După ce au destabilizat o lume întreagă, acum bancherii ne dau lecţii

Ca reacţie la un articol al subsemnatului, un cunoscut bancher din România a publicat o opinie în Ziarul Financiar care m-a dezamăgit.

Scotocind în tolba cu argumente şi negăsind niciunul pertinent, ilustrul bancher a adoptat tactica atacurilor la persoană, scăzând mult calitatea dezbaterii şI nefăcând alcteva decât să se autodescalifice. În contextul crizei actuale generate de bănci, un pic de decenţă din partea acestui bancher ar fi mult mai bine primită de cei mulţi, care poartă acum povara comportamentului iresponsabil al băncilor.

Dar despre ce este vorba?

În primul rând, goana băncilor după profituri uriaşe din anii de boom este adusă în derizoriu făcându-se trimitere nejustificată la Marx.

Fiecare face referire, probabil, la teoria pe care o cunoaşte mai bine. Băncile pot şi trebuie să obţină profituri, aceasta este menirea oricărui business. Dar contează modul în care le obţin, pentru că acestea pot fi generatoare de riscuri şi crize în economie. Să fi uitat bancherul că banca-mamă pe care o reprezintă a trebuit să fie salvată de stat din cauza unor pariuri iresponsabile? Problema este că în România băncile au apăsat prea tare pe această pedală, a obţinerii de profituri şi cote de piaţă, ajungând să destabilizeze întregul sistem. De ce? Pentru că au urmărit obţinerea de profituri mari, în perioade scurte de timp, finanţând în mod excesiv consumul şi nu dezvoltarea şi creând astfel dezechilibre majore în economie.

În dorinţa de a-şi majora cotele de piaţă, au sacrificat calitatea portofoliului de credite, iar acum transferă pierderile din creditele neperformante asupra creditelor bune aflate în derulare. Cât de normal este că incompetenţa unor bancheri şi ineficienţa lor să fie transferată asupra clienţilor? Răspunsul îl cunoaşte toată lumea, îl găsim în toate ziarele de specialitate din întreagă lume.

"Această industrie, bancară, a ajuns să fie condusă de persoane cu totul nepotrivite. Timp de trei decenii, cu anumite pauze, băncile au crescut doar acumulând cotă de piaţă şi riscuri. Însă noua situaţie se referă la eficienţă şi costuri şi niciunul dintre cei care conduc acum băncile nu se pricepe la asta", consideră Peter Hahn, profesor de finanţe la City University, citat recent de Financial Times Clienţii cunosc răspunsul cel mai bine pentru că ei suportă aceste costuri. Inclusiv guvernatorul BNR şi-a exprimat corect opinia pe acest subiect. Şi iată ce a spus un specialist de la KPMG într-un interviu pu-blicat de curând în ZF: "În general, nu este normal ca un client să suporte ineficienţele dintr-un anumit sector - fie că vorbim de bănci, fie că vorbim de sectorul public sau de orice alt sector economic".

Un alt element supărător pentru bancher este ideea atragerii capitalului autohon în sectorul bancar în scopul creării de instituţii bancare autohtone puternice care să se implice în sprijinirea economiei şi în perioadele de criză. De asemenea, nu-i este pe plac nici subiectul retragerii finanţărilor de către băncile-mamă şi nici lipsa de fair-play a acestora invocată de preşedinte.

Când toate economiile dezvoltate şi-au salvat campionii naţionali, şi nu numai în sectorul bancar, ci şi în auto sau alte industrii, numai aici în România eşti aruncat în derizoriu dacă discuţi despre capital autohton în sistemul bancar.

Ce e rău să ai bănci locale, când Wall Street Journal, Bloomberg sau Financial Times tocmai asta deplâng în ultimele săptămâni pentru Europa de Est: că şi-a cedat băncile Occidentului aflat acum în ghearele crizei datoriilor suverane.

Ni se mai explică că marjele de dobânzi sunt mari pentru că: "(a) există un deficit enorm de finanţare care ar trebui să îngrijoreze autorităţile, (b) dobânzile la depozite sunt peste nivelul "costului banilor" tocmai pentru că banii sunt... puţini (c) se folosesc depozite şi economisiri în lei pentru finanţarea creditelor în valută (euro) prin intermediul operaţiunilor swap pe piaţa locală care sunt scumpe şi (d) resursele externe de finanţare direct în euro sau alte valute sunt tot mai puţine şi tot mai scumpe."

Concluzionând, fiecare argument se rezumă la faptul că banii sunt puţini şi scumpi. Sunt nevoit să le amintesc acestor bancheri că în perioadele când banii erau mulţi şi ieftini marjele de dobânzi erau la fel sau chiar mai mari.

În schimb, bancherul face o analiză academică, de mare fineţe, punând accent pe costurile generate de reglementările din sistemul bancar din România, iar în sprijinul acestei idei scoate din sertar un studiu vechi de şase ani.

Dacă s-ar fi aplecat mai mult asupra teoriei financiar bancare, ar fi găsit şI importanţa costurilor în structura dobânzilor. Să nu ştie că, dimpotrivă, tocmai slaba reglementare a permis băncilor utilizarea de marje de 9%, unice în Europa şi de câteva ori mai mari decât în ţările de origine ale băncilor-mamă pe care le reprezintă? Tocmai dereglementarea a contribuit din plin la declanşarea crizei financiare. Să nu ştie eminentul bancher că tocmai slaba reglementare le-a permis băncilor-mamă să tranzacţioneze active toxice care au generat riscuri sistemice?

În loc de concluzii, vreau să reamintesc o opinie a unui fost bancher de top publicată în ZF, cu adevărat pertinentă şi realistă, care pune ineficienţa băncilor pe seama existenţei unui adevărat "cartel" al băncilor:

"Băncile s-au comportat astfel perfect monopolist: au majorat preţurile în plină criză, în condiţiile în care era evident că debitorul nu avea opţiuni, fără să se preocupe să-şi ajusteze mai întâi baza de costuri, să devină mai eficiente, să se concentreze mai mult pe deservirea clientului, aşa cum a făcut sectorul privat nefinanciar în imensa sa majoritate. Din această perspectivă, a rezistenţei la restructurare, sectorul bancar românesc se plasează din păcate alături de celălalt zombie al economiei româneşti - sectorul bugetar, perpetuu supraponderal, ineficient şi ireversibil compromis în conştiinţa publică.

(...)Să luăm aminte şi la ce se întâmplă în Europa unde mocneşte o stare de spirit profund anti-bancheri, pe care cetăţenii îi văd nu numai responsabili de criză, ci, culmea obrăzniciei, nici măcar afectaţi de recesiune. Urmările acestei percepute aroganţe şi a lipsei de solidaritate a băncilor cu societatea în ansamblu ar putea fi dramatice: SUA au adoptat deja o legislaţie restrictivă referitoare la activităţile bancare, Marea Britanie la fel; alte ţări printre care lângă noi Ungaria şi Austria vor impozita suplimentar băncile".

La noi nu se pune problema în termeni atât de duri, dar nu este exclus ca pe viitor tonul să se mai schimbe. Deocamdată aveţI o imagine în România mai bună decât meritaţI, domnnilor, mai bine nu vă jucaţI cu ea.