Pentru o ecologie a Timpului/ de Marius Vasileanu

Trepte ale Timpului - sau cuantificate funcţie de Timp - de unde şi pasiunea pentru istorie, pentru SF, pentru filosofie, pentru teologie, pentru fenomenologia religiilor în cazul unora dintre semeni.

* "Ca într-o judecată, comunismul a cântărit timpul nostru şi l-a găsit uşor, fiindcă greutatea veşniciei lipsea" (Andrei Scrima, "Ortodoxia şi încercarea comunismului", 2008, p.181)

* Există "pasaje", variante, intersecţii, lifturi, prilejuri prin care se poate "câştiga" Timp aşa cum ai lua un taxi. .. Aşa este, personajele care conduc cu viteză, uneori periculoasă, prin propria viaţă dobândesc şi avantaje în raport cu Timpul - desigur, riscând enorm.

* Cum se raportau la Timp genii de talia unui Iorga sau unui Napoleon a căror incredibilă putere de memorizare, de citire rapidă etc. au devenit legendare? Dar Eminescu?

* Unii dintre noi ne construim o adevărată platoşă de Timp - după modelul cavalerilor medievali. Suntem încotoşmănaţi într-o alură retro ori, dimpotrivă, futuristă iluzionându-ne că astfel facem faţă mai eficace prezentului. Ca şi cum ai purta papion în timp ce eşti în bătaia soarelui şi a vântoaselor deşertului. Tot astfel stăruinţa în anumite modalităţi de racordare la un Timp defunct ori inadecvat Prezentului devine balast, ba chiar capcană fatală.

* A naviga prin viaţă ca pe o mare învolburată, cu multiple feluri de Timp. A şti să te fereşti de cei care folosesc Timpul (timpii) drept armă. Ori care vor să te facă sclav pe nava propriilor lor iluzii.

* Părintele Scrima: "timp fără nici o deschidere spre veşnicie" (p. 168).

* A fi saturnian (adică bine marcat astrologic de planeta Saturn) de nuanţă blândă, adică: înţelegând, conştientizându-mi condiţia. Exemplu: saturnianul este predispus să întârzie în tot ceea ce face. Prin conştientizare rezultă non-întârzieri (sau, în fine, le mai atenuezi), decurg plieri şi un plus de abilitate pe o anume situaţie, sunt îmblânzite şocurile. Este de preferat ploaia abundentă comparativ cu tornada. Viaţa saturnianului dar şi a oricărui muritor nu este lipsită de tornade de timp - dar acestea pot fi previzionate, gestionate cu oarecare coerenţă.

* Se tot vorbeşte în domeniile economice, politice, în ştiinţa comunicării etc despre necesitatea de a fi proactiv. Câţi dintre noi reuşim să fim proactivi în raport cu Timpul ce ni s-a dat?

* Furtul de identitate, furtul "de Timp ce ni s-a dat", de karmă(?) - vezi suprapunerile curioase de destin. Magie şi jocuri ale sorţii...

* Părintele Scrima:"Gustul concret al veşniciei, astfel precum doar Biserica creştină îl are, trebuie adus din nou în istorie, pentru a o reînsufleţi" (p. 181).

* Dacă simţurile taleinterioare vor fi deblocate vei percepe, printre altele, aventurile şi speciile de Timp în traficul unei metropole. Cum "curg" Timpul şi diversele specii de Timp într-o metropolă versus manifestările Timpului într-un oraş mai mic, într-un sat. Cu timpul (sic!) această realitate devine o evidenţă. Este un pas spre Realitate, un pas întru Prezent.

* Accesul periodic la eternitate, la Prezent - prin rugă, meditaţie, contemplaţie - presupune updatarea conştientă necesară şi firească a acelei sume de vectori personali care ne mână-n luptă.

* Illo tempore oamenii aveau acces doar la Timpii naturali: ai plantelor, ai animalelor, ai fenomenelor naturii, ai Cosmosului, ai semenilor. Timpul propriu ţâşnea uneori întru iluminarea căutătorului iscusit ancorat în sine. Astăzi perturbarea constă tocmai în intersectarea cu speciile de Timp din ce în ce mai îndepărtate de natural, degenerate, "modificate genetic". Se impune cu gravitate o ecologie a Timpului (despre o ecologie a timpului vorbeşte şi Jean-Louis Servan-Schreiber)...

* Tu la care vector de Timp te raportezi în mod obişnuit? La timpul pauzei de la ora 10.30? La cel al ştirilor de la ora 17.00 sau 19.00? La timpul casnic cel definit de eventuala îmbrăţişare de dimineaţă şi cea de seară? La timpul dintre începerea campionatului şi cel al marii finale? La timpul zborului de cocori? La cel al vacanţelor cu soare? La cel al sărbătorilor de iarnă (Timpul Crăciunului este başca)? Sau poate la Timpul istoric brut ale cărui informaţii nu sunt nicicând cunoscute deplin nici măcar prin deschiderea arhivelor peste 30-50-70 de ani?

* Andrei Pippidi: "Alegerea unei memorii este şi alegerea unui viitor". Când scrii o istorie sau doar un jurnal tu însuţi devii, în mod firesc, un personaj. Istoricul nu poate opera experimente "în dublu orb" precum cele din ştiinţele exacte. Raportarea la vectorul de Timp al jurnalului de seară îţi readuce-n suflet neliniştea zilei, oglindirea. Este precum un strop de zilnică vacanţă de vară care-ţi dăruieşte respiraţia valului care se loveşte domol de ţărm.

* Sau poate te raportezi la Timpul duminicii - pacea dintre două respiraţii ale Cosmosului care ţi s-a dat (duminică şi nu weekend cu hărmălaia aşa-numitei distracţii). Spune-mi care este Timpul în care te laşi oglindit, la a cărei trenă te-nhami ca să-ţi spun cine eşti.

* Mai presus de toate, dacă rămân consecvent Timpului propriu în aşteptarea întâlnirii conştiente şi prieteniei cu Timpul, rămân consecvent destinului.

* Dintr-o scrisoare semnată de Petru Rareş: "Cei ce privesc la începuturi, sfârşitul însă nu-l ştiu".

* Dincolo de toate aceste - mireasma de Clipă nenăscută. Întrebare (koan) în practica zen: unde erai tu înainte de naşterea părinţilor tăi?