Opinie Adrian Vasilescu: De ce avem nevoie de rezervă valutară
Criza ne obligă, vrând-nevrând, să învăţăm să folosim mai bine resursele monetare, atâtea câte sunt. Pentru a ajuta consolidarea creşterii economice. Mai ales că frecvent, în plan global, se produc schimbări notabile, fluctuaţii mari sau chiar şocuri, care dacă ne-ar prinde cu garda deschisă, ar putea să provoace, în plan intern, perturbări grave. E o ocazie bună să răspund la o întrebare obsesiv repetată: de ce are România nevoie de rezervă valutară la Banca Naţională?
De ce avem nevoie de rezerve de valute? Iată câteva raţiuni: ca statul să-şi poată onora plăţile externe; să asigure credibilitatea ţării; să deschidă porţi către împrumuturile externe; să faciliteze absorbţia şocurilor financiare în perioade de criză. Din aceste cerinţe se desprinde şi obligaţia Băncii Naţionale de a menţine rezervele internaţionale la un nivel adecvat tranzacţiilor externe ale ţării. Şi de a le apăra cu străşnicie.
În această lume în care totul se cuantifică, totul se sintetizează în indici statistici - de la cei ce grupează acţiunile la marile burse până la ceea ce americanii numesc "confidenţă", un indice pentru măsurarea încrederii în economie - era firesc să apară şi o măsură pentru rezervele valutare. Doi indicatori - rezerva valutară raportată la importuri şi rezerva valutară raportată la datoria externă pe termen scurt - nu pot niciodată să cadă sub valori optime. Căci o nevoie stringentă se poate ivi oricând. Aşa cum s-a întâmplat acum.
Banca Naţională a comunicat, la 1 noiembrie, rezervele internaţionale ale României. Anunţând o scădere a valorii totale cu 1,4 miliarde euro. Practic, de la 37,6 miliarde euro la 36,3 miliarde euro. Această scădere intervine după ce cu o lună în urmă, în septembrie faţă de august, înregistrasem o creştere cu 876 milioane euro.
De unde vine această variaţie? Din efectele crizei globale. Aş putea nota chiar: din şocurile crizei globale. Criza a produs fluctuaţii mari în lunile din urmă, în cel puţin trei domenii: 1) ratele de schimb euro/dolar; 2) fluxurile de capital în toată regiunea, cu implicaţii în România, provocând neîncetate ieşiri şi intrări; 3) desele modificări ale valorii aurului. Rezervele valutare au scăzut în luna octombrie. S-au redus cu 1,43 miliarde de euro, tocmai ca urmare a fluctuaţiilor de capital şi a evoluţiilor cursului de schimb al euro în raport cu dolarul. Fluxurile de capital mai cu seamă, cu desele lor intrări şi ieşiri - specifice acestor timpuri de criză, când capitalurile aleargă de acolo-colo în căutare de oportunităţi de moment - au avut un impact major asupra rezervelor minime obligatorii în valută pe care instituţiile de credit le constituie la BNR. De aici - atât creşterea din septembrie, cât şi scăderea din octombrie.
Ca să vedem rolul rezervei, nu ne uităm însă la ce se întâmplă într-o lună ori în două. Contează tabloul de ansamblu, la nivelul întregului an. Să-l analizăm. În ianuarie rezervele internaţionale însumau 35,9 miliarde de euro. La sfârşitul lui octombrie, după o scădere de 1,6 miliarde, rezerva însumează 36,3 miliarde. Cum bine se vede, a intervenit o scădere-şoc, într-o lună, dar rezerva nu e mai mică, e mai mare. Asta înseamnă că Banca Naţională n-a deschis garda, a parat în întregul an lovituri de felul celor din octombrie şi a avut mereu grijă ca rezerva să fie în neîncetată creştere.
Acum, în vremuri de criză, o ţară fără o rezervă internaţională optimă n-ar avea cum să facă faţă deselor şocuri. Iată, deci, de ce avem nevoie de această rezervă. În valută.