Un film românesc concurează pentru Oscarul european/ de Ziarul de duminică

2. 000 de euro pentru Superman, Spiderman sau Batman. Nu-i cam puţin?

Scurtmetrajul Superman, Spiderman sau Batman (foto 1), în regia lui Tudor Giurgiu, a câştigat, sâmbătă 29 octombrie, premiul pentru cel mai bun scurtmetraj european la cea de-a 56-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Valladolid. Premiul a constat în 2.000 de euro şi în nominalizarea filmului între cele 15 scurtmetraje care vor concura la Premiile Academiei Europene de Film 2012. Astfel, Superman, Spiderman sau Batman este primul film românesc ce concurează pentru Oscarul european, care se va decerna pe 1 decembrie 2012 în Malta. Cele 15 nominalizări la Premiile Academiei EurOpene de Film sunt scurtmetrajele câştigătoare (în perioada octombrie 2011 - septembrie 2012) ale celor mai importante festivaluri de profil din Europa, cum ar fi Ghent, Cork, Rotterdam, Berlin, Cracovia, Vila do Conde, Bristol, etc. Înfiinţat în 1956, Festivalul Internaţional de Film de la Valladolid este unul din cele mai vechi şi prestigioase din Europa, fiind apreciat pentru calitatea şi ţinuta programului de filme, precum şi pentru descoperirea multor talente. În 2011, în competiţia de scurtmetraje au concurat 12 filme, alese din peste 400 de scurtmetraje înscrise. Juriul a fost format din producătorul Saad Chraibi (Maroc), Kirill Razlogov, directorul Festivalului de Film de la Moscova, actriţa suedeză Gorel Crona, regizoarea indiană Sangeeta Datta şi producătoarea spaniolă Luisa Matienzo.

Superman Spiderman sau Batman spune povestea lui Aron, un băieţel de 5 ani, care, împreună cu tatăl său acoperit de griji, porneşte într-o dimineaţă pe un drum la capătul căruia doreşte, asemenea eroilor din benzile desenate, să-şi salveze mama bolnavă de inimă. Scurtmetrajul a fost filmat în întregime în Cluj Napoca, în locaţii din cartierele Gheorgheni, Grigorescu sau Spitalul de Recuperare, cu o echipă locală, din care îi amintim pe actorii Bogdan Zsolt, Cornel Răileanu, Elena Ivanca, Ovidiu Crişan, Maria Seleş, Adriana Băilescu şi, eroul filmului, copilul Aaron Şerban. Scenariul a fost scris de Doru Lupeanu, cunoscut şi pentru scenariul scurtmetrajului Faţa galbenă care râde, în regia lui Constantin Popescu.

Filmul va putea fi văzut la cea de-a 52-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Salonic, în secţiunea Balkan Survey, dar şi la Festivalul de Film Românesc de la Londra.

Frânturi de Paradis

Institutul francez din Timişoaraa inaugurat în 2005 prima ediţie a Întâlnirilor Internaţionale de Fotografie Contemporană de la Timişoara, sub numele SurExpositions. Evenimentul a deschis calea acestui gen de fotografie în România. Obiectivul acestor întâlniri este de a pune în dialog diferitele domenii ale fotografiei, impulsionând întâlniri profesionale şi propunând expoziţii destinate publicului larg. Puternicul impact al acestei manifestări şi nevoia reală de a dezvolta un astfel de eveniment axat pe fotografie în Europa de Est a încurajat echipa IFT să-l transforme într-o întâlnire anuală.

Frânturi de Paradis (foto 2) este titlul celei de-a 5-a ediţii a SurExpositions, care reuneşte patru tineri fotografi: Cindy Lelu şi Magali Paulin reprezentând Franţa, Loredana Brumă şi Ştefan Tuchilă reprezentând România.

Pentru această expoziţie, a fost propusă o regulă comună de joc şi o întrebare deschisă. Descoperind oraşul pentru prima oară, fotografii ne oferă rezultatul investigaţiilor lor prospective, fructul rătăcirilor voluntare în căutarea de indicii şi imagini pe post de răspuns.

