Suntem rupţi de realitate. Creştem salariile în perioadă de stagnare economică

Creşterea salariilor bugetarilor propusă de curând poate fi înţeleasă din punct de vedere electoral, dar din punct de vedere economic este o măsură care nu are o fundamentare solidă. De ce?

În primul rând, orice creştere de salarii fie că se realizează în sectorul public sau cel privat trebuie să fie o urmare a unei creşteri de productivitate sau a performanţei domeniului în care salariaţii îşi desfăşoară activitatea.
Dar ce performanţe au obţinut finanţele publice în România în ultimii ani? A crescut cumva gradul de colectare a veniturilor şi ponderea veniturilor în PIB a ajuns cumva la 35-36%?

Nu mai suntem codaşi în UE din punct de vedere al ratelor implicite de impozitare sau din punct de vedere al atragerii de fonduri europene? A scăzut cumva evaziunea fiscală? S-a îmbunătăţit infrastructura şi nu mai suntem pe ultimul loc în UE din acest punct de vedere? A crescut transparenţa şi eficienţa cheltuirii banului public? Nu, dimpotrivă. Mai mult, ne mai putem "lăuda" cu "performanţe" de creşteri peste noapte de impozite, măsuri contabile de tăieri simpliste de cheltuieli şi dublarea datoriei publice. Iar lipsa de productivitate însoţită de creşterea salariilor generează dezechilibre în economie, inflaţie sau deficit de cont curent.

În al doilea rând, la acest moment nu există sursele necesare pentru mărirea salariilor, bugetul pe 2012 nefiind fundamentat prin luarea în considerare a unei astfel de măsuri. Să nu uităm că veniturile sunt fundamentate pe iluzia atragerii de fonduri europene iar ţinta de deficit bugetar este destul de optimistă. De unde vor fi luaţi sau procuraţi banii pentru majorarea salariilor?

Vor fi afectate alte domenii şi cel mai probabil vor fi sacrificate investiţiile, aşa cum s-a mai întâmplat şi cu alte ocazii. În opinia unora, acestea vor fi acoperite din veniturile pe care statul le poate obţine din reducerea evaziunii fiscale sau chiar din împrumuturi.

Ambele variante reprezintă grave greşeli din punct de vedere economic. Cheltuieli permanente cum sunt cele cu salariile nu trebuie să fie angajate pe seama unor venituri incidentale cum sunt cele din evaziunea fiscală. Cea mai nedorită modalitate de acoperire a acestora, cu implicaţii şi mai grave asupra economiei, ar fi apelarea la resurse extraordinare cum sunt împrumuturile.

Şi probabil că, în final, se va ajunge la acest deznodământ ţinând cont de faptul că deficitul bugetar este strâns, că statul a mai rostogolit nişte datorii rezultate din sumele câştigate în instanţă de bugetari, că la anul efortul pentru acoperirea creşterii salariilor va fi aproape dublu.

În al treilea rând, creşterea economică cu care ne tot lăudăm, obţinută datorită unor factori conjuncturali, este insuficientă pentru creşterea veniturilor. Teoria economică nu recomandă astfel de măsuri atunci când economia se află în stagnare sau pe punctul de a reveni în recesiune. Economia nu poate fi stimulată prin creşterea salariilor bugetarilor. Impactul prin consum asupra creşterii economice va fi nesemnificativ, iar efectele benefice ale acestei măsuri vor fi mult mai mici decât dezechilibrele pe care le generează.

În situaţia economică actuală, în care spaţiul european este afectat de criză datoriilor suverane vom fi printre puţinele state din UE care aplică o astfel de măsură. Mai mult, datorită conjuncturii economice europene actuale este posibil să revenim în recesiune iar anul următor să fim nevoiţi să reducem salariile pe care le mărim anul acesta.

O astfel de măsură avantajează aparent capitalul uman din sectorul public dar în realitate îl afectează atât pe cel din sectorul public cât şi pe cel din sectorul privat. Creşterea uniformă a salariilor este la fel de nocivă pentru economie ca şi scăderea uniformă a salariilor.

Capitalul uman este afectat pentru că pregătirea profesională este diferită, domeniile sunt diferite, productivitatea muncii este diferită iar responsabilităţile sunt, de asemenea, diferite. În domeniul privat au fost ajustări de salarii la fel de dure ca şi în domeniul public şi nu s-au încheiat încă. În foarte puţine domenii din sectorul privat au avut loc creşteri salariale iar acestea au fost corelate şi cu productivitatea. Iar creşterea de salarii bugetare va fi suportată de toată populaţia, inclusiv de salariaţii din mediul privat care au o productivitate mai mare. Pe lângă frustrarea ce apare în rândul salariaţilor din mediul privat se va crea şi o presiune pe mediul privat în sensul măririi salariilor.

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe Tratatul Fiscal şi suntem pe punctul de a înregistra primul derapaj din punct de vedere al consolidării fiscale. Cum vom atinge ţintă de deficit structural prevăzută în Tratat? Angajând cheltuieli permanente din resurse conjuncturale? În urmă cu doar câteva luni guvernanţii ne asigurau că în 2012 nu vor fi majorări salariale iar procesul de consolidare fiscală nu va fi afectat.

Cum vor fi recepţionate aceste mesaje contradictorii de pieţe şi de investitori? Impredictibilitatea mediului fiscal şi semnalele contradictorii pe care le transmitem vor creşte neîncrederea pieţelor şi a investitorilor iar aceştia ne vor penaliza în continuare. Costurile de refinanţare pot creşte iar investiţiile străine directe deja au ajuns la un minim istoric. În România, FMI a experimentat măsuri dure de austeritate, unice în Europa, cu sacrificii mari pentru populaţie. Iar acum, cu o astfel de măsură cum este creşterea salariilor bugetarilor se poate afecta procesul de consolidare fiscală şi se poate da cu piciorul la tot efortul depus de întreagă populaţie.

Nu în ultimul rând, orice decizie luată în acest sens trebuie să fie fundamentată economic prin tehnici ale analizei cost-beneficiu. Din păcate, niciuna din măsurile luate "peste noapte" în ultimii ani nu a fost fundamentată prin analize pertinente iar realitatea a validat acest lucru.

Nu am învăţat din greşelile trecutului şi suntem pe cale să le repetăm iar costurile vor fi la fel de mari. E timpul că politicienii să ţină cont şi de realitatea economică şi de analizele economice. Dacă nu ar fi fost un an electoral nici nu s-ar fi adus în discuţie majorările salariale. E timpul să ieşim din tiparul ultimelor alegeri iar clasa politică să ia decizii economice raţionale.

Dan Armeanu este profesor universitar la ASE, Facultatea de Finanţe, Bănci şI Burse de Valori