Ghinion pentru economie: 13 dintre cele mai mari companii de stat au pierdut anul trecut un miliard de euro

Mai bine de o treime din cele mai mari 35 de companii controlate de statul român au încheiat anul trecut cu pierderi cumulate de circa un miliard de euro, cu peste 20% mai mari faţă de cele din 2009. În loc ca aceşti 13 coloşi, printre care se află monopoluri sau exploatatori de resurse naturale, să genereze valoare adăugată pentru economie, ei înregistrează datorii de miliarde de euro la bugetul consolidat de stat.

"Toate aceste pierderi pot la un anumit moment dat să fie considerate ca un deficit bugetar, deficit pe care statul îl acoperă prin impozite şi taxe. Acesta ar fi un prim impact pe care companiile de stat cu pierderi îl generează în societate. Ele privează statul de contribuţii sociale, de bani din impozite. În plus, ele sunt susţinute prin subvenţii care sunt fonduri publice. Cel care susţine însă la final toate aceste companii este contribuabilul", comentează Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economistul-şef al Raiffeisen Bank.

Primele zece companii în funcţie de pierderile înregistrate anul trecut au înregistrat la mijlocul acestui an datorii faţă de bugetul general consolidat al statului de peste 1,9 mld. euro, echivalentul a 1,6% din PIB, toate aceste companii fiind pe lista de monitorizare a FMI şi toate fiind abonate la un management dictat politic. Podiumul datornicilor este compus din CNH, CFR şi Electrificare CFR, primele două firme fiind de asemenea şi pe primele locuri când vine vorba de pierderi.

Pe de altă parte, informaţiile furnizate la începutul acestui an de către Ministerul Economiei ara­tă că, de exemplu, în minerit în ultimii 20 de ani statul a în­gropat sub­venţii în va­loare de 6,7 mld. euro, ba­nii fiind pompaţi în nişte companii despre a căror restructu­rare se vorbeşte şi în prezent. "Un agent eco­nomic care face profit creează valoare adăugată în economie. Angajează oa­meni, plăteşte taxe şi impo­zite către stat. Unul pe pierdere îţi distruge valoarea. Pierderile acestor companii sunt un cost pe care societatea îl plăteşte. Multe dintre aceste companii primesc subvenţii, iar ele tot pierderi înregistrează, iar acesta este un alt cost pentru societate. Sunt anumite taxe şi impozite în economie care poate nu ar trebui să existe sau ar trebui să fie la un nivel mai mic, dar acestea sunt menţinute pentru că acoperă pierderile şi subvenţiile acestor firme", spune Laurian Lungu, managing partner în cadrul Macroanalitica.El crede că este vorba de o ineficienţă a cheltuirii banilor pe mai multe niveluri.

"Pe de o parte, banii intră în companii, dar pleacă prin atribuirea de contracte dezavantajoase, iar pe de altă parte companiile produc pierderi şi acumulează datorii cu impact asupra societăţii în general. "Ideea este că trebuie să ai o strategie pe termen lung, să poţi să le faci cumva profitabile. Sunt şi în alte ţări exemple de companii de stat care acumulează în anumiţi ani pierderi, dar totuşi când de ani de zile eşti pe minus, deja ai o pro­blemă de strategie", a mai precizat Lungu.

România însă nu a dus niciodată lipsă de strategii pe termen lung. În domeniul energetic, de exemplu, fiecare ministru a venit cu strategia sa, care o schimba sau o completa pe cea a predecesorului. Mai mult, fiecare ministru a venit şi cu un plan de reorganizare a sistemului energetic care după caz trebuia să dea naştere la un campion energetic, la giganţi naţionali sau mai nou la complexuri energetice termo. Cert este că niciunul dintre aceste planuri nu s-a realizat, companii precum CNH continuând să acumuleze pierderi în lipsa unei decizii concrete de reorganizare.

"Statul se îndatorează pentru a acoperi pierderile companiilor de stat şi tocmai de aceea subiectul a devenit unul fierbinte", a completat Dumitru.

Una dintre cele mai importante schimbări care ar trebui să intervină în conducerea companiilor de stat este aducerea la cârma lor a unor manageri rezultaţi printr-un proces normal de selecţie, cu obiective clar stabilite şi ocrotite de influenţa politică.