Producătorii de ciment sfidează criza cu profituri cumulate de peste 1% din PIB în 2010

Infrastructura slab dezvoltată, cu puţin peste 300 km de autostrăzi şi o reţea de drumuri naţionale şi locale mereu criticată, ar putea părea o piedică pentru businessul producătorilor de ciment, care furnizează una dintre materiile prime în construcţia de şosele. Cu toate acestea, cimentiştii au generat în ultimii ani afaceri cumulate de câteva miliarde de euro şi profituri pe măsură. Care este reţeta succesului? Răspunsul vine de la foştii, dar şi actualii manageri din industrie.

Industria cimentului din România, dominată de cei trei mari giganţi mondiali HeidelbergCement (Germania), Lafarge (Franţa) şi Holcim (Elveţia), a trecut anul acesta printr-o adevărată schimbare de generaţii.

Doi dintre managerii de top de pe piaţa locală şi-au finalizat în 2011 mandatul, iar cel de-al treilea o va face anul viitor. Cei trei, care practic au revoluţionat piaţa în perioada în care au fost în fruntea triadei cimentului, au generat afaceri cumulate de aproape 5 miliarde de euro şi profituri nete de circa 1,3 miliarde de euro, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe baza informaţiilor de la Ministerul Finanţelor.

Mihai Rohan, supranumit "tatăl cimentului", cu o carieră de peste 40 de ani în industria cimentului şi care a condus din 2000 divizia locală a nemţilor de la HeidelbergCement, Carpatcement Holding, şi-a încheiat mandatul la începutul acestui an, în locul său venind Florian Aldea, care la rândul său are peste 20 de ani de experienţă în domeniu.

În cazul Holcim România, Markus Wirth, cel care a condus timp de aproape şapte ani subsidiara locală a elveţienilor, şi-a finalizat mandatul, lăsând un conaţional la cârma afacerilor din România: pe Daniel Bach, care a lucrat timp de 16 ani în cadrul companiei.

La Lafarge şeful nu s-a schimbat, Philippe Questiaux fiind în continuare directorul general al subsidiarei locale a Lafarge, însă în 2012 franţuzoaica Sonia Artinian va veni în locul său, devenind astfel prima femeie la cârma unei afaceri de profil din România.

Rohan, Wirth şi Questiaux au reuşit să aducă firmele pe care le-au condus pe podiumul profitabilităţii la nivel local.

Primul a adus în perioada 2004-2010 un profit net de 417,4 milioane de euro (deşi Rohan a fost director al Carpatcement în perioada 2000-2010, a fost analizat doar intervalul de după 2004, pentru că anterior, la Ministerul de Finanţe apăreau rezultate financiare foarte mici sau lipseau).

În acelaşi timp Wirth a generat 200,4 milioane de euro profit pentru grupul elveţian Holcim în perioada sa de mandat, 2004-2010, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe baza informaţiilor de la Ministerul de Finanţe.

Pe de altă parte, Phillippe Questiaux, cel care conduce de peste nouă ani divizia locală de ciment a francezilor de la Lafarge, a generat din 2002 până la finalul lui 2010 profituri nete de 637,5 milioane de euro.

La această sumă urmează să se adauge însă şi rezultatul pe care Lafarge Ciment îl va obţine anul acesta.

În total, profituri nete de peste 1,25 miliarde de euro, echivalentul a peste 1% din PIB-ul României în 2010, care s-a ridicat la 119,8 miliarde de euro. De altfel, Lafarge Ciment şi Carpatcement Holding, cu profituri de circa 56 de milioane de euro fiecare anul trecut, se numără printre cele mai profitabile zece companii din România în anul 2010, potrivit unei analize realizate de Ziarul Financiar.

Producătorii de ciment s-au numărat, de altfel, printre cei mai profitabili actori economici din ultimii ani şi chiar şi în perioada de criză au reuşit să-şi menţină marje de profitabilitate extrem de ridicate, de 20-30%.

Deşi afacerile au scăzut pe fondul reducerii cererii, două dintre companiile din industria cimentului, Lafarge Ciment şi Carpatcement Holding, au depăşit marje de 30% inclusiv anul trecut, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe baza informaţiilor publicate de Ministerul de Finanţe.

Singurii care au avut o profitabilitate mai redusă au fost elveţienii de la Holcim, cu o marjă de circa 4%, în condiţiile în care au devenit liderii pieţei locale de ciment, cu un rulaj de peste 196 de milioane de euro. Elveţienii au avut şi în anii 2008 şi 2009 marje mai mici de 10%.