Cum ne raportăm ideii de paradis astăzi, aici, în România, la Timişoara? Există paradis în grădini, în curţi, în spatele ferestrelor? Este paradisul un vis urmărit, un ideal de cucerit sau este o idee prea veche pentru a se materializa în locuri construite? Putem, în câteva zile, cu o privire exterioară asemenea exploratorului urban, să adunăm fragmente sau să culegem câteva frânturi de paradis?

Ca la începutul unui inventar pe care îl ştim incomplet din capul locului, această expoziţie este ca un exerciţiu de a împărtăşi, o formă de antrenament care presupune că dacă paradisul ar avea o origine, aceasta s-ar afla probabil în privirea celor care observă oraşul şi locuitorii săi.

Protest românesc la Paris

Pe data de 29 octombrie, pe Parvis des Droits de l'Homme la Trocadero, în Paris, a avut loc manifestaţia "Je suis Roumain" ("Şi eu sunt român!" - foto 3). Prin această acţiune publică, organizatorii au dorit să denunţe imaginea negativă a comunităţii româneşti creată de către media franceză. Manifestanţii au purtat o serie de panouri şi afişe cu scopul de a contribui la crearea unei imagini mai echilibrate a comunităţii române decât cea vehiculată în presă, dar şi în mediile oficiale. În privinţa acestora din urmă, protestul a fost marcat de seria afişelor "Un sur dix est roumain!", care a folosit imaginea unor personalităţii româneşti de prim rang care au trăit o parte a vieţii în Franţa (foto 4-7).

BIEFF 2011

Începând cu ediţia a doua (17-20 nov. a.c.), Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucuresti BIEFF 2011 (foto 8) inaugurează trei parteneriate unice în România, cu trei dintre cele mai importante festivaluri internaţionale din sfera cinema-ului de avangardă şi a artelor vizuale: Quinzaine des Réalisateurs - secţiune a Festivalului de Film de la Cannes al cărei centru de interesîlreprezintă tendinţele radical inovatoare din cinematografia contemporană -, legendarul Festival de Film de la OBERHAUSEN şi cel mai vechi şi renumit festival de scurt metraj din ţările nordice, Festivalul de Scurtmetraj de la Tampere. Fiecare dintre acestea aduce în faţa publicului român un program special, constând într-o selecţie a celor mai reprezentative titluri din ultimii ani, oferind pasionaţilor de film acces la trei evenimente cinematografice de primă clasă.

Programul Special OBERHAUSEN, posibil datorită sprijinului generos oferit de Fundaţia Konrad Adenauer şi de Institutul Cultural Român din Berlin, aduce, în premieră în România, titluri premiate la OBERHAUSEN 2011, filme de excepţie cu problematică politică, creaţii vizuale inovatoare, aflate la graniţa dintre cinema şi arta vizuală.

Wim Wenders despre Festivalul de la OBERHAUSEN: "Aici am fumat prima ţigară din viaţa mea. Ani de zile, n-am pierdut nici un film din programul de scurtmetraj, aşteptând cu nerăbdare în fiecare an zilele OBERHAUSEN. Acest eveniment a fost foarte important pentru mine, pentru decizia de a deveni regizor."

Roman Polanski: "Scurtmetrajul e un excelent prim pas pentru un regizor. Aşa mi-am început şi eu cariera, iar OBERHAUSEN a fost un pas esenţial în drumul meu către a deveni regizor."

