Ungaria, pe marginea prăpastiei. Dar de ce pătimeşte, de fapt? Din cauza derivei democratice sau a obrăzniciei lui Orban de a înfrunta pieţele?

Ungaria se află într-o situaţie uluitoare pentru un stat european, la şapte ani de la integrarea în Uniunea Europeană. Americanii enunţă ipoteza reluării emisiunilor în limba maghiară a postului de radio Europa Liberă, în vreme ce la Bruxelles se aud voci care cer invocarea art. 7 din Tratatul de la Lisabona care ar suspenda dreptul de vot al Ungariei în instituţiile UE.

În aceeaşi vreme, finanţele ţării sunt la pământ. Randamentul obligaţiunilor maghiare la 10 ani au sărit de 10%. Iar ţara are nevoie anul acesta, ca de aer, de 15,5 miliarde de euro (18% din PIB), potrivit unor surse, doar 4 mld. euro, după altele, pentru a-şi rostogoli datoria publică.

Avertismentul este extrem de dur: nimeni dintre finanţatorii "ieftini" nu va da aceşti bani Ungariei, care ar putea deveni, astfel, prima ţară a Uniunii Europene intrată în faliment. Primul faliment, la poarta de Vest a României!

De ce este atât de complicat, totuşi, cazul Ungariei?

În vară, într-o vizită la Budapesta cu ocazia bilanţului preşedinţiei maghiare a Uniunii Europene, am putut sta de vorbă şi cu partizani ai guvernului Orban şi cu adversari ai acestuia. Primii susţineau că nu poţi să negi legitimitatea unui guvern care a câştigat alegerile cu două treimi din voturi. Şi adăugau: ungurii sunt interesaţi doar de puterea lor de cumpărare, viaţa lor este cenuşie, speranţa lor este în acest guvern. Ceilalţi acuzau atotputernicia şi deriva aceluiaşi guvern care, l-a adăpostul majorităţii parlamentare masive, ar putea modifica Constituţia într-o singură zi, după plac.

În Ungaria, în urma noilor reglementări în domeniul presei şi a "probei surselor", sute, dacă nu mii de ziarişti nu neapărat ostili, ci neînregimentaţi sub flamurile lui Orban, şi-au pierdut slujbele, mai ales cei care lucrau în mass-media publice.

O nouă Constituţie a intrat în vigoare la începutul anului. În jur de 100.000 de oameni au protestat luni la Budapesta împotriva acesteia, împotriva legii fundamentale care restrânge drepturile omului sau elimină din text cuvântul "Republică".

Scrisori peste scrisori transmise Budapestei, din Europa şi de peste ocean şi, lucru nemaintâlnit în UE, reproşurile au venit chiar şi din partea secretarului general al ONU.

Viktor Orban, autoritarul lider de dreapta, cel care exclude pentru poporul său orice ajutor social, cel care a eliminat indemnizaţiile pentru şomeri, a naţionalizat pensiile private (adică un nou atac asupra drepturilor sociale), este privit mai rău decât un Haider al Austriei. Vă mai amintiţi? În 2000, în guvernul austriac poposea triumfător partidul extremist al lui Jorg Haider. Europa a fost oripilată, iar Austria aproape izolată pe plan european. Cu ce folos? Cu nici unul.

Din nou cazul Ungariei. Sunt toate aceste presiuni venite din Occident - presa europeană este furibundă, mai ales cea germană şi franceză - doar în favoarea democraţiei în Ungaria? Sau au de-a face şi cu poziţia pe care premierul Ungariei o are faţă de "pieţe"?

La ultimul Consiliu European, Orban, spre deosebire de Traian Băsescu, nu a acceptat din prima propunerile de reglementări privind deficitul şi datoria. Legea ungară despre care Occidentul spune că ar îngrădi independenţa Băncii Centrale a Ungariei este una dintre ţintele Bruxelles-ului şi a FMI. Legea care taxează băncile (ca şi în România, sistemul bancar este în mâna băncilor occidentale) este în vigoare, ca şi obligaţia aceloraşi bănci de a împărţi costul la care ungurii s-au împrumutat în bănci în valută.

Într-un anume fel, aceste măsuri au fost îmbrăţişate de populaţie. Deriva de care vorbeşte Occidentul este vizibilă, dar cât este ea resimţită de ungurii de rând?

FMI a plecat de la Budapesta. Dar ce condiţii i s-au pus Guvernului ungar pentru ca instituţiile internaţionale să-şi reia creditarea pentru această ţară?

Intuiţia îmi spune că, pe lângă cererera de a renunţa la reglementările sale suis-generis, lui Orban i s-a cerut, de-a dreptul, să plece de la putere. Altfel, ţara va fi îngenunchiată. Dar de ce ar pleca?

În urmă cu aproape doi ani a ajuns "prinţ" peste Ungaria triumfal, câştigând alegerile cu două treimi din voturi, pe fondul unei crize fără precedent şi a unei guvernări absolut dezastruoase a Partidului Socialist. Guvernul Orban şi-a pierdut din încredere, dar nu în aşa măsură încât poporul să-i aducă din nou la putere pe socialişti. Crede Occidentul că poate impune ceva ce poporul nu doreşte? Cine conduce o ţară, cine conduce Ungaria? Bruxelles-ul sau Budapesta?

"Cazul" Ungariei ridică, mi se pare, întrebări mult mai grave. Până unde poate ajunge într-o societate având încă puţin respect pentru democraţie cum este Ungaria, dar şi România, deriva unui mic dictator având sprjin popular?

La noi Constituţia nu a fost modificată (încă) în aşa fel încât să avantajeze o singură parte (partidul lui Orban şi-a exprimat intenţia, spun adersarii săi, de a sta la putere 20 de ani). Dar, de-a lungul anului trecut, au fost încercări de acest fel.

Cu astfel de reglementări în Constituţie, Ungaria nu ar fi fost niciodată primită în UE, anunţă presa Occidentală. Da. Doctrina "soft power" nu mai poate funcţiona în cazul unui stat membru. Iar "pedepse" de tipul celei aplicate în urmă cu mai bine de 10 ani Austriei, nu şi-au dovedit viabilitatea. Ce rămâne atunci?

Singură conştiinţa fiecărui cetăţean că în mâna lui stă însuşi apărarea viitorului lui. Dar, pentru a ajunge aici, cetăţeanul trebuie să aibă timp să mediteze. Ca să mediteze, are nevoie de o minimă siguranţă a zilei de mâine. Nu degeaba societăţile democratice sunt şi societăţi bogate.

Dacă lucrurile stau cum îmi spuneau interlocutorii mei budapestani, în vară, anume că ungurii sunt prea împovăraţi de ziua de mâine ca să se mai gândească şi la altceva se poate ajunge la "un caz Orban".

Ţelul oricărui guvern democratic trebuie să fie, aşadar, asigurarea prosperităţii cetăţenilor săi. Nu pe hârtie, nu din gură, nu reforme nesfârşite. Bunăstarea, pur şi simplu. Ea este arma redutabilă împotriva derivei de orice fel.