Cum gândea Nicolae Ceauşescu/ de Stelian Ţurlea

Alexandru Budişteanu în dialog cu Flori Bălănescu

Între istorie şi judecata posterităţii

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului

Cuvânt înainte de acad. Dinu C. Giurescu. Postfaţă de prof. dr. Radu Ciuceanu. Născut în 1928, Alexandru Budişteanu a absolvit Institutul de Arhitectură Ion Mincu, în 1955, a obţinut în 1965 titlul de doctor arhitect, a fost funcţionar internaţional, iar între 1977 şi 1983, arhitect şef al Capitalei. În prezent, este preşedintele emerit al filialei din România a Asociaţiei Internaţionale Uniunea Vorbitorilor de Limba Engleză. În perioada 2007-2008 a fost preşedintele consiliului internaţional al acestei asociaţii. Istoricul cu care a realizat acest lung interviu este cercetător principal la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului.

"Memoriile lui Alexandru Budişteanu - scrie Dinu C. Giurescu - sunt o mărturie în direct a felului cum Nicoale Ceauşescu înţelegea şi dirija sistematizarea urbană, a Capitalei în primul rând." Din 1953 până în 1989, funcţia de arhitect şef a capitalei a fost îndeplinită de persoane bine cunoscute în meserie - Pompiliu Macovei, Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Mircea Dima, Alexandru Budişteanu, Paul Focşa. Singurul care a lăsat un volum de memorii cu cele întâmplate în exercitarea acestei funcţii este Alexandru Budişteanu. "Mărturie cu atât mai interesantă şi necesară - spune academicianul Dinu C. Giurescu - cu cât se referă la anii când Nicolae Ceauşescu îşi punea în aplicare, integral, planurile sale de reconstrucţie a Capitalei. Cunoaştem astfel câte ceva din felul cum gândea şeful statului şi al partidului, reacţiile sale, mecanismul, de cele mai multe ori implacabil, al aplicării deciziilor Tovarăşului, slugărnicia şi supunerea ce i se arătau, intervenţiile anapoda ale Tovarăşei..." Fostul arhitect şef nu-şi arogă, spre cinstea lui, merite de disident, descrie atent atmosfera vremii, obedienţa tuturor, ce înţelege el prin patriotism şi, peste toate, este "o autobiografie cu valoare monografică a unei societăţi pe care o prezintă cu o detaşare neaşteptată." (Radu Ciuceanu) Admirabilul volum cuprinde câteva zeci de pagini de fotografii de epocă.

Pierre Canavaggio

Dicţionar de superstiţii

Mari personalităţi şi surpestiţiile lor

Editura Paralela 45

Traducere de Aurelia Năstase. Nu serveşte la nimic să ne batem joc de încrederea prea mare în forţele obscure născute odată cu umanitatea. Superstiţiile vor trăi şi vor dura atât timp cât vor exista oameni. Marii conducători, marii navigatori şi chiar marii gânditori şi ctitori de imperii, de castele în Spania, toţi au crezut în ele, de la Newton la De Gaulle, Napoleon şi Goethe. Platon a vorbit despre reîncarnare, Pitagora, de metempsihoză. Carol cel Mare, care lua norii apusului drept o armată de magicieni veniţi să facă farmece asupra Franţei, a fost totuşi cel mai mare împărat din Occident. Istoria superstiţiilor o arată: cel ce nu se luptă să-şi asume viitorul este condamnat să aibă un destin obişnuit. Forţând evenimentele să intre în jocul lor, cei care au modelat istoria lumii au dovedit acest lucru. Redactor-şef la publicaţiile Psychologies, Historama, Terres d'Histoire, cronicar literar la Quotidien de Paris, Point, Revue des Deux Mondes, Pierre Canavaggio a publicat lucrările "Du bon usage des superstitions" (Buna folosinţă a superstiţiilor), "Dictionnaire des superstitions" (Dicţionarul superstiţiilor), "Les superstitions de l'amour" (Superstiţiile dragostei) şi "Guide des superstitions" (Ghidul superstiţiilor).