Cum îţi dai seama dacă eşti investitor sau speculator?
"O investiţie este o operaţiune în care, la o analiză minuţioasă, promite conservarea principalului (a sumei investite - n. red.) şi un randament adecvat. Operaţiunile care nu îndeplinesc aceste criterii sunt speculative", spune Ben Graham, unul dintre pionierii analizei companiilor listate.
Graham a fost unul dintre investitorii marcanţi de pe Wall Street la începutul secolului trecut. El a pus bazele şcolii de "value investing", iar cel mai cunoscut discipol al său este miliardarul american Warren Buffett.
Investitorii de tip "value investor" se bazează pe analiza fundamentală (analiza unei companii din prisma rezultatelor financiare) şi caută acele acţiuni care par subevaluate, adică se tranzacţionează la discount faţă de valoarea contabilă sau faţă de valoarea activelor tangibile, oferă randamente ale dividendelor ridicate şi au multipli de profit (PER) reduşi.
În general, investitorul individual tipic care cumpără şi vinde acţiuni nu face distincţie între conceptele de speculaţie şi investiţie, scrie John Emerson într-o analiză pe gurufocus.com, un site care urmăreşte operaţiunile celor mai cunoscuţi investitori din lume. Investitorii tipici sunt mai interesaţi de fluctuaţiile zilnice ale portofoliilor lor de acţiuni, iar din acestea derivă sentimentul lor de succes sau de eşec, şi nu din valoarea intrinsecă a acţiunilor pe care le au în portofoliu. Din această cauză mulţi sunt condamnaţi la randamente slabe sau în cazuri extreme la ruină financiară.
Pornind de la această premisă autorul articolului încearcă să traseze o linie între speculaţie şi investiţie pe baza teoriilor lui Ben Graham, care au fost elaborate apoi de Warren Buffett.
Conceptul de evaluare vs. prezicerea fluctuaţiilor pieţei
"Sunt două moduri prin care se poate profita de fluctuaţiile ample ale preţurilor acţiunilor care se repetă la anumite intervale de timp: prin timing sau prin evaluare", spune Ben Graham.
De cele mai multe ori, Buffett este întrebat care este opinia sa în privinţa direcţiei pe care piaţa o va urma în perioada următoare, iar răspunsul strandard este că nu încearcă să prezică mişcările pieţei, ci se focalizează pe evaluarea acţiunilor individuale. Ce înseamnă asta?
Conceptul de evaluare stă la baza strategiei de "value investing": un investitor încearcă săobţinăprofit pe termen lung cumpărând acţiuni la un discount semnificativ faţă de valoarea lor intrinsecă, în timp ce un speculator încearcă să profite din prezicerea corectă a fluctuaţiilor pe termen scurt ale unei acţiuni. Cu alte cuvinte, speculatorul crede că volatilitatea preţului şi capacitatea de a prezice direcţia cestei volatilităţi sunt cele mai importante.
Volatilitatea preţului este importantă şi pentru investitor, însă doar corelată cu valoarea calculatăa acţiunii. Investitorul de succes cumpără acţiuni când piaţa este exagerat de pesimistă şi preţul acţiunilor este mult sub valoarea lor reală. În perioade când piaţa este dominată de optimism, investitorul este mulţumit să-şi vândă acţiunile când piaţa îi oferă un preţ care se apropie sau depăşeşte valoarea intrinsecă pe care a calculat-o.
La o primă vedere, diferenţele par a fi doar de nuanţă: şi investitorii şi speculatorii încearcă să profite de creşterea preţului unei acţiuni, altfel nu ar cumpăra. Diferenţa stăîn natura defensivăa investitorului faţă de speculator, mai exact în probabilitatea ca tranzacţia să nu determine o pierdere din suma investită.
Aşadar, distincţia între investitor şi speculator se face în funcţie de risc. Când cineva cumpărăo acţiune subevaluată, riscul este corelat direct cu abilitatea investitorului de a determina valoarea intrinsecă a acţiunii, deci principalul risc este o eroare de calcul. Pentru speculatori, riscul este corelat direct cu oscilaţiile pe termen scurt ale preţului acţiunii, deci se traduce prin alegerea greşită a momentului investiţiei.
Pentru investitori, timpul este aliat, pentru speculator esenţial este timingul.
Răbdarea şi investiţiile
Două lucruri sunt esenţiale pentru succesul unui investitor: abilitatea de a calcula cu acurateţe valoarea intrinsecă a unei acţiuni şi răbdarea de a păstra acţiunea în portofoliu pânăce ajunge la acea valoare.
