Josef Bezold: „Pentru artiştii români, foarte curând noi n-am mai fost «nişte teutoni“», ci am devenit prieteni adevăraţi“
S-a născut şi trăieşte în Beratzhausen, în landul poate cel mai tradiţional al Germaniei, Bavaria, unde, alături de soţia sa, Marlene, este de două decenii o gazdă mereu primitoare pentru numeroşi artişti români. Are 65 de ani, a fost profesor de ştiinţe economice şi a condus timp de 15 ani în Regensburg un centru şcolar de pregătire în acest domeniu, cu peste 4.000 de tineri. Activează de 39 de ani în politica comunală: consilier, viceprimar până în 2003, de peste 27 de ani purtător de cuvânt al Alegătorilor liberi (Freie Wähler), grupare politică participantă la alegeri, mai ales pe plan local, fără a avea statutul de partid. În Bavaria se bucură de un deosebit succes. De 36 de ani, este puteric implicat în viaţa culturală locală. Coautor al unui parteneriat germano-francez între Beratzhausen şi localitatea franceză Ceyrat în 1975, începând din 1992 este preşedintele Curatoriului "Activitate Culturală Europeană" (fost "Activitate Culturală Românească"). Începând din iunie 1990, a condus o serie de convoaie cu ajutoare pentru România, apoi a fost sufletul organizator al primei săptămâni culturale româno-germane, la Beratzhausen, urmată de o a doua, la Berlin. A organizat de trei ori la Beratzhausen simpozionul internaţional de pictură şi de patru ori simpozionul de sculptură, de 19 ori academiile de vară conduse de artişti plastici români. Este legat de locurile natale, dar, în acelaşi timp, deschis contactelor europene. Se ghidează după deviza: "Doar cel cu rădăcini adânci în pământul natal poate fi sigur pe sine şi deschis pentru contacte internaţionale".
- La Beratzhausen au avut loc în vara aceasta o serie de manifestări culturale legate de România. Înainte de a vorbi despre ele, ce ar trebui să ştie cititorul român despre această localitate din Germania?
- Iată, deja am ajuns la români. Au fost prezenţi la manifestările din această vară?
- Nu puteau lipsi, căci ele au fost consacrate aniversării a 20 de ani de "Europäische Kulturarbeit" în comună, al cărei început a fost marcat de prezenţa românească, care a fost şi anul acesta nucleul manifestărilor. Acestea au debutat cu un simpozion pe tema raporturilor dintre autohton şi străin, "Rolul comunelor, parohiilor şi al asociaţiilor în integrarea oamenilor care sosesc la noi". Referatul "de impuls" a fost prezentat de Dr. Albert Schmid, preşedinte al Comitetului Naţional Catolic, fost preşedinte şi secretar de stat al Oficiului Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi. Festivităţile consacrate celor 20 de ani de activitate a Curatoriului pentru Relaţii Culturale Europene au evocat, pe multiple planuri, prima săptămână culturală româno-germană, organizată la Beratzhausen în 1991. Cuvântul de salut i-a aparţinut Prof. Andrei Pleşu, prezent la noi în 1991, pe când era ministrul Culturii, anul acesta, din păcate doar prin impresionantul mesaj trimis. A fost organizată, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, o expoziţie retrospectivă a unuia dintre îndrăgiţii noştri oaspeţi, pictorul şi profesorul timişorean Constantin Flondor. La deschidere au rostit alocuţiuni criticul de artă român Radu Boroianu şi Dr. Thomas Göppel, fost ministru pentru afaceri europene. În perioada iunie-septembrie este deschisă şi o expoziţie cu peste 50 de picturi şi sculpturi realizate de artişti români şi est-europeni care au lucrat în ultimele două decenii la Beratzhausen. (Între 26 iulie şi 12 august în comună a funcţionat şi Academia Internaţională de Vară de Pictură şi Sculptură, organizată anul acesta de Constantin Flondor şi de sculptorul clujean Alexandru Pasat, cu peste 70 de cursanţi din întregul land Bavaria). O "Schubertiadă româno-germană" a fost realizată de violoniştii Christian şi Victoria Fătu, alături de două formaţii locale, Züchmühler Musikanten şi Yankee Meier Acoustic Trio. Timp de două zile în Palatul Culturii, Zehenstadel, din localitate, muzica şi arta românească s-au împletit cu gastronomia bavareză, într-o adevărată sărbătoare populară.
