După bula imobiliară, în SUA urmează bula terenurilor agricole. Să ne pregătim de o nouă criză?

Autor: Andreea Mindrila 19.12.2011
Recent, într-o primărie foarte aglomerată, licitantul Jeffrey Obrecht a vândut o parcelă din terenurile agricole din vestul statului Iowa puţin mai mare decât un teren de fotbal.


Solul avea probleme de drenaj. Din cauza unui pârâu noroios, un tractor nu a putut lucra întreaga suprafaţă. Totuşi, "dealerul de pământ", aşa cum singur se caracterizează, s-a gândit că poate vreun investitor ar vrea să cumpere această parcelă, situată în statul american cu cea mai mare producţie de porumb, relatează agenţia Thomson Reuters.

Tonul lui enervant de bariton a acoperit zgomotul mulţimii, iar lui Obrecht i-a fost greu să-şi ascundă uimirea când preţul a crescut. Spre final, licitaţia s-a purtat între doi fermieri, după ce un investitor anonim care oferta prin telefon a renunţat.

Câştigătorul a plătit 10.450 de dolari pe pogon (1 pogon â 0,5ha), mai mult decât dublul valorii din urmă cu doi ani a terenului agricol.

"Nu există niciun motiv pentru care pământul ar fi trebuit să coste atât de mult. Visez sau ceea ce tocmai s-a întâmplat este adevărat?", a exclamat uimit Obrecht, care are 61 de ani, la sfârşitul licitaţiei.

Aici, în inima naţiunii, investitorii instituţionali, speculatorii şi agricultorii prosperi au concurat în ultimii ani pentru a achiziţiona terenuri agricole în scopul protejării averilor de tumultuosul Wall Street sau pentru a-şi majora profiturile din activităţile cu specific alimentar. Licitatorii precum Obrecht au făcut parte din prima linie a acestei frenezii agricole, având ca scop creşterea sumei licitate pentru terenurile agricole întinse şi inspectarea de oraşe agrare. Afacerile lor prosperă pe măsură ce tot mai mulţi vânzători consideră licitaţiile cea mai bună modalitate de a obţine lichidităţi. Dar licitatorii sunt observatori atenţi ai acestei competiţii şi concluzia la care au ajuns este următoarea: poate că străinii au contribuit la boomul investiţional, dar acum agricultorii sunt cei care duc acest proces la extrem.

Costul terenurilor agricole creşte tot mai mult

Deşi preţul cerealelor a scăzut, atingând aproape minimul în decurs de un an, pe fondul perspectivelor unei recolte bogate anul viitor, costul terenurilor agricole americane productive creşte tot mai mult, cu până la 3 procente pe lună în Iowa, ritm pe care unii investitori şi analişti îl consideră nesustenabil.

Recent, un teren agricol de 74 de pogoane din vestul statui Iowa a fost licitat pentru 20.000 de dolari pe pogon, un record în acest stat, iar cumpărătorii finali au fost doi fermieri locali.

Agricultorii, nu fondurile de pensii sau bancherii de pe Wall Street, fac ca acest război al licitaţiilor să fie prudent, spun analiştii din industrie. Pe de o parte, fermierii consideră aceste achiziţii investiţii pe termen lung care nu sunt predispuse speculei, spre deosebire de investiţiile de pe piaţa imobiliară rezidenţială în perioada de boom din ultimul deceniu.

Dar pe de altă parte, consolidarea industriei agricole înseamnă că falimentul unui agricultor va avea efecte importante în regiunile rurale ale SUA, nu doar la nivelul comunităţilor direct implicate, ci şi pentru bancheri, furnizorii de seminţe şi alte sectoare care furnizează servicii necesare agriculturii.

Încep să apară îngrijorările

Pe măsură ce preţurile continuă să crească în acest sezon post-recoltare, chiar şi licitatorii se întreabă dacă o problemă economică ar putea afecta mediul rural din America.

Managerii de fonduri au anunţat o scădere a interesului investitorilor pentru cereale. Autorităţile de reglementare şi bancherii îşi exprimă temerile legate de supraevaluarea preţurilor terenurilor agricole, un ecou al balonului imo­biliar din anii 2000.

Unii sunt îngrijoraţi că o creştere a costurilor de producţie, cumulată cu estimările legate de scăderea preţurilor cerealelor anul viitor, ar putea declanşa probleme financiare care vor afecta agricultura.

Alţii sunt îngrijoraţi că fermierii folosesc strategii fiscale pentru a amâna plata impozitului pe venit.

Această frenezie în rândul agricultorilor a determinat tot mai mulţi vân­zători să-şi liciteze public terenurile pentru a vedea care sunt rezultatele unei vânzări. Procentul de terenuri agricole vândute la licitaţie comparativ cu vânzările private s-a dublat, ajungând la aproape 10% în ultimele luni, potrivit datelor furnizate de Iowa State University.

În timp ce licitatorii spun că tot mai mulţi investitori încep să se orienteze către vânzările private pentru a evita licitaţiile publice, Obrecht şi colegii lui încă se mai bucură de beneficiile din comisioane care au valori cuprinse între 3% şi 5% sau chiar mai mult.

Mulţi dintre aceştia îşi extind afacerile. Ginerele lui Obrecht se ocupă de apelurile rapide ca ofertant delegat de investitorii care doresc să-şi păstreze anonimă identitatea.

Rex Schrader, proprietarul Schrader Real Estate & Auction Co. din Indiana, a angajat mai multe persoane pentru a face faţă numărului mare de cereri pentru informaţii despre sol şi imagini din satelit ale terenurilor agricole care urmează a fi vândute.

Comparaţia cu trecutul este imposibil de ignorat. Dezvoltarea afacerilor din prezent aminteşte de boomul agricol similar din secolul XX, care a fost urmat de recesiunile din mediul rural. Dar Obrecht consideră că diferenţele sunt pozitive: în prezent ratele dobânzii sunt mult mai mici, iar agricultorii dispun de lichidităţi pe care trebuie să le investească.

Dar nu toţi îşi pot permite să cumpere pământ şi de aceea unii agricultori caută alte modalităţi de a investi banii şi de a-şi acoperi astfel resursele necesare pentru plata impozitelor. Tinerii agricultori achiziţionează utilaje agricole, finanţarea pentru cumpărarea acestora fiind uneori mai uşor de obţinut.