Datoria publică a urcat în acest an cu 800 mil. euro pe lună, pentru că statul nu poate opri risipa

Necesarul mare de finanţare al statului a determinat un salt al datoriei publice cu 19,6 mld. lei în prima jumătate a anului (5 mld. euro), adică o creştere de aproximativ 800 mil. euro pe lună.

Creşterea dato­riei în primele şase luni din acest an a fost de 10%, până la 214 mld. lei, ponderea datoriei în PIB apropiin­du-se de 40%. După ce în ianua­rie 2011 datoria publică scăzuse cu 3,5 mld. lei, în fe­bruarie s-a reluat tren­dul ascendent, iar ritmul de creştere s-a accentuat în martie, când ponderea datoriei în PIB a ajuns la 36,7%. Aprilie a venit cu o scădere a datoriei faţă de martie, pentru ca în mai să se reia ascensiunea, fiind depăşit pragul de 200 mld. de lei. Iar în iunie, saltul datoriei a fost de 14 mld. de lei.

"Să nu ne gândim că ponderea datoriei publice în PIB este mică. Poţi să ai deficit bugetar mai mare dacă cineva ţi-l fi­nanţează. Alte ţări pot să aibă deficite şi datorii publice mai mari pentru că le pot finanţa mai uşor. Prin­cipalul motiv al consolidării fiscale din România este acela că nu ne permitem o datorie publică foarte mare. Acum datoria publică este la un nivel gestionabil, dar să fim atenţi să nu crească în continuare. Trebuie să o stabilizăm", a comentat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

Teoretic, România mai are loc să-şi majoreze datoria până la atingerea plafonului de 60% din PIB, considerat până nu demult un standard sănătos în Europa, potrivit criteriilor de la Maastricht, însă pro­blema este accelerarea ritmului de creştere şi direcţio­narea banilor preponderent către cheltuieli curente cu pensii, salarii, bunuri şi servicii, în timp ce cheltuielile cu investiţiile rămân la un nivel extrem de redus.

Dumitru a menţionat că odată cu reducerea deficitului bugetar sub 3% din PIB în următorii doi ani şi reluarea creşterii economice cu ritmuri de 2-3%, datoria publică ar putea să se stabilizeze la 35-37% din PIB. Însă dacă economia se va confrunta cu noi riscuri de recesiune în 2012, iar reducerea deficitului va deveni şi mai dificilă, acest orizont s-ar putea îndepărta semnificativ. Ecuaţia este complicată de alegerile de anul viitor, România având un istoric de derapaje în astfel de conjuncturi.

Pe parcursul anului trecut datoria publică a crescut într-un ritm rapid de 32%, în condiţiile în care statul s-a împrumutat masiv. Datoria publică a crescut în 2010 de la 34,8 la 45,4 mld. euro, respectiv cu circa un mld. euro pe lună. Deşi Finanţele au reuşit să reducă uşor deficitul bugetar, ritmul rapid de creştere al datoriei publice şi perspectivele slabe privind creşterea economică erau percepute în 2010 ca fiind principalele vulnerabilităţi.

Important în ceea ce priveşte managementul datoriei publice este extinderea maturităţii acesteia, iar în acest sens se observă o oarecare îmbunătăţire - maturitatea medie a datoriei interne a guvernului a crescut de la 2,7 ani în decembrie 2009 la 4,1 ani în iunie 2011. Iar diminuarea deficitului fiscal conduce la o încetinire a ritmului de creştere a datoriei publice în timp. Totuşi, FMI a avertizat constant că trebuie menţinut un buffer de lichiditate care să acopere cel puţin patru luni de nevoi de finanţare.

Deficitul bugetar s-a redus în 2010 cu circa 3 mld. lei comparativ cu 2009, la 33,3 mld. lei, în timp ce datoria publică a urcat cu 46,5 mld. lei. Între datoria publică şi deficitul bugetar există un decalaj, având în vedere istoricul şi dobânzile.

În acest an deficitul bugetar ar urma să fie ajustat la 24 mld. de lei (4,4% din PIB).