Vreau să fiu preşedinte! Preşedintele României

Autor: Cristian Hostiuc 09.10.2011

Cred că niciodată în cariera mea de jurnalist (18 ani) nu am auzit pe cineva din afara personajelor politice care să spună direct acest lucru: "Vreau să fiu preşedinte! Preşedintele României". Până acum, am auzit numai refuzuri - Ţiriac, Hagi, Isărescu - oameni cu notorietate, dar pentru care jobul actual este mai important decât cel de preşedinte. Poate că şi teama de eşec din start îi face pe mulţi să nu se aventureze în acest vis.

Afirmaţia, dorinţa, visul îi aparţine lui Adrian Kreiner, pe care Ziarul Financiar l-a descoperit în ţară, în cadrul campaniei "Campioni români în business", realizată împreună cu fondul de investiţii Enterprise Investors, BCR şi o fundaţie pentru antreprenori, Helix. El deţine, alături de un partener austriac, firma Matec-CNC Technik SRL, un producător de componente auto şi pentru industria energetică din Şura Mică, Sibiu. Imediat după 1989 Adrian Kreiner, care are în jur de 40 de ani acum, a plecat în Austria, unde a stat 13 ani. La un moment dat, a decis să revină în România, unde a făcut o fabrică producătoare de componente auto, pentru că aici se pricepea. De când se ştie, a avut abilităţi tehnice şi i-a plăcut să lucreze cu echipamente şi maşini. "Cred că nimeni nu ştie că eu livrez valvele pentru pompele de la BMW", spunea el. "De foarte puţine ori, am văzut români care sunt mândri de ceea ce fac şi care spun că se pot bate cu oricine din această lume în domeniul în care activează". Kreiner spune că cei care le livrează produsele, un mare producător de componente auto - Magna International - au vrut să lucreze şi cu alţii, dar el a fost mai bun. A putut să livreze soluţii pentru cerinţele lor, care au fost implementate şi în altă parte. "Am fost singurul chemat la masă cu şefii Magna dintre toţi furnizorii lor. Sunt cel mai bun, mi-am făcut o echipă de români cu care mă bat cu oricine." Din 2008 până în 2010 firma lui a avut o creştere medie anuală de 99,1%, fiind unul dintre cei şase câştigători ai campaniei "Campioni în business" pe zona Transilvania. La finalul lui 2010 firma lui, înfiinţată cu doar cinci ani în urmă, a ajuns la afaceri de aproape 28 de milioane de lei (7 milioane de euro). În ţară sunt multe firme româneşti care stau ascunse, dar care au dezvoltări incredibile. Sunt antreprenori români care fac abstracţie de criză, trăiesc cu ea zi de zi, dar încearcă să-şi pună creativitatea la contribuţie pentru a merge înainte. Până anul trecut nu am auzit niciodată de Doina Cepalis, proprietara Te Rox Produ din Paşcani, cel mai important producător european de centuri de siguranţă pentru scaune de copii. În perioada 2007- 2009 firma ei a avut o creştere medie anuală a cifrei de afaceri de 650%. "Am reuşit de frica de a nu pierde tot. Nu am cedat niciun moment, am stat câte 14 ore în fabrică şi am mers la foarte multe întâlniri în Paris, în New York şi chiar în Japonia. Am găsit soluţii de parteneriate în toată Europa de Vest şi în America", spune ea. Produsele ei ajung în peste 56 de ţări, la Ferrari, Carrefour, Metro etc. Prin munca şi ambiţia ei dă de lucru la peste 1.000 de oameni din Paşcani şi vrea să ajungă până în 2013 la 2.000 de angajaţi şi la afaceri de 40- 50 de milioane de euro, faţă de 19 milioane de euro, cât are în prezent. Probabil că şi ea şi-ar dori să fie preşedintele României, la fel ca şi Adrian Kreiner, pentru a schimba lucrurile, după cum spune antreprenorul din Sibiu. La Bucureşti, la Guvern, nu se face nimic, avem cel mai mare potenţial, suntem mai inventivi decât multe popoare şi găsim soluţii tehnice la care nu se gândeşte nimeni, dar tot suntem ultimii din Europa. Şi nu suntem. Eu sunt foarte mândru de România, avem o ţară frumoasă şi suntem buni, spune el. După 20 de ani de capitalism posdecembrist, în care toţi dintre noi am putut să auzim şi să vedem cum este în altă ţară, cum lucrează alţii, cum gândesc alţii, putem spune cu certitudine că nu suntem proştii Europei, că suntem mult mai deştepţi decât alţii şi că avem un potenţial de dezvoltare în care nici noi nu credem. Dar nu ştiu cum se face că în mai toate clasamentele economice suntem pe penultimul loc în Europa, noroc că mai există Bulgaria, iar clasa politică românească este arătată cu degetul: neserioasă, coruptă, cu foarte mulţi şefi incompetenţi pe domeniul lor etc. Poţi să-i compari pe Adrian Krenier sau pe Doina Cepalis, producători de componente pentru unul dintre cele mai competitive sectoare din lume - industria auto - cu, dau un exemplu, Ion Ariton, ministrul economiei? Dacă îl întrebi pe ministru cât livrează companiile româneşti din industria de componente auto la export, sigur îţi va spune că nu are datele la el, dar că va analiza problema şi va trimite un răspuns. Kreiner sau Doina Cepalis se luptă pentru fiecare comandă care îi aduce 100 de euro, în schimb Ministerul Economiei are, de 20 de ani, în răspundere şi în monitorizare companii care produc anual pierderi de 500 de milioane de euro şi care au ajuns la datorii de 2,2 miliarde de euro, adică 1,8% din PIB. Kreiner stă în fiecare zi cu teama creditelor luate de la bancă, în jur de vreo 4 milioane de euro, dar a avut şi mai mult, după cum spune el, în schimb Guvernul nu are nicio durere sau răspundere pentru pierderile şi datoriile companiilor de stat. Gândiţi-vă că multe dintre ele au monopol pe ceea ce fac, în schimb antreprenorii români trebuie să se lupte cot la cot cu orice competitor din întreaga lume. Să-i văd eu pe asfaltatorii noştri cum se luptă în altă ţară, nu aici, zice Kreiner.