Expoziţie Dragoş Buhagiar

Teatrul German de Stat Timişoara organizează, începând cu 9 noiembrie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Eugen Todoran" din Timişoara o expoziţie de schiţe de decor a producţiilor Teatrului German "Shaking Shakespeare" (foto 9) şi "Mountainbikerii" (foto 10) intitulată "ARTA scenei - Creaţia lui Dragoş Buhagiar la Teatrul German de Stat Timişoara". Autorul schiţelor şi al scenografiilor celor două spectacole este laureat de şase ori cu premiul UNITER pentru scenografie. De altfel, cel mai recent premiu UNITER obţinut de către Dragoş Buhagiar a fost în 2010, pentru scenografia spectacolului "Shaking Shakespeare", după William Shakespeare, de Lia Bugnar, în regia lui Radu-Alexandru Nica. Spectacolul poate fi văzut pe scena Teatrului German cu traducere simultană în limba română.

"Amador" - din 4 noiembrie în cinematografe

Transilvania Film aduce în cinematografe în noiembrie o serie de filme spaniole inedite. Primul dintre ele, Amador (foto 11), va avea premiera pe 4 noiembrie. Filmul a fost prezentat în cadrul celei de-a 10-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, unde a avut câteva proiecţii în prezenţa regizorului Fernando León de Aranoa.

"Amador este un film despre viaţă, despre cum uneori nici măcar moartea nu e deajuns să o oprească", spune regizorul.

Marcela, o tânără cu probleme financiare, îşi găseşte ca slujbă de vară să aibă grijă de Amador, un bătrân ţintuit la pat, a cărui familie este plecată. Tocmai atunci când crede că toate problemele îi sunt rezolvate, Amador moare, lăsând-o pe Marcela fără slujbă, lucru pe care ea pur şi simplu nu poate să şi-l permită... Aflată faţă în faţă cu o dificilă problemă morală, Marcela trebuie să aleagă.

Ubu, dezbrăcat de Maladype

Teatrul ACT, cu sprijinul Centrului Cultural al Republicii Ungare, prezintă sâmbătă, 5 noiembrie, un spectacol al teatrului independent Maladype (Ungaria). E vorba despre "Regele Ubu - Ubu roi" (foto 12), cea mai cunoscută piesă a lui Alfred Jarry. O comedie, o piesă de tinereţe, scrisă într-un cămin de studenţi. Jarry la 15 ani a creat o figură emblematică a literaturii universale: Ubu nerecunoscătorul, laşul, egoistul, ucigaşul, dictatorul copilăros. În 1896, la premieră piesa a fost considerată scandalos de exagerată, dar mai târziu istoria a produs figuri de Ubu, care prin faptele lor de groază îl întreceau pe Ubu imaginar al lui Jarry. Piesa lui Alfred Jarry este amestecul neobişnuit al teatrului pur, al prostiei şi mitului, fiind un joc de clovni apocaliptic.

Regizorul Zoltán Balázs îl dezbracă pe Regele Ubu al lui Jarry, de convenţiile sedimentate de-a lungul anilor, oferind un joc imaginar liber. Trupa de teatru independent maghiar Maladype - care are un renume internaţional binemeritat - acaparează spectatorul prin reprezentaţia sa explodantă de energiile deosebite actoriceşti.

Teatrul independent Maladypea luat fiinţă în anul 2002. "Independenţa" sa se datorează nu numai formei de funcţiune, ci şi spiritualităţii şi ideii despre esenţa teatrului. Din această cauză de-a lungul anilor trupa de teatru Maladype a fost în stare să se redefinească ori de câte ori era nevoie, s-a relocat în noi contexte teatrale, a descoperit lucruri noi, motto-ul teatrului fiind: eterna schimbare în a face teatru este un proces de la sine înţeles. Trupa caută constant să descopere posibilităţile inopinate date de spaţiile teatrale şi neteatrale, soluţiile de interpretare neconvenţionale, precum şi reacţiile publicului care este lipsit de clasicele norme de comportament faţă de teatrul clasic. Spectacolele Teatrului Maladype au obţinut recunoaşterea criticilor, producţiile lor abordând un nou limbaj teatral. Spectacolele trupei au fost distinse cu multe premii atât din partea criticilor, cât şi din partea publicului, făcând din trupa Maladype una dintre trupele independente cele mai captivante ale vieţii teatrale din Ungaria.