Cele 16 companii care dictează preţul materiilor prime, de la petrol la grâu. Ce afaceri au în România cele mai mari companii de trading din lume?

Pentru clubul select de companii care tranzacţionează combustibilii, materiile prime alimentare şi metalele care fac lumea să funcţioneze, ultimul deceniu a fost senzaţional. Salturile economice ale Braziliei, Indiei, Chinei şi ale celorlalte economii emergente, boom-ul de pe piaţa materiilor prime, le-au adus acestor companii câştiguri impresionante, conform unei analize a agenţiei de presă Thomson Reuters, care intră în adâncurile unei industrii care a stat departe de ochii presei şi a oamenilor de rând.

Analiza vizează 16 case de trading, dintre care patru, Cargill, Glencore, Bungee şi ADM (prin intermediul Alfred Toepfer) au un rol important în comerţul cu cereale al României.

În România, Cargill a derulat anul trecut operaţiuni de 419,7 milioane de euro, în creştere cu 87% faţă de 2009. Americanii de la Cargill sunt implicaţi în România atât în tradingul cu cereale, cât şi în producţa de ulei vegetal sau de nutreţuri pentru animale. Traderul deţine în România o reţea de 18 silozuri cu o capacitate de 550.000 de tone de cereale şi vinde în România ulei vegetal sub brandurile Untdelemn de la Bunica şi Olpo.

Alfred Toepfer, companie controlată de gigantul american ADM, este unul dintre cei mai discreţi traderi din România şi a pierdut anul trecut fotoliul de lider al traderilor în faţa Cargill. Topefer a încheiat anul 2010 cu afaceri de 380,5 milioane de euro. Traderul deţine mai multe silozuri cu o capacitate totală de 110.000 de tone însă a anunţat recent un plan gigant de expansiune pentru România care include construcţia mai multor silozuri, achiziţia unei flote de barje, dar şi operarea unui terminal de export în portul Constanţa.

Cu toate că 2010 a fost cel mai bun an pentru traderii de cereale din România, elveţienii de la Glencore au ieşit din topul primilor cinci comercianţi în funcţie de cifra de afaceri. Astfel, Glencore a avut afaceri de 39 mil. euro anul trecut, în scădere cu 29% faţă de 2009. Mai mult, 2010 a fost al doilea an în care traderul elveţian înregistrează afaceri în scădere faţă de anul pre cedent având în vedere că businessul de 55 mil. euro din 2009 a fost cu 54% mai redus faţă de cel din 2008.

Bunge este conscut în România mai degrabă ca producător de ulei decât ca trader de cereale. Compania deţine mai multe fabrici de ulei şi vinde ulei sub branduri precum Floriol, Ulvex, Soreanca sau Rumen. Pe piaţa locală business-ul Bunge se ridică la 373 de milioane de euro.

Vitol, casa de trading cu cele mai mari venituri anuale, a realizat pe piaţa din România o serie de tranzacţii, în timp ce un alt gigant din această industrie, Trafigura, deţine în România Romrecycling, una dintre cele mai importante societăţi comerciale specializate în colectarea, procesarea, reciclarea şi comercializarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase din România.

Aceste companii formează un grup exclusivist: se află într-o industrie slab reglementată şi majoritatea au sedii în paradisuri fiscale precum Elveţia. Împreună adună venituri anuale de peste 1.000 de miliarde de dolari şi controlează mai mult de jumătate din materiile prime care se tranzacţionează liber pe pieţele mondiale. Primele cinci companii de trading au avut venituri anuale de 629 de miliarde de dolari, cu puţin sub veniturile celor mai mari cinci bănci din lume, dar peste veniturilor primelor companii din industrii precum telecom sau tehnologică.

Autorităţile europene şi cele americane au pus ochii pe băncile şi fondurile de hedging care fac tranzacţii speculative cu materii prime, dar firmele de trading au rămas în mare parte neatinse. Multe sunt nelistate sau controlate de familii şi pentru că în mare parte tranzacţionează bunuri fizice nu intră sub incidenţa organismelor de supraveghere a pieţelor financiare.

Deşi sunt puţin cunoscute în afara industriei, aceşti giganţi încep să îşi întindă tentaculele: deţin un număr în creştere de mine, navele şi conductele care transportă materiile prime şi porturile, silozurile şi depozitele unde sunt stocate. Cu conexiunile lor şi ponturile din interior - pieţele de materii prime nu sunt atinse de restricţii privind insider tradingul - aceste companii joacă un rol tot mai important în economiile din Asia, America Latină sau Africa.