"Suntem aliniaţi în mare măsură la nivelul marjei operaţionale cu cifrele grupului Holcim. Diferenţa dintre marjele nete ale grupului şi ale Holcim România a fost cauzată de cheltuielile de investiţii din ultimii ani. Marjele de profit nete sunt afectate şi de cotele de impozit pe profit care sunt diferite de la o ţară la alta, mai ales la nivel consolidat", spune Daniel Bach, şeful Holcim.

Compania a investit pe piaţa locală începând cu 1997 până în prezent circa 700 de milioane de euro, cel mai important proiect al companiei fiind modernizarea liniei de producţie şi de distribuţie de la fabrica de ciment de la Câmpulung. Acolo au fost alocate fonduri de peste 170 de milioane de euro în perioada 2005-2010.

Cu excepţia Holcim România, care în ultimii cinci ani a avut în general marje de profit apropiate de cele ale grupului, subsidiarele locale ale Lafarge şi HeidelbergCement au reuşit să întreacă grupul în termeni de profitabilitate.

La nivel de grup, Lafarge a înregistrat marje între circa 4 şi 11% în ultimii cinci ani, dar profitul filialei din România nu a coborât sub 32%, atingând chiar peste 44% în 2008, anul de glorie al cimentiştilor.

Aceeaşi situaţie şi în cazul Carpatcement, care a avut marje apropiate de 30% în ultimii cinci ani, în condiţiile în care la nivel de grup, indicatorul a coborât în unii ani şi la puţin sub 2%.

În 2010 Carpatcement a generat 11% din profitul net al HeidelbergCement, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe baza rapoartelor financiare din 2010.

Ce spun însă companiile despre această situaţie?

"Nu credem că este relevantă comparaţia la nivelul profitului net între rezultatele obţinute la nivel internaţional şi rezultatele dintr-o singură ţară, pentru că la nivelul grupului se regăsesc şi costuri de finanţare semnificative aferente proiectelor de creştere strategică a acestuia", spune Florian Aldea, directorul general al Carpatcement.

El explică în continuare că deşi la nivel local, marja s-a ridicat la 30%, în realitate profitul operaţional a fost de 20%, restul fiind venituri din alte activităţi sau vânzări de active.

"Putem face însă o comparaţie între marja profitului operaţional înregistrat la nivel de ţară şi cea înregistrată la nivel de regiune, Europa de Est-Asia Centrală. Potrivit raportului anual pe 2010 al grupului, s-au situat la un nivel apropiat", potrivit lui Aldea.

Întrebarea care rămâne pe buzele tuturor atunci când vine vorba de industria cimentului este însă: cum scoţi bani din piatră seacă?

Pentru că până la urmă, producţia de ciment începe în cariera de calcar şi se termină în silozurile de ciment. Mai departe, cimentul se transformă, în amestec cu apă, nisip, pietrişuri şi alţi aditivi, în beton, potrivit heidelbergcement.ro.

Noul director de la Carpatcement arată că în spatele procesului de producţie, care poate părea la prima vedere extrem de complicat, stau strategii bine puse la punct.

"Rezultatele pozitive obţinute de compania noastră în 2010 au fost posibile datorită unui management adecvat al costurilor, corelat cu un management al riscurilor, dar şi colaborărilor strategice pe care le-am avut cu partenerii noştri şi datorită relaţiilor de încredere pe care le-am construit în timp cu clienţii şi furnizorii noştri", explică Aldea.

Ce se va întâmpla însă anul acesta şi care sunt estimările privind producţia de ciment la nivel naţional?

Piaţa cimentului a reuşit să-şi revină uşor în 2011, în condiţiile în care producţia a crescut cu 8,1% în primul semestru, la 3,18 milioane de tone. Vânzările interne au avansat cu 2,4%, la 2,95 milioane de tone, potrivit patronatului din industria cimentului, CIROM.

Cifrele sunt confirmate şi de jucătorii din piaţă, care vorbesc deja de rezultatele la nouă luni.

"În ciuda contextului economic dificil, am reuşit să obţinem rezultate satisfăcătoare în primele nouă luni ale anului 2011. Vânzările s-au situat la un nivel similar cu cel înregistrat în aceeaşi perioadă a anului 2010. Având în vedere că proiectele anunţate de stat nu au demarat încă, cât şi întârzierea lucrărilor mari de infrastructură, consumul a fost susţinut de proiecte individuale şi consumatorii mici", spune Aldea de la Carpatcement.

Speranţele sale se îndreaptă către anul 2012, când "probabil" vom putea vorbi de o revenire mai puternică a pieţei, în condiţiile în care România are nevoi mult mai mari de investiţii decât alte state din Uniunea Europeană. "Dacă guvernul va respecta programul de lucrări de infrastructură promise, probabil că ponderea acestora în piaţa construcţiilor se va mări faţă de lucrările rezidenţiale", adaugă Aldea.

