Opinie Eduard Dinu: Ce îmi doresc eu mie, dulce Românie – un an după

Am recitit acele rânduri curios fiind să văd dacă măcar o parte din cele exprimate acolo s-au realizat în 2011. Mi-am dorit în primul rând o economie de piaţă funcţională, a se citi bazată pe concurenţă reală şi nu formală. Din păcate, acest lucru nu s-a realizat. Ziarul Financiar abundă de opinii legate de comportamentul anormal al sistemului bancar manifestat în transferarea integrală a necompetitivităţii interne a acestuia asupra clientului final, conducerea liderului pieţei carburanţilor din România a recunoscut în sfârşit, probabil epuizând toate celelalte "argumente" uzitate până acum gen influenţa accizelor, că preţurile ridicate de comercializare a benzinei se datorează unui raport cerere-ofertă deosebit de favorabil ofertanţilor, iar Consiliul Concurenţei a aplicat amenzi record în cursul anului 2011 pentru practici neconcurenţiale în multe sectoare de activitate. Un singur exemplu legat de sistemul bancar: pe prima pagină a Ziarului Financiar banca verde ce a "inovat" cu creditul în franci elveţieni în România acum cîţiva ani face publicitate "creditului de nevoi personale în euro cu o dobândă de 11,42%". Dobânda bonificată de aceeaşi bancă pentru un depozit cu scadenţa la un an de zile tot în euro este 1,55%. Da, aţi citit bine stimaţi cititori, spread-ul este de aproape 8 ORI!!! Sigur mă aştept la o replică a armatei de specialişti din domeniul bancar care, pentru justificarea acestei marje, va invoca riscul de ţară (oricum mai scăzut comparativ cu alte ţări similare ca profil României), influenţa provizioanelor, politica BNR şi factorul meteo. Nu mă aştept ca aceşti specialişti să argumenteze şi oportunitatea unor programe de training desfăşurate la un hotel de patru stele la munte cu departamentul de vânzări care a vândut ultima oară un credit acum vreo 2-3 ani. Costuri care sunt transferate clientului final. Nu mă aştept să argumenteze prin politica iraţională de extindere a reţelei bancare de acum câţiva ani, fiind adesea întâlnite situaţii în care la 5 blocuri de locuit existau tot atâtea agenţii bancare cu costuri specifice de funcţionare. Costuri transferate desigur clientului final. Lăcomia din sistemul bancar este ceva mai mare decât la începutul crizei, e tristul adevăr. Ascuns în explicaţii savante date de şefii operatorilor din sistem. Care anulează toate efectele potenţiale pozitive induse economiei reale prin diminuarea ratei de politică monetară de către banca centrală. Şi exemplele pot continua din păcate, lista e lungă...