Dacă nu era de ajuns, bonusurile oferite de aceste firme îi fac invidioşi până şi pe bancherii de pe Wall Street. "Ponderea cheltuielilor cu salariile în profit la companiile de trading sunt duble faţă de cele pe care le plătesc băncile de pe Wall Street", spune George Stein de la firma de head hunting Commodity Talent.

Glencore, compania elveţiană a cărei ofertă publică iniţială din mai a adus această industrie sub lumina reflectoarelor, le plăteşte unora dintre traderi bonusuri anuale de zeci de milioane de dolari. Pe hârtie, după listare, şeful Glencore Iban Glasenberg a devenit peste noapte cu 10 miliarde de dolari mai bogat.

Cât de mari sunt aceste companii? Să privim lucrurile astfel: două dintre ele, Vitol şi Trafigura, au vândut anul trecut 8,1 milioane de barili de petrol pe zi, exact cât exportă în fiecare zi Arabia Saudită şi Venezuela. Sau astfel: Glencore a controlat în 2010 55% din zincul tranzacţionat pe piaţă anul trecut şi 36% din piaţa cuprului.

Sau aşa: vânzările de 195 de miliarde de dolari ale Vitol din 2010 au fost de două ori mai mari decât cele ale Apple. Pe lângă cele 200 de tancuri petroliere pe care le are pe mare, Vitol mai deţine capacităţi de stocare a petrolului pe cinci continente.

Puterea acestor companii este extraordinară. Aceeaşi Vitol a făcut în ultimele luni tranzacţii cu guvernul SUA, regimul autoritar al Siriei şi noua conducere a Libiei. În aprilie, compania a "spart" blocada navală impusă de NATO şi şi-a trimis un petrolier în portul libian Tobruk pentru a face prima achiziţie de petrol realizată de rebelii libieni. Compania le-a oferit rebelilor combustibili în valoare de 1 miliard de dolari, atât de necesar pentru a avansa către Tripoli.

De obicei atenţia publicului şi a autorităţilor privind aceste companii creşte o dată cu preţurile. Creşterea preţurilor alimentelor din 2007 a atras mânia publicului asupra celor mai mari companii de trading de cerealie. Când petrolul a ajuns la 147 de dolari pe baril în 2008, Congresul american a anchetat companiile de trading, dar nu au găsit nimic incriminatoriu.

Să aruncăm o privire la cele 16 companii care au avut venituri de 1.100 de miliarde de dolari.

Vitol

În România: da

Fondată: 1966

Locaţie: Rotterdam şi Geneva

Ce tranzacţionează: Petrol, gaze, electricitate, cărbune, metale industriale, zahăr

Venituri 2010: 195 mld. dolari

CEO: Ian Taylor

Angajaţi: 2.700

Pe piaţa petrolului, compania este la fel de cunoscută precum Exxon. Pentru public, compania care a avut venituri de aproape 200 mld. dolari este o mare enigmă. Dar Vitol a intrat în lumina reflectoarelor anul acesta, fiind prima companie care a cumpărat petrol libian de la rebeli, cu mult înainte ca Muammar Gadhafi să fie înlăturat de la putere. Această tranzacţie a reechilibrat balanţa, după ce reputaţia companiei a avut de suferit atunci când a fost amendată, alături de alte companii, pentru mituirea oficialilor irakieni ai regimului Saddam Hussein în timpul programului hrană pentru alimente.

Câştigurile Vitol sunt împărţite între cei 300 de acţionari ai companiei, un număr mai mic decât al acţionarilor Glencore, 500 la număr.

Glencore

În România: da

Fondată: 1974

Locaţie: Baar, Elveţia

Ce tranzacţionează: metale, minereuri, energie, produse agricole

Venituri 2010: 145 mld. dolari

CEO: Ivan Glasenberg

Angajaţi: 2.800 pentru companie, 55.000 în cadrul activelor industriale

Glencore a renunţat la discreţie atunci când a ales să se listeze. Compania are active pe întreg mapamondul, iar divizia sa petrolieră are mai multe nave decât Marina Regală a Marii Britanii. Este unul dintre cei mai mari furnizori de metale, inclusiv zinc şi nichel şi un exportator de top de produse agricole în Europa, fosta Uniune Sovietică şi Australia. Deşi la origini este o companie de trading de petrol şi metale, Glencore a început să achiziţioneze active în anii '80, acum deţinând de la teren arabil în America de Sud la mine de cupru în Zambia.