Am de lucru, pot să mă extind, m-am dus şi pe echipamente pentru industria eoliană, ca să nu fiu dependent numai de industria auto, dar nu am meseriaşi. Nu ştiu ce fel de învăţământ este la noi. Pe toţi pe care i-am angajat a trebuit să-i învăţăm noi de la zero. Nu aveam nevoie de 100 de ingineri care nu ştiu să facă nimic, ci de 10, dar cei pe care îi luăm să fie buni. Aceasta este replica unui angajator la toată reforma învăţământului şi la modul în care a fost administrat acest domeniu timp de 20 de ani. (Ştiţi că în 20 de ani au fost peste 100 de modificări legislative în domeniul învăţământului şi peste 14 miniştri? - n. red.) În timpul în care fiecare ministru al învăţământului venea cu ideile lui, chiar dacă era sigur că rezistă numai un an, în ţară erau antreprenori care îşi luau soarta în mâini, de nevoie, de frică, din ambiţie şi începeau să producă ceva. Aşa se face că Guvernul are bani, din taxe şi impozite, pe care să-i cheltuiască. În învăţământ în ultimii ani au intrat peste 5 miliarde de euro, dar tot este dezastru. În infrastructură în fiecare an se alocă câteva miliarde de euro şi tot este dezastru. În sănătate sunt peste 5 miliarde de euro, bani strânşi de stat, şi tot se închid spitale. Şi fiecare antreprenor întreabă unde se duc banii pe care i-a produs. Că nu a venit preşedintele sau premierul, indiferent care a fost el, să facă centuri de siguranţă pentru scaunele copiilor sau componente pentru BMW.

De aceea este furia ascunsă a lui Adrian Kreiner şi a multor altor antreprenori la adresa celor care ne conduc. "Vreau să fiu preşedinte! Preşedintele României. Pentru că pot face ceva pentru România! Mai mult decât cei de acum" , spune Kreiner.

Acum el speră să nu treacă Fiscul, Garda, ITM-ul, Mediul pe la el pentru această dorinţă.