. euro în România, dar a optat după mai mul­te luni de analiză pentru am­pla­sarea noii capacităţi de producţie în Ungaria. Andreea Neferu

8. Trebuie integraţi mai adânc investitorii străini în comunităţile locale?

Integrarea investitorilor străini în comunităţile locale este o armă cu două tăi­şuri. Pe deoparte banii din taxe şi impo­zite pot duce la dezvoltarea comunităţilor, cum este cazul comunei Jucu, care a construit un parc de joacă, o grădiniţă şi şcoli, dar în cazul plecării investitorilor comunităţile pot ră­mâ­ne cu o gaură importantă în buget. Vicepri­ma­rul Ioan Bucur a afirmat pentru Me­dia­fax că plecarea companiei aduce o gaură în bugetul local de 25%, ceea ce ar putea peri­clita, anul viitor, investiţiile.

"Venirea Nokia la Jucu a însemnat in­frastructură, investiţii şi locuri de muncă. În ultimii trei ani au fost finalizate mai multe investiţii, s-a extins sediul Primăriei, au fost ame­najate parcuri, este în construcţie cen­trul cultural şi o bază sportivă, s-au asfaltat şi pie­truit drumuri. Nokia a adus la bugetul local în 2008 2,7 milioane de lei, în 2009 şi 2010 câte 2,2 milioane, iar în acest an până acum s-au vărsat 1,8 milioane de lei. Închiderea Nokia va afecta bugetul local, avem investiţii, sperăm să le putem finaliza, depunem eforturi. Bugetul local este de 8 de milioane de lei, deci va scădea cam cu un sfert", a explicat viceprimarul.

Pe lângă pro­iec­tele Primăriei, No­kia a investit 40.000 de euro într-un parc de joacă pentru co­pii, iar taxele plătite de Nokia au finanţat parţial construirea unei grădiniţe şi a unei şcoli pentru clasele I-IV şi a unei şcoli pentru clasele V-VIII, cu 12 săli de clasă, care este în construcţie.

9. Ar trebui să aibă statul o strategie mai bună de creare a locurilor de mun­că şi de a face muncitorii români mai "atractivi" pentru companiile străine?

Nokia a venit în România după ce a fă­cut o analiză şi şi-a dat seama că există forţă de muncă suficient de bine calificată, iar din acest motiv alegerea Clujului pentru con­strucţia fabricii a fost o decizie strategică a fin­landezilor, este de părere consultantul Sorin Roibu, care coordonează acti­vi­tăţile de pe piaţa locală a com­paniei de exe­cu­tive search şi con­sultanţă în resurse umane Arthur Hunt. "Este mai puţin în interesul companiei stră­ine care vine în România să formeze oa­me­nii, aceasta ar trebui să fie sarcina sta­tului", a spus Roibu.

În opinia sa, problema a plecat de la lip­sa unei strategii guvernamentale de creare de noi locuri de muncă, pentru că Guvernul nu a redus nivelul contribuţiilor sociale, iar aces­ta este unul dintre motivele pentru care an­gajaţii români nu mai reprezintă o forţă de muncă ieftină pentru investitori.

"Dacă nu «slăbeşte şurubul» în ceea ce priveşte nivelul contribuţiilor sociale, este po­sibil să mai asistăm şi la alte plecări. Forţa de muncă ieftină nu mai este o caracteristică spe­cifică României, pentru că în Asia se gă­seşte forţă de muncă şi mai ieftină", a mai spus Roibu. Adelina Mihai

10. Trebuie purtate negocieri între companii şi autorităţi în cazul unei plecări, aşa cum se întâmplă atunci când investitorii vin? Ar trebui companiile să vină cu planuri pe termen lung sau strategii de exit?

Americanii de la Ford au negociat fie­care detaliu al venirii lor la Craiova. Primele discuţii au început în 2005, pentru ca negocierile propriu-zise să se poarte în perioada 2006-2007, iar acordul final să fie semnat în septembrie 2007. Şi în cazul Nokia negocierile au durat câteva luni, dar decizia de a închide a fost luată într-un timp scurt şi fără a se discuta cu autorităţile române, care au fost informate de decizie cu doar câteva ore înainte de anunţarea publică a acesteia.

Este însă destul de greu ca statul să le ceară investitorilor străini planuri pe termen lung pentru România pentru că acestea au nevoie de libertatea de a se adapta condiţiilor de pe pieţe.

"Nu poţi să le ceri aşa ceva. Fiecare com­panie îşi face planuri. Sunt lucruri pe care nu le poţi controla. Nici pentru com­panie poate că nu se rezolvă lucrurile aşa cum şi-a planificat iniţial", spune Nicolaie Chideşciuc de la ING Bank.

Socotelile din 2008 s-au dovedit exagerat de optimiste. Românii visau la taxe de 100 mil. euro de la Nokia, dar încasările au fost mult mai mici

Nokia a plătit în 2009 taxe şi impozite în valoare de 24 de milioane de euro la bugetul de stat, iar în 2010 au fost plătite peste 25 de milioane de euro, potrivit lui Viorel Găvrea, directorul general al Tetarom, parcul industrial în care a fost construită fabrica Nokia România. El a mai spus că investiţiile totale în dezvoltarea infrastructurii pentru contrucţia fabricii au fost de 12 milioane de euro, plătite din fondurile statului şi ale furnizorilor din regiune.

La o masă salarială brută (valoarea tuturor salariilor din companie) de peste 8,1 milioane de euro (cheltuiala angajatorului pentru un salariu mediu brut de 450 de euro x 12 luni x 1.500 de angajaţi permanenţi ), rezultă că Nokia a plătit în 2010 numai pentru contribuţiile sociale ale angajaţilor o sumă în valoare de peste 2,3 milioane de euro.

Bilanţul taxelor plătite de Nokia nu corespunde însă cu promisiunile făcute de companie şi de oficialii autorităţilor în 2008. Statul român va încasa 100 de milioane de euro anual din TVA, impozit pe profit şi contribuţii sociale plătite salariaţilor după ce Nokia Village va fi funcţional 100% - aceasta era suma avansată în ianuarie 2008 de către Marius Nicoară, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, cel care este creditat că ar fi adus investiţia Nokia la Cluj. Tot atunci el recunoştea că nu există nicio certitudine că situaţia de la Bochum (unde Nokia a închis fabrica înainte de a veni în România) nu se va repeta peste câţiva ani şi la Jucu, dar că, spre deosebire de Germania, unde exista doar o fabrică, în România exista avantajul de a avea fabrica şi furnizorii în acelaşi loc.

La finele săptămânii trecute Nicoară, actualmente senator, a spus că Nokia pleacă de la Jucu pentru că autorităţile române nu şi-au respectat angajamentele:

Nokia îşi dorea ca la Cluj să aterizeze avioane mari pentru transporturi intercontinentale şi că terminalul cargo a fost abandonat, iar pista care se construieşte este prea mică.

În replică, reprezentanţii conducerii Consiliului Judeţean Cluj au spus că în contractul semnat cu Nokia nu există obligaţia, cu sancţiunea de reziliere sau închidere a fabricii, a construirii unei piste şi a unui terminal cargo pe Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca. Adelina Mihai