Cargill

În România: da

Fondată: 1865

Locaţie: Minneapolis, SUA

Ce tranzacţionează: Cereale, uleiuri vegetale, sare, îngrăşăminte, metale, energie

Venituri 2010: 108 mld. dolari

CEO: Greg Page

Angajaţi: 130.000

În cei 145 de ani de existenţă, Cargill a crescut de la un singur depozit lângă o cale ferată la un gigant al tradingului mondial. Compania încearcă să atace noi pieţe: face materiale plastice şi reciclabile din porumb şi crează ingrediente alimentare cu un număr redus de calorii pe care le vinde unor companii precum Coca Cola, Nestle sau Kraft.

Koch Industries

În România: nu

Fondată: 1920

Locaţie: Wichita, SUA

Ce tranzacţionează: petrol

Venituri 2010: 100 mld. dolari

CEO: Charles Koch

Angajaţi: 70.000

Fondată în anii '20 de Fred Koch, un inginer american care a dezvoltat o metodă nouă de a transforma petrolul în benzină, Koch a ajutat la construirea infrastructurii de rafinare în Uniunea Sovietică în anii '30. Cu afaceri de 100 mld. dolari, compania este un nume cu greutate în tradingul de petrol şi una dintre cele mai discrete corporaţii americane. Koch deţine aproape 6.500 km de conducte petroliere şi trei dintre cele mai profitabile rafinării din SUA. Compania operează în 60 de ţări.

Foşti angajaţi ai companiei au fost implicaţi în plăţi ilegale pentru a obţine contracte în şase ţări în perioada 2002-2008.

ADM

În România: da (prin intermediu Alfred Toepfer)

Fondată: 1902

Locaţie: Decatur, SUA

Ce tranzacţionează: cereale, uleiuri vegetale, cacao

Venituri 2010: 81 mld. dolari

CEO: Patricia Woertz

Angajaţi: 30.000

Compania cumpără şi vinde o multitudine de cereale pe care le procesează şi le transformă în produse pe care le livrează în întreaga lume. Deţine centre de procesare, vagoane, camioane, barje şi vapoare. Are centre de trading în China, pantaţii de palmieri şi fabrici de chimicale în Asia şi silozuri în Brazilia.

Gunvor

În România: nu

Fondată: 1997

Locaţie: Geneva

Ce tranzacţionează: petrol, cărbuni, gaz natural lichefiat, emisii de carbon

Venituri 2010: 80 mld. dolari

CEO: Torbjorn Tornqvist

Angajaţi: sub 500

Compania a ajuns de la afaceri de 5 miliarde de dolari în 2004 la 80 de miliarde de dolari anul acesta, iar în spatele acestei creşteri spectaculoase s-ar afla nimeni altul decât actualul premier al Rusiei Vladimir Putin. Fostul preşedinte al Rusiei este acuzat de critici şi de opoziţie că l-a ajutat pe omul de afaceri Gennady Timchenco, cofondator al Gunvor, să transforme compania într-un gigant al tradingului de petrol. Putin neagă însă orice legătură dintre el şi companie.

Trafigura

În România: da (prin intermediul Romrecycling)

Fondată: 1993

Locaţie: Geneva, Elveţia

Ce tranzacţionează: petrol, metale

Venituri 2010: 79 mld. dolari

CEO: Claude Dauphin

Angajaţi: 6.000

Compania s-a transformat în al treilea cel mai mare trader independent de petrol şi al doilea mare jucător de pe piaţa de metale industriale în mai puţin de două decenii. De numele companiei se leagă un scandal privind depozitarea improprie de deşeuri toxice în urma căreia au murit 16 oameni şi pentru care directorul executiv Claude Dauphin a stat 6 luni în închisoare. Cazul a fost închis după plata a 200 de milioane de dolari.

Mercuria

În România: nu

Fondată: 2004

Locaţie: Geneva, Elveţia

Ce tranzacţionează: energie

Venituri 2010: 75 mld. dolari

CEO: Marco Dunand

Angajaţi: n.a.

Deşi are doar şapte ani, compania a reuşit deja să devină unul dintre cei mai mari cinci traderi de energie. Cu numele proveninde de la Mercur, zeul comercianţilor, grupul deţine mine în Indonezia, plantaţii în Argentina şi Canada şi birouri de trading în Singapore, Chicago, Houston şi în Europa.