Astfel, el apreciază o revenire reală a pieţei doar când vor exista şi finanţările pentru lucrări. În plus, este nevoie ca investitorii privaţi să îşi recapete încrederea în mediul de afaceri.

În acest context, Carpatcement estimează creşteri ale pieţei locale a cimentului de până la 2-5% anul viitor, însă Aldea atenţionează că nu poate fi cuantificat încă impactul pe care apariţia unui nou val de criză l-ar putea avea asupra acestei industrii.

Despre viitoarele turbulenţe economice vorbeşte şi Daniel Bach de la Holcim.

"Există o mare incertitudine în ceea ce priveşte dezvoltarea investiţiilor private şi, în particular, a celor din construcţii, având în vedere potenţialul impact pe care l-ar putea avea asupra României revenirea recesiunii în Europa şi America de Nord."

Şi chiar dacă contextul internaţional ar putea să le pună beţe în roate cimentiştilor, la nivel local se anunţă investiţii impresionante în infrastructură.

Ministerul Transporturilor a atribuit anul acesta contracte pentru construcţia a 183 de kilometri de autostrăzi, la care se adaugă alte câteva sute de kilometri de drumuri naţionale ce urmează a fi reabilitate.

Veşti bune vin şi din partea Ministerului Dezvoltării, care derulează un program de modernizare a 8.600 de kilometri de drumuri judeţene şi locale în valoare estimată de 2,6 miliarde de euro. Din această sumă, contracte de un miliard de euro au fost deja atribuite.

Cum este privită România de managerii expaţi din această industrie?

Philippe Questiaux, singurul dintre cei trei CEO care au condus businessurile locale ale giganţilor din ciment şi care încă se află în poziţia de manager, spune despre experienţa sa din România că a fost şi este una complexă, constând în numeroase momente profesionale majore. "Modernizarea uzinelor noastre de ciment, integrarea activităţilor de betoane, agregate şi gips, crearea unei platforme de colaborare între liniile noastre de business", exemplifică Questiaux.

Tot el vorbeşte despre sprijinirea înfiinţării unităţii operaţionale de ciment din Moldova, despre decizia de a transforma unitatea Lafarge de la Târgu-Jiu într-o staţie de măcinare "datorită condiţiilor de piaţă" sau despre vânzarea activităţii de var în perioada mandatului său.

"Am fost şi sunt în continuare încrezător în potenţialul de piaţă şi în posibilitatea ca Lafarge să contribuie direct la îmbunătăţirea infrastructurii şi construcţiilor în România."

El a apărut recent în Top 100 cei mai admiraţi CEO din România, realizat de BUSINESS Magazin, şi, întrebat care sunt ingredientele unui manager de succes, Questiaux răspunde la obiect: "O companie de succes are nevoie de produse bune şi de clienţi mulţumiţi. Eu nu fac altceva".

Noii şefi din industria cimentului spun că schimbarea de generaţii, aproape simultană, din cadrul celor trei subsidiare locale, este o pură coincidenţă şi că nu are nicio legătură cu o schimbare radicală de strategie pe piaţa locală a cimentului.

"În orice companie, indiferent de sectorul de activitate, intervin schimbări ce ţin de activitate sau de echipă", declară Florian Aldea.

Este un lucru obişnuit, completează şeful Carpatcement Holding, natural în procesul de muncă, chiar dacă din întâmplare are loc în mai multe societăţi din aceeaşi industrie.

"Sunt lucruri despre care nu putem spune că sunt de natură să afecteze sau să schimbe major <peisajul> din simplul motiv că noii membri ai echipei sunt de obicei persoane cu vechime în respectiva companie, care vin la cârmă pentru a duce mai departe businessul", explică Florian Aldea.

Ca şi priorităţi, el vorbeşte despre consolidarea şi dezvoltarea poziţiei pe care Carpatcement o are pe piaţă, dar şi despre creşterea nivelului de performanţă internă, amintind că acestea au fost şi obiectivele din anii anteriori, în perioada în care Rohan a condus afacerile de ciment. HeidelbergCement, ca şi Holcim şi Lafarge, deţin în România nu numai subsidiare focalizate pe producţia de ciment, ci şi divizii de alte materiale de construcţii.

Deşi focusul afacerilor din România este reprezentat de ciment, noii manageri din industria de profil spun că nici celelalte divizii nu vor fi lăsate la o parte.

"Pe termen mediu, una dintre priorităţile companiei va fi şi dezvoltarea diviziilor de agregate şi betoane", potrivit lui Aldea.

În ciuda schimbărilor de management, diviziile locale ale celor trei mari giganţi din industria cimentului îşi păstrează obiectivele. Cu alte cuvinte,