O întrebare care nu poate fi evitată: va fi activat împrumutul de la FMI pentru preluarea băncilor elene sau nu?

Nici în 2008 şi nici în 2011 România nu ar fi trebuit să fie afectată de criza financiară în mod direct pentru că românii şi companiile româneşti nu au investit nici în creditele subprime din SUA şi nici în obligaţiunile băncile elene.

Aceasta trebuie să fie principala întrebare pentru România după summitul istoric al Uniunii Europene.

Pentru că altfel discuţiile cu Fondul European de Stabilitate - că este în valoare de 400 sau mai nou de 1.000 de miliarde de euro, ce formă are - cash, garanţii şi de unde se finanţează, că este vorba de o reducere a datoriei publice a Greciei cu 50% sau cu 70%, ar trebui să intereseze mai puţin românii şi mai mult pe cei care au investit în aceste bonduri pentru randamentul anual de 20% sau mai mare oferit în ultimul an. Cine riscă să câştige. Dar mai poate şi pierde. Treaba lui.

Dar România de ce să nu câştige, şi nu să piardă, dintr-o situaţie în care nu şi-a riscat banii nici pe subprime-urile americane - creditele pentru locuinţe pe care nu le-au mai înapoiat americanii - şi nici pe obligaţiunile elene?

La această întrebare ar cam trebui să răspundă cei care administrează această ţară de 20 de ani şi au făcut milioane de euro lucrând la stat în toată această perioadă.

Că dacă pleacă din aceste funcţii milionari lăsând o datorie publică de două ori mai mare în doar trei ani afirmând că a fost un succes programul cu FMI pentru că s-a evitat colapsul, atunci nu mai poate avea nimeni pretenţii.

Oricine ştie să cheltuie bani, iar creşterea necontenită a datoriei publice, în prezent cu 800 milioane de euro pe lună, dar în urmă cu un an sau doi cu 1,5 miliarde de euro pe lună, ar trebui totuşi asumată de cineva.

Era poate de înţeles în ianuarie 2009 să pui în cârca deficitului de 5,2% din PIB din 2008, creat doar în două luni şi jumătate ca urmare a derapajului determinat de căderea Lehman Brothers, împrumutul de 20 miliarde de euro.

Cu toate că datoria publică a României era de 27% din PIB, cea mai mică dintre ţările din UE, iar împrumutul a echivalat cât aproape toată această datorie. Însă slăbiciunea de atunci a fost îndatorarea globală în valută, nu neapărat a statului, ci a întregii în economii.

Dar situaţia de acum, la trei ani de la declanşarea crizei şi după reduceri şi economii mult clamate, dar de fapt îndatorări galopante, este aproape-aproape de momentul în care va apărea iarăşi un Herbert Stepic, preşedintele Raiffeisen International, care în toamna anului 2008 spunea deja şi cât are nevoie România să se împrumute (5 mld. euro), siderând oficiali locali care nici nu ştiau că vor semna pe o sumă de patru ori mai mare cu trei luni mai târziu.

În prezent, iarăşi se pune problema retragerii finanţărilor şi a unui scut de protecţie. Acum-acum o să răsară iar un expert de la o bancă salvată de banii statului care să spună atenţie - România are nevoie de încă 5-10 miliarde de euro pentru a rezista crizei.

Şi atunci se pune întrebarea: domnilor, ce aţi făcut în cei trei ani, înţelegem că nu aţi fost pregătiţi când aţi venit la guvernare, dar acum nu ştiaţi că este CRIZÂ?

Ce aţi făcut în trei ani să reduceţi dependenţa de situaţia în care o criză, cum este subprime/Grecia/Islanda sau ce o mai apărea de acum încolo, să nu mai dea peste cap toată ţara?

Cum? Nici măcar să restricţionaţi creditele pe 20-30 de ani în franci, yeni sau euro care expun românii cu salarii în lei la riscuri pe care nu le pot în niciun chip administra? Darămite să le transformi pe cele deja date în moneda naţională, cum o ţară ca Ungaria se zbate să o facă cu orice preţ?

Aşa că acum măcar să fie spus pe şleau: trebuie să se împrumute România să garanteze/preia sucursalele băncilor elene sau care vor mai fi la vânzare pentru că nu mai pot fi susţinute de băncile lor mamă sau nu?

Cât despre summit, chestiunea este simplă: cine nu mai are bani să plătească rata la bancă - fie şi o bancă - cedează dreptul de proprietate. Îl cedează la ruşi, la brazilieni, qatarezi, chinezi sau la cine are banii acum în lume. Poate cineva să păcălească această regulă? Doar politicienii spun că da. Cine îi mai crede?