Elogiul „micilor” stagiuni/ de Virgil Oprina

Autor: Virgil Oprina 13.01.2012

Acest articol, scris la cald, reflectă impresiile după un sejur de şase zile la Sinaia privind oferta culturală, care în afară de ceea ce a clădit şi gândit pentru acestă zonă instituţia regală a României moderne, nu mai oferă astăzi nimic altceva. Sau avem de-a face, mai bine zis, cu o contraofertă.

Acţiunea hotărâtă a mitocăniei, devenită de ceva vreme involuntară -devierea de la normele elementare ale bunului simţ nemaifiind percepută ca atare de către protagonişti - te goneşte mai de peste tot din Sinaia, mai ales în plin sezon de schi şi de vacanţă, fie că este vorba despre cea mai cochetă piscină sau cel mai banal derdeluş. Peste tot, inclusiv pe stradă, la micul sens giratoriu, "cântă" muzica - dar fie este de foarte proastă calitate, fie este neadecvată specificului locului în care este pusă. Dar pentru că tema este vastă, să trecem la subiect, mai ales că este pozitiv. Străbătând plictisul inerent al celei care ar trebui să fie perla staţiunilor montane româneşti, cel puţin din Valea Prahovei, chiar şi din punctul de vedere al ofertei de evenimente muzicale în plin sezon turistic, am avut şansa unei surprize totale.

Este vorba despre o mini-stagiune de concerte live, care o dată pe lună prilejuieşte întâlnirea într-un cadru destins şi mai ales (lucru rar în zonă) de bun gust, cu un specific pe deplin asumat, întâlnirea cu cei mai valoroşi artişti români ai momentului din zona jazz-ului, a pop-rockului sau chiar a folk-ului. Acţiunea acestui act de cultură singular pe Valea Prahovei poartă numele de Muzică live la Kuib şi are loc în cartierul Cumpătu, un pic mai sus de aleea care desprinzându-se de strada principală conduce către Vila Luminiş - casa memorială George Enescu. De altfel, după cum declară chiar iniţiatoarea acestui proiect, Mădălina Rădulescu, întregul concept de turism marca Kuib porneşte de la unul dintre crezurile lui George Enescu, acela că "Simplitatea în viaţă este adevărata libertate", iar întâlnirile muzicale sunt puse sub semnul întâlnirii cu arta culinară, un concept iniţiat la rândul său de Alexandru (Sanyi) Pădurean, Şoni pentru cunoscători, care a fost de altfel cooptat pentru a susţine cu experienţa sa seria de concerte din Cumpătu.

Aşa s-a întâmplat să îi revăd după o pauză pe care nici eu nu o credeam atât de mare, pe fraţii Dedeian, mai precis pe Garbis şi pe Capriel doi muzicieni al căror nume reprezintă capitole importante ale jazz-ului autohton în ceea ce priveşte arta interpretării la saxofon şi respectiv la chitară. A fost o seară frumoasă, în care vântul crea afară figuri de dans cu primii fulgi de zăpadă ai unei ierni întârziate, iar înăuntru, într-o incintă modernă, dar în întregime din lemn, cu o frumoasă acustică naturală, doi muzicieni asemenea vinului vechi au dezbătut frăţeşte standarde de jazz sub semnul unei gândiri muzicale care excela prin aranjamente armonice de mare rafinament şi acurateţe a stilului. A fost un concert care a avut marele merit de a încânta prin subtilitate, fără să complexeze ascultătorul poate mai puţin antrenat, într-un tip de discurs care ar fi trebuit să fie marca unei întregi staţiuni şi nu doar al unui cuib - deocamdată - izolat.


Se pare că acest tip de iniţiative - cu acest prilej am aflat de la Şoni despre dorinţa lui de a crea o stagiune săptămânală estivală de muzică de cameră la Vama Veche - pot reprezenta cu adevărat nevoia socială reală de cultură de calitate, cel puţin în plan local, în cazul oraşelor mai mici.

Deocamdată, într-o proporţie covârşitoare, iniţiativa administraţiei locale este pusă sub semnul festivismului de conjunctură, care are, în mod inerent, un gust îndoielnic. Dar, fiindcă se pare că mai avem de aşteptat până la momentul la care edilii locali vor avea o iniţiativă cu adevărat responsabilă şi constantă în relaţie cu nevoia reală de cultură a unui oraş precum Sinaia, voi încheia prin a enumera o parte dintre muzicienii care au cântat deja la Kuib, precum Power of Five, Berti Barbera şi Mircea Vintilă, urmând ca lunile viitoare concertele să fie girate de nume precum Trupa Veche, Mike Godoroja sau Ioan Gyuri Pascu.

Şi încă un amănunt. În sala de concert, nu se fumează.