Relansarea economiei vine mai mult din transparenţa cheltuielilor decât din scăderea dobânzii

Decizia Băncii Naţionale de reducere a dobânzii de referinţă cu 0,25% poate crea un spaţiu de relansare a economiei prin micşorarea costurilor de credite, dar cea mai mare resursă rămâne economisirea banilor publici care sunt cheltuiţi fără rezultate.

Nu s-a aruncat cu banii niciodată în istoria României aşa cum se aruncă în aceşti ani. Şi în pofida crizei, risipa continuă. La adăpostul unor cifre de creştere economică şi de deficit îndeplinite, datoria publică creşte lunar cu 400 milioane de euro, aşa cum s-a întâmplat în 2011.

Mulţi se întreabă de unde poate avea ţara rezerve de supravieţuire şi chiar de relansare. Simplu: din oprirea risipei. Lipsa unui centralizator al cheltuielilor şi al măsurării eficienţei lor este cauza principală.

Nu se poate să cheltuieşti de două ori mai mult decât în 2005, să ai buget de 3,5 miliarde de euro la Transporturi şi de 3,5 miliarde de euro la Agricultură şi economia să fie în continuare îngheţată.

Unde se scurg aceşti bani dacă nu rodesc în economie, direct în conturile din străinătate?

Creşterea datoriei pentru majorarea investiţiilor publice este o capcană din acest punct de vedere. Este bine că ministerele au ieşit la raport la sfârşitul anului trecut să-şi prezinte bilanţul şi planurile pentru 2012, dar transparenţa cheltuirii banilor este insuficientă.

Aici este cheia - fiecare instituţie publică trebuie obligată să pună pe site fiecare decont.

Instituţiile publice doar mimează transparenţa. Încercaţi să găsiţi conducerea companiei Tarom pe site-ul companiei. Nu veţi putea. Încercaţi să găsiţi membrii Consiliului de Administraţie şi CV-urile lor la primele 10 companii de stat din punct de vedere al cifrei de afaceri. Nu îi veţi găsi.

Înainte de Revelion, a venit o ştire că un anume Peter Pal, consilier al premierului Emil Boc, a fost implicat într-un incident auto la volanul unui BMW X3, maşină care costă peste 30.000 de euro, deşi salariul său este de 800 de lei pe lună.

Apare undeva pe site-ul Guvernului lista de consilieri ai premierului? Nu, doar o înşiruire de declaraţii de avere. Doar accidental afli cine sunt consilierii primului-ministru, pentru că site-ul guv.ro nu are nicăieri o rubrică care să spună: aceştia sunt consilierii premierului, acestea sunt CV-urile şi expertiza lor, aici sunt datele lor de contact dacă are cineva vreo sugestie despre cum trebuie condusă ţara.

"Cu cât lumea trece mai mult pe web, cu atât asistăm la emergenţa uui fenomen: «Big Data». Există munţi de informaţie care trebuie colectaţi, analizaţi şi sintetizaţi - aşa cum altădată erau materiile prime - pentru a oferi noi invenţii în medicină, în educaţie, în producţie şi în retail", scrie analistul american Thomas Friedman într-un articol recent în New York Times.

Aceasta este sursa de creştere a Americii - crede Friedman: oraşe conectate la internet cu viteză maximă şi oameni educaţi.

Pentru România, aceasta este sursa de oprire a risipei, în primul rând.

Analiza datelor care să evidenţieze cheltuielile cu adevărat necesare trebuie să devină şi pentru administraţia românească obiectivul nr. 1. Transparenţă şi analiză a datelor atât pentru economii, pentru scăderea cheltuielilor, cât şi pentru identificarea nevoilor reale de investiţii.

Altfel, drumul spre îndatorare gratuită este sigur. În fiecare an vor fi cheltuiţi iar miliarde de euro.

De exemplu, Ministerul Dezvoltării a cheltuit în 2009, 2010 şi 2011, conform unui răspuns trimis la întrebările ZF, circa 30 milioane de euro pentru bazine de înot. Câte au fost gata, în câte bazine se poate înota după trei ani de investiţii şi 30 de milioane de euro cheltuiţi? Doar două, la Câmpina şi la Tulcea, dar se poate înota numai într-unul, pentru că cel de la Tulcea nu are utilităţile pe care ar fi trebuit să le pună la dispoziţie autorităţile locale. Deci 30 milioane de euro pentru un bazin gata în trei ani. Frumos.

Sigur, ministerul afirmă că în 2012 ar fi gata încă 12 bazine, dar este vorba şi de alţi bani. Sus, tot mai sus cu cheltuielile, doar, doar o apărea şi ceva pe teren.

Au început să apară stadioane în comune fără apă şi canalizare, parcuri de sute de mii de euro la margine de păduri. "Sunt bani europeni" - se spune. Şi care este diferenţa? De ce nu ar putea fi folosiţi pentru un sistem de colectare a laptelui, de exemplu?

Atingerea unor ţinte macro nu trebuie în niciun caz să se substituie efortului de modernizare a economiei şi investiţiilor în capacităţi de producţie. Bun, este atins deficitul, dar ce soluţii de relansare sunt? De ce nu se poate discuta despre o relaxare a fiscalităţii pentru afacerile mici pe baza unei tăieri a cheltuielilor care nu sunt necesare?

Doar cu 0,25% reducere a dobânzii de referinţă şi cu satisfacţia că ne împrumutăm pe pieţe mai ieftin decât Ungaria nu pleacă economia din loc.