De ce nu avem autostrăzi? (II)/ de Alex Dima

Ne continum drumul spre graniţa de vest şi ajungem pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Şi aici se fură gardurile.

Până acum, pentru zecile de milioanele de euro pierdute şi pentru lipsa autostrăzilor nimeni nu a fost pedepsit. O adevărată lege a tăcerii funcţionează în Ministerul Transporturilor atunci când vine vorba despre vinovaţi şi banii cheltuiţi. Nimeni nu vorbeşte. Nici constructorii şi nici funcţionarii statului. Nimeni nu ştie nimic. Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Ministerul Transporturilor este politic. Fiecare ministru a venit şi a plecat cu echipa lui. Până să se dezmeticească şi să înţeleagă sistemul, oamenii au fost schimbaţi din funcţii.

Am avut în ultimii 10 ani 12 directori la Compania Naţională de Drumuri. Este una dintre cauzele pentru care nu avem autostrăzi în România.

De ce nu avem autostrăzi? Michael Stânciu, preşedintele unei firme de consultanţă, spune că din lipsă de planificare; în al doilea rând, din lipsă de alocare bugetară în cadrul bugetului de stat şi al treilea este factorul politic. Michael Stânciu oferă consultanţă pentru drumuri încă de la începutul anilor 90. Vorbeşte de lipsă de planificare şi viziune pe autostrăzi. Există însă încă din 1996 o lege care stabileşte când şi unde vom avea autostrăzi. Până acum, dacă ar fi fost aplicată, am fi avut cel puţin o mie de kilometri de autostradă. În al doilea rând, nu avem drumuri, pentru că nu avem bani. Ne-ar trebui cel puţin un miliard cinci sute de mii de euro pe an doar pentru autostrăzi. Or, din bugetul de stat anul acesta s-a alocat un sfert din această sumă. Într-un tabel al companiei de autostrăzi se vede clar cum sumele alocate sunt mult mai mici decât necesarul suplimetar. Şi mai e o problemă, la noi kilometrul de autostradă este cel mai scump din Europa. Iar când se construieşte, se construieşte prost. Doar doi ani este garanţia pentru o lucrare.

În 2000, autostrada Bucureşti-Piteşti, construită pe vremea comunismului, a fost inaugurată. Ministru la transporturi atunci era tot Anca Boagiu. A costat 85 de milioane. La doar câteva luni, mare parte din autostradă a intrat în reparaţii. Alte 14 milioane de dolari în 2002 şi alte 30 de milioane de euro în 2006. Autostrada Bucureşti-Piteşti este prost construită din start, într-o zonă pânza freatică este sus, iar fundaţia autostrăzii - subţire. Drumul se lasă şi se ridică, se vălureşte. Şi apar astfel de fisuri care în timp se transformă în gropi. Acum, ministrul Anca Boagiu recunoaşte că pe drumul spre Piteşti vor fi întodeauna probleme, iar soluţia ar fi mutarea a cel puţin 20 de kilometri din autostradă pe alt traseu. Nu sunt bani. Nu sunt bani nici măcar pentru gardurile furate pe zeci de kilometri. Pe autostrada Bucureşti-Piteşti sunt kilometri în şir fără un gard de protecţie între zona agricolă şi autostradă. A mai rămas un stâlp, în rest nu mai e nimic. Acolo este un panou care îţi spune că poţi să mergi cu 130 de km la oră. Nimic nu opreşte un animal să treacă pe autostradă. Aşa se întâmplă accidentele. Un tânăr de 25 de ani s-a pomenit cu un cal în maşină. A murit pe loc.

Şi pe A1 a fost, ca şi pe Autostrada Soarelui, angajată o firmă de pază. Şi firma de pază de aici a fost penalizată anul trecut cu nici 10 mii de euro. Şefii paznicilor nu vor să comenteze modul în care păzesc autostrada.

Cum este în alte părţi? Am mers sute de km pe autostrăzile din Ungaria şi am tot încercat să găsim o bucată de gard rupt. Nu numai că n-am găsit, mai arată şi bine. Gardul este din buşteni de lemn, cu porţi de acces către autostradă, cu lacăt, iar în partea de jos cu plasă, probabil pentru a nu permite animalelor de mici dimensiuni să se strecoare pe autostradă. La ei nu se fură.

