România, la ceas de bilanţ dezamăgitor după 5 ani de la Aderarea la UE

Preşedintele Traian Băsescu a ţinut astăzi un discurs de bilanţ al primilor 5 ani ai României ca membru al UE, de la Aderarea noastră în ianuarie 2007, cu ocazia Conferinţei "România în UE. Cinci ani de la aderare".

Pe parcusul discursului său, Preşedintele nu scapă ocazia de a discredita din nou ceea ce numeşte dânsul (dar, atenţie: nu defineşte exact niciodată) "Clasa Politică" sau "Politicienii" care, citez: "au discreditat România!" Nu trebuie să uităm totuşi că dânsul este unul dintre cei mai cu experienţă politicieni din România, ocupând de-a lungul timpului funcţii variate şi cu înaltă răspundere şi responsabilitate în Aparatul de Stat.

Preşedintele se referă, se pare, la acei lideri ai unor anumite partide politice care, făcând evident parte din Opoziţia Democratică, îşi exprimă pe diverse canale idei de schimbare a anumitor legi, situaţii sau moduri de lucru. Oare nu este asta treaba Opoziţiei, de a pune la îndoială acţiunile Puterii, si de a propune alternative, într-un Stat Democratic?

Nu îmi sau seama însă cum aceste acţiuni, în opinia Preşedintelui, ar putea să împiedice ducerea la îndeplinire a intereselor României, sau cum au influenţat de exemplu ratarea pe mâna diplomaţiei şi a lipsei totale a capacităţii de negociere politică eficientă, a intrării României în Spaţiul Schenghen, deşi toate obiectivele şi cerinţele de ordin tehnic au fost îndeplinite.

Preşedintele vorbeşte de faptul că de la lupta cu steguleţele, am avansat miraculos la Masa Mare a Tratativelor. Dar, amintind iarăşi de subiectul Schenghen, care a fost folosul? Oricum pe reprezentanţii noştrii acolo nu pare că îi ia nimeni în serios.

Revenind la discurs, se înaintează teza că lipsa de consecvenţă a politicienilor care a generat înfiinţarea sau desfiinţarea unor Instituţii precum ANI sau DNA, unele dintre acestea oarecum la limita Constituţiei, ar dăuna grav imaginii României.

Eu nu pot să înteleg cum existenţa sau nu a unui soi de Inchiziţie Politică subordonată parcă într-un mod sau altul Puterii, care avea din start rolul de a pedepsi şi nu de a preveni presupuse fapte de corupţie ale politicienilor, ar putea să dăuneze unei ţări şi unei comunităţi mai mult decât lipsa completă a unor metode de prevenire a corunpţiei, a unui Plan de Dezvoltare Naţională, a locurilor de muncă, a unui sistem eficient de colectare de taxe şi impozite, fără suspiciuni de protecţie a contrabandei şi scandalurile asociate?

Preşedintele nu abordează deloc aceste subiecte, subiecte care îngrijorează extrem de mult potenţialii investitori străini sau români, antreprenorii dar şi simplii cetăţeni, care nu mai au încredere că România va putea să mai reprezinte pe viitor căminul lor şi al copiilor şi nepoţilor lor.

Menţionează în schimb succesele parţiale (pentru că încă nu am ieşit de sub Monitorizarea pe Justiţie, de exemplu) înregistrate prin asumarea răspunderii Guvernului pe câteva Legi privind Justiţia, Pensiile şi Codul Muncii, practic printr-o procedură oarecum la limita Constituţiei, impuse fără un dialog şi fără un vot democratic în Parlament, Legi care ar fi fost apreciate nespus de UE. Poate, dar care e câştigul real pentru oameni că au reuşit să scoată cu forcepsul procedural acele legi?

Nu cred că mai încântă pe cineva din România acest gen de reuşite surogat în lipsa unor măsuri concrete de stimulare a economiei, de exemplu, sau de reînfiinţarea sutelor de mii de locuri de muncă pierdute din toamna lui 2008 până acum, majoritatea din rândul tinerilor.

Discursul continuă cu referiri programatice la viitorul UE, al Capitalismului în general, sisteme care în opinia Preşedintelui vor trebui să fie reformate din temelie pentru a putea să îşi continue existenţa. De asemenea, se repetă obsesiv deja în ultimii 22 de ani, în discursurile conducătorilor noştrii din cele mai înalte funcţii, ideea reformării statului, a Instituţiilor sale, cu o mică referire probabil şi la reformarea structurilor administrative teritoriale, subiect atât de drag Preşedintelui în ultimii ani.

Preşedintele se preocupă în continuare de situaţia UE în faţa celor 23 de milioane de şomeri la nivelul Uniunii, dar iată că aproape toate statele UE au programe în funcţiune sau care sunt anunţate deja, care se adresează exact acestei probleme, mai ales în ceea ce îi priveşte pe tineri. Ne spune oare de ceva similar pentru România? Nimic.

În acest climat intern, dar mai ales extern, chiar planetar, tulbure şi extrem de schimbător, în momentul premergător probabil al unor transformări substanţiale, poate chiar dramatice, discursul Preşedintelui ne oferă, totuşi, şi un reper sigur al stabilităţii şi continuităţii: Premierul Emil Boc se va bucura în continuare şi pe termen nelimitat de susţinerea Preşedintelui.

Preşedintele nu vorbeşte însă nimic despre cifre.

Administraţia actuală este campioană la creşterea fără precedent a datoriilor guvernamentale, interne şi externe, aproape de pragul extrem de 40% din PIB, în condiţiile în care nu se văd efectele împrumuturilor în industrie sau infrastructură şi am înregistrat scăderi abrupte ale PIB, ale nivelului de trai. Au fost luate măsuri sinucigaşe pentru economie de genul majorarea TVA cu 5%, sau programul de austeritate, care au exterminat consumul intern, suntem iarăşi de aproape 3 ani, din cauza disperării, sub tutela FMI, exact ca în perioada 1997-1999 de tristă amintire.

Intrarea în UE ne-a adus o creştere generalizată a preţurilor, aliniate în proporţie covârşitoare celor din ţările dezvoltate, dar veniturile locale nu au ţinut pasul cu aceste creşteri, iar locurile de muncă în economie sunt mai puţine chiar ca înainte de aderare, în plus şi investiţiile strâine în economie au scăzut serios comparativ cu perioada 2001-2006.

Iată deci atâtea motive pentru care Preşedintele nu pomeneşte nimic de cifre.

Cred că România nu va avea nici o şansă reală de a merge pe drumul dezvoltării durabile şi prosperităţii atâta timp cât nu îşi va găsi Lideri care să vorbească în discursurile lor despre dezvoltare economică, prosperitate, cu cifre, fapte şi măsuri clare de urmat pentru a atinge aceste obiective.