Noble Group

În România: nu

Fondată: 1986

Locaţie: Hong Kong

Ce tranzacţionează: petrol, cărbuni, zahăr

Venituri 2010: 57 mld. dolari

CEO: Richard Elman

Angajaţi: 11.000

Fondată acum 25 de ani de britanicul Richard Elman, compania Hoble Group cumpără şi vinde orice, de la zahăr brazilian la cărbune din Australia. Printre acţionarii grupului se numără şi statul chinez, prin intermediul China Investpent Corp şi fondul suveran al Coreei.

Louis Dreyfus

În România: nu

Fondată: 1851

Locaţie: Paris, Franţa

Ce tranzacţionează: bumbac, orez, cereale, suc de portocale

Venituri 2010: 46 mld. dolari

CEO: Serge Schoen

Angajaţi: 34.000

Margarita Louis-Dreyfus a moştenit controlul asupra celei mai mari firme de trading de bumbac şi orez de la soţul său Robert. O altă moştenire lăsată este şi clubul de fotbal Olympique Marseille, în cadrul căruia soţul său a investit milioane de euro, dar în care Margarita nu mai este dispusă să investească decât în condiţii stricte.

Bunge

În România: da

Fondată: 1818

Locaţie: White Plains, SUA

Ce tranzacţionează: cereale, uleiuri vegetale, zahăr

Venituri 2010: 46 mld. dolari

CEO: Alberto Weissner

Angajaţi: 32.000

Acum două decenii fermierii chinezi îşi hrăneau porcii cu orice le cădea în mână. Dar de când compania Bunge a intrat pe piaţă în 1998, mulţi au trecut la peleţi de soia. De atunci, porcii chinezi sunt mai grei ca niciodată, iar Bungee a devenit o companie importantă pentru economia cu unul dintre cele mai rapide ritmuri de creştere. Prin această experienţă, compania a demostrat cum se pot face bani frumoşi în Asia cu ajutorul resurselor din Argentina şi Brazilia.

Wilmar International

În România: nu

Fondată: 1991

Locaţie: Singapore

Ce tranzacţionează: ulei de palmier, cereale, zahăr

Venituri 2010: 30,4 mld. dolari

CEO: Kuok Khoon Hong

Angajaţi: peste 88.000

Pe piaţa uleiului de palmier, compania deţine plantaţii, mori, rafinării, transportatori, îmbuteliatori şi o reţea de distribuţie atât în cele mai mari ţări producătoare Indonezia şi Malaiezia, cât şi în ţările consumatoare India şi China.

Arcadia

În România: nu

Fondată: 1988

Locaţie: Londra, Marea Britanie

Ce tranzacţionează: petrol

Venituri 2010: 29 mld. dolari

CEO: John Fredriksen

Angajaţi: 100

Compania a apărut în lumina reflectoarelor în mai anul acesta când autorităţile americane au dat Arcadia în judecată pentru manipularea pieţei petrolului în 2008.

Mabanaft

În România: nu

Fondată: n.a.

Locaţie: Rotterdam

Ce tranzacţionează: petrol

Venituri 2010: 15 mld. dolari

CEO: Jan Willem van dr Velden

Angajaţi: 1.772

Compania preferă o discreţie absolută, considerată excesivă chiar şi după standardele industriei. Site-ul firmei indică doar că este divizia de trading a grupului Marquard & Bahls.

Olam

În România: nu

Fondată: 1989

Locaţie: Singapore

Ce tranzacţionează: cafea, cacao, orez, cereale, zahăr

Venituri 2010: 11 mld. dolari

CEO: Sunny Verghese

Angajaţi: peste 13.000

Grupul este cel mai mare distribuitor de cafea Robusta, iar printre clienţii săi se numără Nestle, Hershey, General Mills şi Sara Lee. De asemenea, este al doilea mare trader de orez.

Hin Leong

În România: nu

Fondată: 1963

Locaţie: Singapore

Ce tranzacţionează: petrol şi tancuri petroliere

Venituri 2010: 8 mld. dolari

CEO: Lim Oon Kuin

Angajaţi: circa 100

Lim Oon Kuin a venit în Singapore din China acum mai bine de 50 de ani şi a intrat în afaceri livrând pe bicicletă combustibili pentru vase. Acum, aflat la vârsta de peste 60 de ani, încearcă să convingă autorităţile din Singapore să îi acorde avizele necesare pentru a construi a patra rafinărie a ţării.