De ce nu răspund instituţiile statului la solicitări privind informaţiile publice? Nu ştiu răspunsurile sau le ascund?
Câţi şoferi are administraţia centrală a României? Câte maşini? Cum se cheltuiesc banii pe benzină ai ministerelor? Câte calculatoare au instituţiile statului? Care este explicaţia că volumul pentru cheltuielile cu serviciile telecom au explodat? De ce cheltuielile pentru carburanţi ale Ministerului Finanţelor cresc de 11 ori în 2012 faţă de 2011?
În 29 noiembrie 2011 ZF a solicitat Ministerului Finanţelor să explice de ce cheltuielile cu benzina şi motorina ale instituţiei cresc de 11 ori. Răspunsul a fost promis în aceeaşi zi, dar nu a venit nici astăzi. A doua zi Ministerul a explicat într-un comunicat că măsura privind reducerea normativelor de carburanţi în instituţiile publice decisă în 2010 este încă în vigoare. Dar niciun cuvânt despre faptul că, la acest capitol, sumele alocate de minister pentru carburanţi cresc de 11 ori, după cum reiese din proiectul legii bugetului. Şi nici de ce cheltuielile cu furniturile cresc, la acelaşi minister, de 13 ori, deşi şi acestea sunt blocate.
Legea accesului la informaţii de interes public lasă administraţiei un termen de 30 de zile pentru a răspunde unei solicitări privind informaţiile de interes public. Sunt situaţii care, poate, necesită acest timp pentru un răspuns. Dar altele nu necesită. Pentru că, cu siguranţă, Ministerul de Finanţe nu are nevoie de o lună pentru că a ştiut când şi-a majorat de 11 ori cheltuielile cu carburanţii de ce o face. Dar nu o spune. De ce nu o spune?
O întrebare asemănătoare şi-o pune şi Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), care îşi aminteşte: "Am cerut să ni se spună cât costă întreţinerea clădirilor de protocol ale ministerelor şi instituţiilor, pentru că sunt puzderie de astfel de locuri, la mare, la munte. Nu ni se spune. De ce?".
Nu ar fi primul om din business care se plânge de o slabă comunicare cu instituţiile statului. ZF i-a întrebat, de-a lungul vremii, pe mulţi oameni de afaceri cum comunică cu instituţiile statului, iar răspunsul a fost cu puţine nuanţe acelaşi: greoi.
În aceeaşi vreme, Guvernul, Parlamentul, ministerele şi celelalte instituţii ale statului plătesc 2.000 de comunicatori - responsabilii de relaţii publice, relaţii cu mass-media, informare şi relaţii cu publicul, potrivit unei analize a ZF realizate anul trecut.
Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată, profesor de economie la ASE, încearcă de peste un an să "smulgă" statului informaţii care nu au nimic de-a face cu secretul. El coordonează un studiu al Fundaţiei Noua Europă în colaborare cu Universitatea elveţiană St. Gallen despre componenţa consiliilor de administraţie şi pregătirea membrilor acestora ale primelor 100 de companii de stat după cifra de afaceri şi ale primelor 100 de companii private româneşti, după acelaşi criteriu, şi ale primelor 100 de companii private străine prezente aici. Ce a obţinut în cel de-al doilea an de când a demarat studiul? 24% dintre răspunsuri de la companiile de stat, 50% dintre răspunsuri de la companiile private româneşti şi 65% dintre răspunsuri de la companiile private străine. Diferenţa de procente este evidentă în defavoarea companiilor de stat şi a ministerelor cărora le-au fost solicitate aceste date în chiar baza legii accesului la informaţiile de interes public. Însă, spune Voinea, multe dintre răspunsuri în cazul statului au fost culese de pe reţelele de socializare.
"Am trimis în baza legii accesului la informaţii de interes public, în aprilie, 25 de adrese la 21 de companii de stat şi la patru ministere de linie (Infrastructură, Finanţe, Economie şi Comunicaţii). Pozitiv ne-a răspuns doar Turceniul, de la alte patru companii am primit răspunsul că informaţiile sunt confidenţiale, iar restul nu ne-au dat niciun răspuns", spune Voinea.
Ce este de făcut în acest caz?: "I-am putea da în judecată, dar nu avem nici nervi, nici timp."
Şi totuşi, trebuie insistat pentru că, până la urmă, este vorba despre oameni care gestionează miliarde de euro.
Pentru că, după cum spunea la ultima şedinţă a ZF expert, Ionuţ Dumitru, preşedinte al Consiliului Fiscal, în momentul în care vezi că statul cheltuieşte pe an 49 mld. euro, dar în ultimii ani constaţi că s-au construit doar 334 km de autostrada, din care 100 existau deja, trebuie să ajungi să te întrebi ce se întâmplă cu banii tăi.