Autostrada Bucureşti-Piteşti este dată în întreţinere până la sfârşitul anului 2012 unei firme private: Straco. CNADNR pune la bătaie 30 de milioane de euro. Am încercat să discutăm şi cu şefii aceste firme, dar din nou aceeaşi lege a a tăcerii. Întreţinerea pe A1 pe doar 6 luni în 2010 se ridica la aproape 14 milioane de lei.

Autostrada Bucureşti-Ploieşti. Trebuia să fie gata încă din toamna lui 2009. În vara lui 2010 lucrările erau în acest stadiu: la km 10, pe tronsonul construit de o firmă din Italia, doi olteni din Videle să străduiau să îndrepte o mână de cuie. Ceva mai sus, altă echipă, tot din Videle, făcea şanţuri cu metode rudimentare. Cu sticle sparte la dop stropeau cimentul şi îl îndreptau cu o scândură. Primul tronson de 20 de km e construit de italienii de la Pitzarotti. În şantier am întâlnit însă un singur italian.

Anul trecut nu fost bani pentru Bucureşti-Ploieşti. În plus, de-a lungul timpului, s-a stat din cauza descoperirilor arheologice, exproprierilor, dar şi schimbărilor de planuri, care au mărit preţurile. Autostrada Bucureşti-Ploieşti se opreşte brusc la km 19. De acolo, 2 km înainte sunt numai bălării. Abia undeva în zare se vede iar un şantier. La fel stăteau lucrurile 2010 şi în celălalt capăt al tronsonului. De aici şi până în Bucureşti mai sunt 6 km. Neexpropriati. Aşa că autostrada nu va porni din Bucureşti spre Ploieşti, ci din Ştefăneşti.

Ne-am întors după un an. Podul e gata pe jumătate, iar autostrada se termină în câteva mustăţi de metal. Ministrul Anca Boagiu spune "din nefericire acolo fost un proiect care a avut oareşce vicii la momentul la care fost făcut." E nevoie, prin urmare, de alte proiecte, de alţi bani. Italienii au construit grinzile pentru tronsonul către Bucureşti. Care nu se ştie clar pe unde va fi sau dacă va mai fi.

La Moara Vlăsiei, am întâlnit acelaşi camp cu boscheţi pe care l-am lăsat anul trecut, doar că situaţia s-a mai complicat puţin. Mai multe camioane încărcate cu balast stau în câmp. Primarul le-a blocat drumul cu un autobuz, că să nu strice şoseaua. În scurt timp, la faţa locului a apărut şi constructorul şi beneficiarul şi poliţia, toată lumea. Numai că şoferii nu se dau mişcaţi din loc. Am sunat la şefii lor. Degeaba. O dovadă clară despre cum merg lucrurile în România: autorităţile stau şi se uită, iar firmele private fac ce vor. După plecarea noastră, şoferii au răsturnat balastul în câmp şi au plecat. Încă din 2004, un studiu ne atrage atenţia asupra pierderilor pe care le avem pentru că nu avem autostrăzi. 50,5 milioane de euro anual pentru că nu avem această autostradă Bucureşti-Ploieşti. Din 2004 au trecut 7 ani de zile. 50 de săptămâni ori 7… Vedem că noi am plătit deja această autostradă, dar de fapt nu o avem.

De la km 20 şi până la Ploieşti construiesc regii asfaltului: Costel Căşuneanu, Dan Besciu şi Dorinel Umbrărescu. Au început în 2007. Au promis că va fi gata mai repede de trei ani. În 2010, la un an de la expirarea termenului, în unele zone în care ar fi trebuit să construiască Dan Besciu, bălăriile erau neatinse. Şi nici pe sectorul lui Căşuneanu lucrurile nu erau mai roz. Muncitorii se odihneau unde găseau un strop de umbră. Ne-am întors după un an. În şantier, chiar fiul patronului, tânărul Căşuneanu îi îndeamnă pe muncitori să lucreze. Cu toate acestea, autostradă tot nu e gata. Şi regii asfaltului repectă aceeaşi lege a tăcerii. Nu au vrut să vorbească. În luna august, pe zona în care trebuia să construiască Dan Besciu, pământul era neatins.

Între timp, în drumul nostru spre graniţa de vest, am trecut de Piteşti. Am parcurs 400 de kilometri în aproape 8 ore. La radio, ministrul Boagiu se lăuda cu kilometri de autostradă. În 2008, în campania electorală partidul său promitea că în patru ani va face peste 830 de km de autostradă...

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea "România, te iubesc!" din 2 octombrie 2011