Regele indian al oţelului Lakshmi Mittal îşi poartă greu coroana

La doar doi ani după ce Mittal a creat cel mai mare grup siderurgic la nivel mondial prin preluarea, cu 41 miliarde de dolari, a companiei Arcelor, criza a lovit crunt lumea financiară şi economiile lumii, ceea ce a redus drastic cererea pentru oţel. Având afacerile concentrate în Europa şi SUA, regiuni ale căror economii cresc lent, colosul industrial are în faţă un viitor problematic, scrie Bloomberg Businessweek.

În urma renunţării, partenerul producătorului de oţel Peabody Energy a rămas singur în aventura de a face achiziţia, de 5,1 mld. dolari.

Cumpărarea unei game variate de active legate de industria oţelului a făcut până nu demult parte din strategia lui Mittal de a construi o companie cu extindere la nivel mondial.

Pentru un timp această strategie a avut succes.

Achiziţia Arcelor ar fi trebuit să fie cea mai mare realizare din cariera lui Mittal. Noua companie, unde se îmbină capacitatea lui Mittal de a face eficiente oţelăriile demodate cu tehnologia europeană de vârf a Arcelor, părea că va profita din plin de economia mondială înfloritoare.

Însă trei ani de cerere slabă pentru oţel au erodat veniturile şi profitul ArcelorMittal, acum un grup puternic îndatorat după ani de achiziţii. Grupul trebuie să facă faţă şi pericolului concurenţial, în condiţiile în care producătorii chinezi de oţel şi-au dublat producţia din 2005. În schimb, în ultimii trei ani ArcelorMittal şi-a redus producţia cu 20%. Cota de pe piaţa globală s-a diminuat de la 9,5% în 2006 la 6,4% în 2010.

Acţiunile grupului siderurgic sunt cu 50% sub maximul ultimilor patru ani atins în februarie. De asemenea, va­loarea participaţiei de 41% deţinută de Mittal la ArcelorMittal s-a redus dramatic, de la 55 mld. dolari în 2008 la 12 mld. dolari.

"Nu a fost nicio surpriză cu fuziunea şi nu am fost dezamăgit de aceasta. A fost o experienţă benefică", afirmă Mittal.

ArcelorMittal ar putea raporta un profit de 3,7 mld. dolari anul acesta, cel mai mare din ultimii trei ani, cu mult încă sub cel de 10,4 mld. dolari raportat pentru 2007.

"Acele zile probabil nu se vor mai întoarce niciodată. Se vor întoarce doar dacă toate economiile mari ale lumii îşi ambalează motoarele în acelaşi timp", spune Tony Tacone, analist la River Consulting.

Economiile anemice evidenţiază verigile slabe ale imperiului Mittal. Uzinele achiziţionate prin fuziunea cu Arcelor sunt concentrate în Europa de Vest, unde costurile operaţionale sunt ridicate.

Pentru a evita prăbuşirea preţului oţelului, Mittal suspendă activitatea unora dintre facilităţile mai puţin competitive şi încercă să-şi concentreze producţia în cele mai bune uzine, precum Ghent din Belgia şi Dunkirk din Franţa.

În ultimele două luni, ArcelorMittal a anunţat că suspendă producţia la unităţi din Franţa, Germania, Luxemburg, Polonia şi Spania. În octombrie, grupul a anunţat că închide definitiv furnalele din Liege, Belgia, unde are 580 de angajaţi. Aceştia au răspuns prin a sechestra opt directori în birourile lor. ArcelorMittal a replicat angajându-se să găsească alte locuri de muncă pentru cei disponibilizaţi.

Grupul a redus, de asemenea, semnificativ producţia în SUA, ţară care asigură 24% din producţia totală. Mittal nu se poate baza pe cererea din partea marilor economii emergente pentru acoperirea slăbiciunilor din Europa şi America de Nord. Un plan de extindere de 500 de milioane de dolari a fost pus în aşteptare, iar progresul în India "nu a fost aşa cum ne-am aşteptat", spune Mittal. El nu vede nici oportunităţi de extindere în China, unde compania are două parteneriate. Producătorii chinezi, care asigură jumătate din livrările totale de oţel la nivel mondial, pot exporta ceea ce ei nu vând pe piaţa internă, se plânge Mittal.

ArcelorMittal în România

ArcelorMittal este cel mai mare jucător de pe piaţa siderurgică românească şi controlează peste 40% din piaţă prin intermediul a patru combinate. Grupul deţine două combinate siderurgice la Galaţi şi Hunedoara şi doi producători de ţevi la Iaşi şi Roman.

ArcelorMittal Galaţi, compania fanion a grupului în România, a ocupat anul trecut locul 9 în topul celor mai mari exportatori români şi a avut o cifră de afaceri de 987 milioane de euro. Compania exportă circa 70% din producţie şi este cel mai mare producător de tablă groasă din cadrul ArcelorMittal.

ArcelorMittal Galaţi vrea să rămână până la sfârşitul anului cu 8.300 de salariaţi, după ce a renunţat la circa 1.000 de oameni în acest an prin intermediul unor scheme de plecări voluntare cu salarii compensatorii. În 2001, la privatizare, în combinatul siderurgic lucrau 27.600 de oameni.

Combinatul din Galaţi a pus în funcţiune recent un furnal cu o capacitate de 2 milioane de tone de oţel lichid după ce a închis anterior un alt furnal, de un milion de tone, iar în prezent capacitatea de producţie se ridică la 3 milioane de tone.

ArcelorMittal mai deţine în România operatorul portuar Romportmet Galaţi şi o participaţie de 28,1% din acţiunile operatorului portuar Comvex Constanţa (simbol bursier CMVX). ArcelorMittal s-a luptat câţiva ani cu Solidmet, principalul acţionar al Comvex, pentru controlul companiei.

Din cadrul ArcelorMittal mai face parte şi producătorul de materiale de construcţii metalice ArcelorMittal Construction. Adrian Cojocar