Aplicarea principiilor guvernanţei corporative a întreprinderilor publice – primele companii cu management „privat”

Autor: Anca Danilescu, partener Zamfirescu Racoţi Predoiu 22.03.2012

Pe data de 12.03.2012 acţionarii societăţii Oltchim au aprobat iniţierea procedurii de selecţie a noilor administratori în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Romarm, Hidroelectrica şi Electrica Furnizare sunt, potrivit datelor publice, următoarele companii care vor parcurge procedura de selecţie a managementului "privat".

Aceste demersuri nu fac decât să transpună în practică măsurile legislative aprobate de Guvernul României cu scopul de a eficientiza activitatea întreprinderilor publice şi creşterea competitivităţii acestora, factori care, în contextul noilor realităţi economice, pot conduce la stabilitatea şi creşterea economiei, mediul privat nefiind singurul din partea căruia se aşteaptă un aport în acest sens.

Sesizând, pe de o parte, necesitatea sporirii contribuţiei întreprinderilor publice la îmbunătăţirea parametrilor economici şi la echilibrarea bugetului de stat şi, pe de altă parte, inexistenţa unui cadru legislativ adecvat specificităţii acestor entităţi, care să permită, între altele, un management adaptat şi funcţional, Guvernul României a emis, la începutul anului trecut, Ordonanţa de Urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883/14.12.2011).

Expunerea de motive a propunerii legislative înaintate anterior Senatului arăta că, pentru o activitate economică eficientă, administraţia unei companii de stat trebuie să beneficieze de libertate de decizie şi sa nu fie obligată să ceară acordul autorităţii publice tutelare pentru a face investiţii, plăţi sau pentru a lua diverse măsuri de eficientizare a activităţii. Pornind de la aceste premise, proiectul actului normativ în discuţie utiliza conceptul de "management privat" al întreprinderilor publice, sintagma nefiind însă reţinută de Ordonanţa de Urgenţă nr. 109/2011.

Independent de terminologia folosită, unul dintre scopurile declarate ale noii ordonanţe este acela de a asigura independenţa şi profesionalismul conducerii întreprinderilor publice la care aceasta se referă: regii autonome, companii şi societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul, precum şi societăţi comerciale la care una sau mai multe întreprinderi publice menţionate mai sus deţin o participaţie majoritară sau o participaţie care le asigură controlul.

Astfel, potrivit noului act normativ, autoritatea publică tutelară şi Ministerul Finanţelor Publice nu pot interveni în activitatea de administrare şi conducere a întreprinderilor publice, competenţa decizională revenind managementului acestora. Este adevărat însă că, în cuprinsul ordonanţei, libertatea decizională este adesea limitată de obligaţiile de aprobare prealabilă sau raportare instituite în sarcina managementului. Ca exemplu, în cazul regiilor autonome, autoritatea publică tutelară (n.n. instituţia coordonatoare a regiei autonome) poate cere consiliului de administraţie completarea sau revizuirea planului de administrare prezentat de acesta anterior numirii sale. Neaprobarea planului revizuit de către autoritatea publică tutelară atrage, în mod drastic, încetarea mandatului respectivei echipe manageriale.

Ordonanţa instituie obligativitatea unei selecţii profesioniste a conducerii întreprinderilor publice, precum şi a unor criterii pertinente şi transparente de evaluare şi selecţie. Managementul întreprinderilor publice este desemnat pe baza unei selecţii/evaluări prealabile efectuate, după caz, de un comitet de nominalizare, o comisie formată din specialişti în recrutarea resurselor umane sau un expert independent, persoană fizică sau juridică, având aceeaşi specializare. Selectarea candidaţilor de un expert independent este obligatorie (nu doar opţională) atunci când întreprinderile publice în cauză îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: (i) au înregistrat în ultimul exerciţiu financiar o cifră de afaceri care depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 7.300.000 euro; (ii) au cel puţin 50 de angajaţi.

Criteriile de selecţie trebuie să ia în considerare specificul şi complexitatea activităţii entităţii vizate şi sunt transparente, ele publicându-se în doua ziare economice şi/sau financiare de largă răspândire şi pe pagina de internet a întreprinderii publice.

Contractele de mandat ale administratorilor şi directorilor întreprinderilor publice trebuie să stabilească obiective şi criterii clare de performanţă în sarcina acestora (inclusiv obiective cuantificate privind reducerea obligaţiilor restante, reducerea pierderilor, creşterea profiturilor, a cifrei de afaceri şi a productivităţii muncii). Gradul de îndeplinire a indicatorilor de performanţă influenţează şi cuantumul remuneraţiei echipei manageriale, aceasta fiind revizuită anual. În cazul societăţilor comerciale, remuneraţia managerilor poate avea o componentă variabilă, constând într-o cotă de participare la profitul net al societăţii, o schemă de pensii sau o altă formă de remunerare pe baza performanţelor. Iată aşadar cum principii de competitivitate specifice mediului privat sunt adaptate activităţii întreprinderilor publice, în scopul eficientizării activităţii acestora.

Dispoziţiile finale ale Ordonanţei nr. 109/2011 precizează că procedura de numire a administratorilor/membrilor consiliului de supraveghere stipulată în cuprinsul ei (incluzând efectuarea procesului de selecţie şi evaluare descris mai sus) se va aplica pentru poziţiile devenite vacante pentru orice cauză de încetare a mandatului.

Cu toate acestea, există situaţii expres reglementate în care aplicarea procedurii nou instituite trebuie făcută independent de vacanţa unuia dintre posturile de administrator. Astfel, în cazul întreprinderilor publice în care statul este acţionar unic sau majoritar, cu o cifră de afaceri realizată în 2010 de peste 1.000.000.000 lei şi un număr de cel puţin 1.000 de angajaţi, adunarea generală era obligată să se întrunească în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei în discuţie, pentru a hotărî asupra iniţierii de îndată a procedurii de selecţie a membrilor consiliului de administraţie/supraveghere.

Aşa cum am menţionat mai sus, întreprinderile publice au început deja să aplice noile principii de guvernanţă corporativă. Rămâne de văzut în ce măsură acestea vor reuşi în mod concret să eficientizeze activitatea entităţilor vizate, nerămânând nişte mecanisme formale fără efecte semnificative în viaţa reală a companiilor de stat.