Opinie Adrian Vasilescu: De ce avem nevoie de rezervă valutară

Autor: Adrian Vasilescu 02.11.2011

Criza ne obligă, vrând-nevrând, să învăţăm să folosim mai bine resursele monetare, atâtea câte sunt. Pentru a ajuta consolidarea creşterii economice. Mai ales că frecvent, în plan global, se produc schimbări notabile, fluctuaţii mari sau chiar şocuri, care dacă ne-ar prinde cu garda deschisă, ar putea să provoace, în plan intern, perturbări grave. E o ocazie bună să răspund la o întrebare obsesiv repetată: de ce are România nevoie de rezervă valutară la Banca Naţională?

Îmi amintesc ce tevatură era în America, în anii în care preşedintele Clinton strângea bani, în rezerva Trezoreriei, din surplusul bugetar pe care reuşise să-l adune. Congresul pusese ochii pe acei bani, erau mulţi, şi trăgea de ei cu intenţia declarată să-i împartă prin circumscripţii electorale. Fenomenul se repetă la noi de câţiva ani, de când tot creşte rezerva valutară. Din când în când, în Parlament, se fac auzite voci care ar vrea să ia banii din rezerva BNR şi să-i împartă prin circumscripţii electorale. Noroc că, în această privinţă, legile sunt ferme, iar scopurile în care poate fi folosită rezerva sunt expres prevăzute.

De ce avem nevoie de rezerve de valute? Iată câteva raţiuni: ca statul să-şi poată onora plăţile externe; să asigure credibilitatea ţării; să deschidă porţi către împrumuturile externe; să faciliteze absorbţia şocurilor financiare în perioade de criză. Din aceste cerinţe se desprinde şi obligaţia Băncii Naţionale de a menţine rezervele internaţionale la un nivel adecvat tranzacţiilor externe ale ţării. Şi de a le apăra cu străşnicie.

În această lume în care totul se cuantifică, totul se sintetizează în indici statistici - de la cei ce grupează acţiunile la marile burse până la ceea ce americanii numesc "confidenţă", un indice pentru măsurarea încrederii în economie - era firesc să apară şi o măsură pentru rezervele valutare. Doi indicatori - rezerva valutară raportată la importuri şi rezerva valutară raportată la datoria externă pe termen scurt - nu pot niciodată să cadă sub valori optime. Căci o nevoie stringentă se poate ivi oricând. Aşa cum s-a întâmplat acum.

Banca Naţională a comunicat, la 1 noiembrie, rezervele internaţionale ale României. Anunţând o scădere a valorii totale cu 1,4 miliarde euro. Practic, de la 37,6 miliarde euro la 36,3 miliarde euro. Această scădere intervine după ce cu o lună în urmă, în septembrie faţă de august, înregistrasem o creştere cu 876 milioane euro.

De unde vine această variaţie? Din efectele crizei globale. Aş putea nota chiar: din şocurile crizei globale. Criza a produs fluctuaţii mari în lunile din urmă, în cel puţin trei domenii: 1) ratele de schimb euro/dolar; 2) fluxurile de capital în toată regiunea, cu implicaţii în România, provocând neîncetate ieşiri şi intrări; 3) desele modificări ale valorii aurului. Rezervele valutare au scăzut în luna octombrie. S-au redus cu 1,43 miliarde de euro, tocmai ca urmare a fluctuaţiilor de capital şi a evoluţiilor cursului de schimb al euro în raport cu dolarul. Fluxurile de capital mai cu seamă, cu desele lor intrări şi ieşiri - specifice acestor timpuri de criză, când capitalurile aleargă de acolo-colo în căutare de oportunităţi de moment - au avut un impact major asupra rezervelor minime obligatorii în valută pe care instituţiile de credit le constituie la BNR. De aici - atât creşterea din septembrie, cât şi scăderea din octombrie.

Ca să vedem rolul rezervei, nu ne uităm însă la ce se întâmplă într-o lună ori în două. Contează tabloul de ansamblu, la nivelul întregului an. Să-l analizăm. În ianuarie rezervele internaţionale însumau 35,9 miliarde de euro. La sfârşitul lui octombrie, după o scădere de 1,6 miliarde, rezerva însumează 36,3 miliarde. Cum bine se vede, a intervenit o scădere-şoc, într-o lună, dar rezerva nu e mai mică, e mai mare. Asta înseamnă că Banca Naţională n-a deschis garda, a parat în întregul an lovituri de felul celor din octombrie şi a avut mereu grijă ca rezerva să fie în neîncetată creştere.

Acum, în vremuri de criză, o ţară fără o rezervă internaţională optimă n-ar avea cum să facă faţă deselor şocuri. Iată, deci, de ce avem nevoie de această rezervă. În valută.