Doi scriitori chilieni premiaţi/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 23.03.2012
Între cărţile publicate recent de Editura RAO se numără şi romanele a doi scriitori chilieni foarte buni, amândoi premiaţi la un moment dat cu prestigiosul Premiu Planeta. Celui de-al doilea i-au mai apărut în româneşte două romane, la aceeaşi editură.


Carlos Franz - Deşertul. Traducere din spaniolă şi note de Adriana Steriopol. Carlos Franz s-a născut la Geneva în 1959, ca fiu al unui diplomat chilian, a studiat dreptul şi sociologia şi a publciat primul roman în 1989. Pentru unul sintre romanele sale a primit Premiul Planeta. Iar pentru cel de faţă, din 2005, a fost recompensat cu Premiul pentru roman La Nacion-Sudmaericana. Editura îl prezintă: "Soarta o readuce pe Laura pe pământul ei şi îi redă memoria.

Pământul este oraşul Pampa Hundida, o oază înconjurată de miraje din deşertul Atacama. Memoria ei este celălalt deşert. Laura a fost cea mai tânără judecătoare din ţara ei. În Germania, a studiat filozofia şi a scris o carte celebră, intitulată Moira. Din Berlin, înainte de a se întoarce în ţară, i se confesează fiicei sale într-o scrisoare. Îi povesteşte tot ce i s-a întâmplat în Chile, după lovitura militară din anul 1973. Lucruri pe care le ştia şi altele pe care le va descoperi treptat în amintirea ei ascunsă.

Rând pe rând, vreme de trei zile ameţitoare, în timpul marii sărbători religioase de la Pampa Hundida, între dansuri şi măşti diavoleşti, Laura înfruntă mai multe mistere. Va reuşi ea oare să învingă acea «gratitudine abjectă» pe care a resimţit-o cândva?" "Asemenea oricărui mare roman - şi acesta este unul -, «Deşertul» lui Carlos Franz pune faţă în faţă destinul individual şi destinul colectiv. Cu o privire lucidă, distantă, dar plină de iubire, Franz îndrăzneşte să vadă drama unor vieţi şi să o ridice la rangul de tragedie a unei naţiuni. Aceasta este o voce nouă, puternică, seducătoare, creativă şi angajată faţă de cuvânt." - Carlos Fuentes

Antonio Skármeta - Dansul victoriei. Traducere de Alexandra Zachia. Antonio Skármeta s-a născut în 1940 la Antofagasta, în Chile, a studiat filosofia la Universitatea din Chile, şi-a părăsit ţara în 1973, după lovitura de stat a lui Pinochet, trăind timp de un an în Argentina, iar apoi s-a mutat la Berlin.

A fost profesor de tehnică narativă la Universitatea din Chile. În 1975 şi-a publicat primul roman Am visat că zăpada ardea, dar a câştigat faima internaţională în 1986 cu Ardiente paciencia, roman devenit celebru sub numele de Poştaşul lui Neruda, ecranizat în 1994, într-o coproducţie franco-italo-belgiană.

Dansul Victoriei a obţinut, în 2003, premiul Planeta. Editura: "Santiago de Chile, 13 iunie, începutul secolului nostru. Este ziua amnistierii pentru deţinuţii de drept comun. Când tânărul Angel Santiago iese din închisoare, nu ştie că este ameninţat de două condamnări, una la moarte, iar cealaltă la o viaţă plină de intensitate. Aflat în posesia planului pentru o Mare Lovitură, caută să se împrietenească cu cel mai vestit hoţ în viaţă, maestrul melancolic şi rasat Vergara Grey, pe care încearcă să-l convingă să pună planul în aplicare. Dar, până să ajungă la Vergara Grey, lui Angel îi iese în cale Victoria, sub întruchiparea unei adolescente pasionate de balet, iar iubirea dintre un fost puşcăriaş şi o balerină «va pluti» în aer, impregnând romanul cu o emoţie intensă, greu de cuprins în cuvinte.

Dansul Victoriei face parte din galeria romanelor cu clasă, ale căror personaje, de la protagonişti până la recepţionera de la hotel, poartă o marcă inconfundabilă şi o viaţă proprie. Cel care dă Marea Lovitură cu acest roman despre suspansul prieteniei şi al iubirii, care într-adevăr învinge totul (în pofida scepticilor şi a părinţilor grijulii), este de fapt Antonio Skarmeta."