Ecuaţia Facerii Lumii şi a Mântuirii/ de Ziarul de duminică

Mario Livio

Editura Humanitas

Traducere din engleză de Anca Florescu -Mitchell. Începând cu Antichitatea greacă, cunoaşterea lumii s-a legat intim de numere şi de forme geometrice. Mai mult, cu timpul, gradul de dezvoltare a unei discipline ştiinţifice a fost echivalat cu nivelul ei de matematizare, iar un criteriu esenţial pentru valabilitatea unei teorii a devenit frumuseţea ei matematică. Cu alte cuvinte, în chip inevitabil, matematica se află în spatele tuturor fenomenelelor pe care ne străduim să le înţelegem. Dar cum se explică acestă uimitoare eficacitate a ei? De ce lumea este, în esenţă, de natură matematică?
Acestea sunt problemele pe care le atacă astrofizicianul Mario Livio, unul dintre autorii consacraţi ai literaturii ştiinţifice adresate publicului larg. Este Dumnezeu matematician? ne poartă prin istorie, matematică, ştiinţă, logică şi filozofie pentru a descrie tabloul celei mai tulburătoare întrebări pe care şi-o poate pune cercetătorul naturii.

Mario Livio este astrofizician şi lucrează la Space Telescope Science Institute din Baltimore. Munca sa de cercetare îmbrăţişează un domeniu vast din astrofizică şi cosmologie. A publicat peste patru sute de articole de specialitate, dar ţine frecvent conferinţe pe teme ştiinţifice adresate publicului larg. Este autorul a două cărţi de mare succes - Secţiunea de aur şi Ecuaţia care nu a putut fi rezolvată -, ambele apărute şi în traducere românească la Editura Humanitas.

F.W.J. Schelling

Cercetări filosofice asupra esenţei libertăţii umane

şi asupra chestiunilor legate de aceasta

Editura Humanitas

Traducere din germană de Paul-Gabriel Sandu. Fiecare fiinţă se poate revela numai în contrariul său, iubirea numai în ură, unitatea numai în conflict. Omul este aşezat pe o culme de unde el însuşi poartă în sine sursa propriei sale mişcări în direcţia binelui sau a răului: în el, legătura celor două principii nu este necesară, ci liberă. El se află la răscruce; orice va alege va fi fapta sa, însă el nu poate rămâne indecis, pentru că Dumnezeu trebuie să se reveleze în mod necesar şi pentru că în creaţie nimic nu poate rămâne ambiguu. Omul, deşi născut în timp, este creat totuşi în începutul creaţiei. Actul prin care viaţa sa este determinată în timp nu aparţine timpului, ci eternităţii: el nu precede însă viaţa din punct de vedere temporal, ci traversează timpul ca un act etern potrivit naturii sale. Prin el, viaţa omului ajunge până la începutul creaţiei; de aceea, prin el, omul se află deopotrivă în afara celor create, fiind liber şi fiind, el însuşi, un etern început.

Filosoful german Friedrich Wilhelm Joseph Schelling s-a născut la 27 ianuarie 1775 în localitatea Leonberg, lângă Stuttgart. Între 1790 şi 1795 a studiat la celebrul seminar Tübinger Stift, unde Hölderlin şi Hegel i-au fost colegi de cameră. Între 1795 şi 1798 a fost profesor particular la Stuttgart şi la Leipzig. Apoi, sprijinit de Goethe, a început o răsunătoare şi controversată carieră universitară. A predat filozofia la Jena (1798-1803), Würzburg (1803-1806), München (1806-1820), Erlangen (1820-1827), din nou München (1827-1841), Berlin (1841-1846). S-a stins din viaţă la 20 august 1854, la Bad Ragaz, în Elveţia.