Cherchez la femme/ de Alexandru Ciolan
Mijloc de săptămână (joi), mijloc de februarie (16) într-un Bucureşti sfâşiat de dileme mediatice: vor învinge sau nu roş-albaştrii? va împrăştia sau nu opoziţia, pe stadion, fluturaşi pro-prezidenţiali pentru a stârni mânia suporterilor? este sau nu deontologic să difuzezi un filmuleţ cu fostul premier în şuncile goale? se vor topi brusc zăpezile, provocând inundaţii? îşi va menţine sau nu unul dintre canalele rezultate în urma unei separări fratricide avantajul de audienţă asupra concurenţei? Pentru asemenea întrebări esenţiale răspunsul "cherchez la femme" nu oferă o pistă de rezolvare.
În holul meschin al Rapsodiei, pupici (pe obraz - dacă-l ai) sau, după caz, protocolare strângeri de mână cu meşterul Dan Puric, care face oficiile de gazdă… Şi, înainte de gong, câteva vorbe, rostite din faţa cortinei, de Maestru drept introducere la evenimentul fără cuvinte creat de şase dintre copiii săi. Aplauze pentru Maestru şi aplauze de încurajare pentru cei care tremură în spatele cortinei.
Şi bate gongul, şi se stinge lumina, şi se înalţă cortina şi un val de frig se revarsă peste primele rânduri ale sălii (aha, de-aia a spus Maestrul că cei şase tremură ca piftia în culise…). Şi pe scena goală apare călătorul-căutător al iubirii Petrică Voicu, în trenci, cu pălărie-n cap, cu o valiză de carton în mână şi cu o floare roşie în cealaltă. Nici nu e nevoie de mai mult ca să străbată universul uman. Şi începe să umble şi află, pe rând, toate ipostazele iubirii, de la cea frumoasă, angelică, la cea cu năbădăi; de la cea frumos întreţinută până la senectute la cea plicticos domestică; de la singurătatea în solitudine la singurătatea în doi; de la ocheadele onctuoase aruncate de un invertit la plasa întinsă de cea care vrea cu orice preţ să se mărite; de la iubire la sex pe bani; de la hărmălaia nunţii de manelişti la calmul clarului de lună. Aproape nimic din ceea ce este iubire omenească şi implicaţiile ei nu lipseşte din spectacol. Şi totul este povestit fără o vorbă, cu o sobrietate voită a mijloacelor scenice, care nu face decât să scoată în evidenţă risipa de imaginaţie a actorilor şi expresivitatea trupurilor care, în lumină sau în semiîntuneric, fie stând, fie în mişcare, fie mimând, fie dansând, construiesc o lume - lumea noastră.
Lumea din "Cherchez la femme" este privită şi reprezentată fără scrobeală şi fără încrâncenare, cu dragoste şi cu mult, mult umor. Şi se naşte atât de firesc, atât de natural, atât de necăutat, atât de ne-experimental, cu atâta forţă expresivă şi atâta bucurie a jocului încât spectacolul pare a se fi născut, precum Afrodita, din spuma mării, şi nu din oceanul de transpiraţie al sutelor de ore de repetiţii.
Primul spectacol al lui Petrică Voicu, "Cherchez la femme" este o dovadă de maturitate artistică. Este un spectacol cum numai în grădina Passe Partout Dan Puric putea creşte, un amestec alchimic de teatru, dans, mişcare, lumină şi sunet şi, mai presus de toate, suflet, mult suflet - un spectacol puternic, aplaudat şi ovaţionat la scenă deschisă. Dacă sunteţi o persoană cu bun gust e musai să nu-l scăpaţi. Numai după ce o să ieşiţi din sală o să vă daţi seama ce mult aţi fi pierdut dacă nu-l vedeaţi.
Fişa tehnică arată după cum urmează:
Scenariul şi regia: Petrică Voicu
Coregrafia: Nadejda Dimitriu
Costume şi scenografie: Alin Crăciun şi Anca Cernea
Light design: Ilina Pepine
Cu: Petrică Voicu, Elena Rusu, Diana Vladu, Emanuela Fazekaş, Vadim Rusu, Sebastian Petrovici