Paralel, a fost organizată o masă rotundă cu tema "Unitatea europeană", cu participarea consilierului regional Herbert Mirbeth din Regensburg, avându-l ca moderator pe inimosul referent cultural al Primăriei din Beratzhausen, Michael Eibl. Nu putea lipsi, din această sărbătoare a culturii, literatura. O întâlnire literară româno-germană, desfăşurată sub "bagheta" Dr. Christine Riedl Valder, critic de artă şi literar, a reunit, sub genericul "Amintiri despre secolul XX" prozatori şi critici literari. Au discutat şi au citit din operele proprii Friedrich Brandl (Amberg), Claudiu M. Florian (ataşat cultural al României la Berna), Benno Hurt (Regensburg), Ioana Pârvulescu (Bucureşti). Îmi pare rău că răspunsul meu a fost atât de lung, am încercat, cât mi-a stat în puteri, să rezum, dar...
- Impresionantă sărbătoare, într-adevăr. Aţi vorbit de aniversarea a două decenii. Dar ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani? Cum a început totul?
- Istoria prieteniei dintre oamenii din România şi Beratzhausen a început în iunie 1990. Atunci, puţin timp după "răsturnarea" din România, câţiva locuitori din Beratzhausen au pornit spre ţara sărăcită de Ceauşescu pentru a ajuta mai ales copii şi oameni nevoiaşi. Au cunoscut oameni minunaţi, precum Horia C. Matei, atunci director general în Ministeriul Culturii, care până astăzi ne-a rămas un prieten fidel. El ne-a mijlocit contactul cu prof. dr. Andrei Pleşu, care aproape peste noapte din disident devenise ministrul Culturii. Acesta a acceptat invitaţia noastră şi, în felul acesta, în octombrie 1991 s-a organizat prima săptămână culturală în exterior a României după căderea "cortinei de fier", la Beratzhausen. Sub conducerea secretarului de stat Radu Boroianu au venit la noi 75 de artişti, scriitori, echipe de dansuri populare, muzicieni, istorici, ziarişti şi politicieni. Toţi au fost găzduiţi la oameni din comună şi au trăit o săptămână în familiile noastre.
Cu felul lor inconfundabil de prietenos au cucerit repede inimile locuitorilor din Beratzhausen şi în felul acesta s-au născut prietenii adânci, care durează şi astăzi.
- Cum s-au putut păstra aceste legături un timp atât de lung? Continuitatea nu este un fenomen prea des întălnit în spaţiul românesc sau est-european.
- Deja în 1992 cunoscuţi sculptori români au creat la Beratzhausen, în cadarul unui simpozion de sculptură, un parc de sculpturi. Artişti precum Mihai Buculei, Liviu Rusu, Napoleon Tiron, Dumitru Şerban, Aurel Vlad şi Viorel Farcaş au lăsat aici urme adânci. Ministrul bavarez pentru Afaceri Europene, dr. Thomas Göppel, a vorbit despre ancore ale artiştilor români la Beratzhausen. Din 1993 Academia Internaţională de Vară aduce artişti din întrega Germanie la workshopurile ţinute de prof. Constantin Flondor, prof. dr. Ioan Stendl şi dr. Alexandru Pasat. Nu numai acest proiect, dar şi multe concerte - muzicieni din Fundaţia Brambach, corul Institutului Teologic din Sibiu sau "violonistul minune" Christian Fatu (când a venit la noi prima oară avea 12 ani!) au entuziasmat oamenii. Scriitori cunoscuţi precum Ioana Ieronim, Ioana Pârvulescu, Horst Samson şi Johann Lippet au citit în faţa publicului din operele lor.
În aceşti 20 de ani localitatea noastră a devenit o colonie de artişti, care în fiecare an - mai ales vara - ne aduce mulţi iubitori ai artei. Numele unor pictori şi sculptori români precum Christina Rusu, Elena Vlad, Vladimir Ene, Virgil Parghel, Ştefan Călărăşanu, Maxim Dumitraş, Alexandru Ciutureanu şi Dan Perjovschi sunt aici bine cunoscute. Legătura între Beratzhausen şi lumea artistiscă românească o mediază Dr. Ingo Glass. Sculptorul, acum la München, s-a născut în România şi timp de două decenii a fost sfătuitorul nostru competent.