Când un investitor descoperă o acţiune subevaluată el nu se poate aştepta să obţinăcâştiguri peste noapte. În mod frecvent astfel de acţiuni au fost subevaluate pentru o lungăperioadă şi foarte probabil vor mai rămâne subevaluate, dacăinvestitorul nu găseşte şi mecanismul de creştere a preţului. Acest joc al aşteptării pune cel mai greu la încercare nervii investitorului, mai ales când piaţa creşte, iar acţiune în care a investit stagnează. De aceea, este obligatoriu ca investitorii să ştie că atunci când investesc într-o acţiune subevaluată îşi asumă ani de aşteptare.
Warren Buffett spune: "Cumpără doar ceva ce ai fi perfect mulţumit să păstrezi dacăbursa s-ar închide timp de 10 ani."
Răbdarea şi capacitatea de a rămâne calm când restul pieţei reacţionează la fluctuaţiile zilnice ale preţurilor acţiunilor sunt fundamentale pentru investitorii de succes.
Semnale care trădează un speculator
Dacă se abate de la principiile menţionate, un investitor poate intra în categoria speculatorilor, iar principalele semnale sunt următoarele:
1. Acordă importanţă tot mai mare rezultatelor trimestriale
Dacă strategia ta se bazează pe cumpărarea şi vânzarea unei acţiuni în funcţie de cele mai recente rezultate trimestriale, atunci probabil că speculezi în loc să investeşti.
2. Tendinţa de a tranzacţiona acţiuni pe baza sentimentului de piaţă
Dacă e mai probabil săcumperi acţiuni în perioade când piaţa creşte şi săvinzi în perioade de pesimism pe piaţă, atunci probabil că ai început să speculezi excesiv.
3. Cumpără acţiuni fără a încerca să le evalueze mai întâi
Dacă decizi să cumperi o acţiune doar pentru că crezi că o să crească sau doar pentru că a scăzut puternic, atunci speculezi, nu investeşti.
4. Alege timingul în funcţie de condiţiile macro
"Bursa este un indicator de încredere care arată încotro se îndreaptă economia, dar nu vei obţine niciun ajutor privind invers", spunea Ralph Wanger, un alt investitor legendar de pe Wall Street. Dacă încerci să îţi bazezi deciziile pe percepţia asupra economiei, în loc să evaluezi acţiuni individuale, atunci cu siguranţă speculezi.
5. Investeşte într-o acţiune fără a înşelege pe deplin afacerea
Este o idee excelentă să urmăreşti tranzacţiile investitorilor respectaţi, dar a face aceleaşi tranzacţii, fără a înţelege business-ul, e doar o formă mai avansată de speculaţie.
Concluzii
Limita dintre investiţie şi speculaţie este adesea blurată şi s-ar putea spune că mulţi investitori de succes sunt şi speculatori înrăiţi. De exemplu, mulţi investitori au nevoie de un catalizator pentru a investi într-o acţiune subevaluată, iar acest catalizator este de multe ori puţin mai mult decât o speculaţie (că sectorul de activitate îşi revină, că afacerea este gata să devină profitabilă sau că se aşteaptă o tranzacţie care să ducă preţul acţiunii la valoarea reală).
Speculaţiile de succes sunt însăo funcţie a cunoştinţelor acumulate prin stiudiu extensiv. Nu e o întâmplare faptul că investitorii cu experienţă aleg adesea timingul mai bine decât investitorii obişnuiţi. Motivul este că investitorii de succes înţeleg relaţia dintre evaluare şi volatilitate şi au o mai bună înţelegere a sectoarelor de activitate din care fac parte diferite afaceri. Investitorii buni tind săcumpere acţiuni atunci cânt existăoportunităţi, în timp ce investitorii obişnuiţi tind să cumpere în perioade în care existăun momentum pozitiv.
Cel mai bun moment pentru a cumpăra acţiuni este atunci când sunt vândute masiv. Din păcate pentru investitori, tot atunci emoţiile le spun să stea departe de piaţă.
Stabilirea timingului cel mai bun pentru o investiţie este o formă de speculaţie, însă două lucruri îi separă pe investitori de speculatorii obişnuiţi: au răbdare şi nu se panicheazăşi foarte rar apelează la împrumuturi (leverage), care îi pot obliga să vândă înainte de momentul cel mai potrivit.
Warren Buffett spune adesea că împrumutul este singurul element care poate scoate din joc un investitor.