Începând din 1992, din trei în trei ani au loc simpozioanele de sculptură şi pictură. În felul acesta s-a creat o amplă colecţie de artă cu 50 de tablouri şi 41 de sculpturi, în spaţiul public, care şi-au pus şi pecetea optică pe Beratzhausen. Acest concept a avut un puternic ecou, aducând la noi pictori şi sculptori din întreaga Europă.
O echipă de prieteni constanţi ai României din Beratzhausen, mai ales referentul cultural al localităţii, Michael Eibl, membrii consiliului Ernst Schmidt, Georg Thaler, Sepp Meier precum Richard şi Rose Schwarz garantează funcţionarea conceptului.
- Sculptorul Liviu Rusu spunea că nu există o altă localitate în Germania care să adăpostească atâtea lucrări de sculptură, pictură, ceramică, precum Beratzhausen. Atât în spaţiul public, cât şi în cel privat. Rar găseşti o casă din Beratzhausen în care să nu existe o ceramică, un tablou sau o mică sculptură de un artist român. Cum se explică aceasta?
- Noi am creat pentru mulţi pictori şi sculptori din România o platformă largă cu expoziţii, acţiuni de vânzare şi întâlniri prieteneşti. Mai ales în primii ani am vrut să ne adresăm la cât mai mulţi oameni. În felul acesta s-au născut între artişti şi cetăţenii noştri prietenii adânci, iar unii dintre noi avem deja un "suflet românesc". Legătura dintre locuitorii din Beratzhausen şi artiştii români şi-a găsit poate cea mai emoţionantă expresie în comanda lansată sculptorilor Mihai Buculei şi Aurel Vlad de a realiza monumentul localnicilor căzuţi în cele două războaie mondiale, din cimitirul comunei.
- Cum i-au privit oamenii din Beratzhausen pe artiştii străini? Ce s-a schimbat în mentalitatea locală şi în cea a vizitatorilor europeni în urma contactelor?
- După răsturnările din Răsărit, în Apus se ivise o mare euforie şi o disponibilitate pronunţată de a ajuta. Cetăţenii din Beratzhausen şi-au deschis inimile şi porţile şi au cunoscut oameni minunaţi din sud-estul Europei, care aveau griji şi temeri asemănătoare cu ale noastre. În felul acesta comuna noastră a devenit mult mai deschisă, cu toate că deseori se ivesc dispute despre artă şi stilul operelor de artă. Astăzi însă vin deja mulţi vizitatori din regiune şi zone mai apropiate sau mai depărtate la Beratzhausen, pentru a vedea parcul de sculpturi.
Pentru artiştii români, foarte curând noi n-am mai fost "nişte teutoni", ci am devenit prieteni adevăraţi. Aceste contacte şi relaţii prieteneşti au mers în profunzime, de exemplu prietenia dintre familia lui Horia C. Matei şi familia mea durează de 21 de ani.
- Cum vedeţi viitorul acestor relaţii? Ce proiecte aveţi în derulare? La ce noi deschideri vă gândiţi?
- Vrem să continuăm activitatea, şi succesele, Academiei Internaţionale de Vară, iar din trei în trei ani să organizăm simpozioane de pictură şi sculptură. Pentru 2013 este programat un simpozion de pictură.
Cuvintele expertului de artă român, Radu Boroianu, care a spus că "Acest parc de sculpturi este o atracţie pentru turismul internaţional, precum puţine există în Europa", ne-au dat impulsul să realizăm în următoarele şase luni un panou pe autostrada A 3, de 3.60 m pe 2.40, cu inscripţia "Parcul european de sculpturi Beratzhausen". Acesta poate atrage vizitatori din ţară şi din străinătate spre a cunoaşte localitatea şi arta sa, cu multe semnături ale artiştilor români. Ne gândim la promovarea artei şi artiştilor, dar, de ce nu, şi la foloasele pentru economia locală.