Zona euro atinge uşor recesiunea, SUA cresc prea încet pentru a reduce şomajul, iar economia Chinei se răceşte

Germania este singurul stat din uniunea monetară care după prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers nu s-a confruntat cu creşterea şomajului, iar Polonia este singura ţară din UE care nu a avut în ultimii ani în faţă spectrul recesiunii, de care-şi menţine distanţa. Economia americană, cea mai mare din lume, avansează, dar nu atât de puternic încât să rezolve ceea ce e considerat a fi una dintre cele mai mari probleme ale SUA, şomajul, iar analiştii se tem de efectele nocive pe care le-ar avea la nivel mondial o aterizare forţată a Chinei sau prăbuşirea yenului japonez. Acesta este tabloul de perspectivă al economiei mondiale, unul care lasă loc deopotrivă interpretărilor optimiste şi pesimiste.

Europa: "Mai bine decât ne-am aşteptat"

Germania, cea mai mare din Europa, a scăzut cu 0,2% în ultimul trimestru al anului trecut, comparativ cu cele trei luni anterioare, prima evoluţie negativă de după 2009, potrivit datelor Eurostat. Franţa a surprins însă cu un avans de 0,2%, iar performanţa a fost atribuită creşterii sănătoase a exporturilor. Per ansamblu, economia zonei euro s-a comprimat cu 0,3%. Spre deosebire, PIB-ul SUA a urcat cu 0,7%, scrie BBC. Însă pe tot anul trecut economia germană a crescut cu 3%, iar cea franceză cu 1,7%, în timp ce Grecia, Portugalia şi Belgia s-au scufundat în recesiune. Analiştii estimează că Germania va evita recesiunea.

"Rezultatele sunt mai bune decât ne-am temut după ce datele privind producţia industrială şi retailul pentru decembrie nu au fost încurajatoare. Au provocat mult pesimism în rândul companiilor şi consumatorilor", a afirmat Christian Schulz, analist la Berenberg Bank.

Pentru Germania, luna martie se încheie cu o surpriză. Încrederea directorilor de companii a avansat neaşteptat, la maximul ultimelor opt luni, indicând că economia germană va reveni pe creştere în pofida declinului cauzat de criză al cererii de export din zona euro, notează Bloomberg. De asemenea, în ianuarie producţia industrială a avansat peste aşteptări.

Lichiditatea masivă, de aproape 1.000 de miliarde euro, injectată în două runde în decembrie şi februarie de Banca Centrală Europeană pe piaţa interbancară a prevenit apariţia unei noi crize financiare în zona euro. Dacă banii din prima rundă au fost folosiţi de bănci pentru consolidare în faţa crizei, Mario Draghi, preşedintele instituţiei, este încrezător că împrumuturile acordate în a doua rundă vor ajunge în economia reală.

BCE anticipează că economia zonei euro va scădea marginal anul acesta, cu 0,1% şi că va creşte cu 1,1% în 2013. Proiecţiile anterioare mizau pe un avans economic de 0,3% pentru anul acesta şi de 1,3% pentru următorul.

Economia Marii Britanii, stat care face parte din UE, dar nu şi din zona euro, s-a comprimat cu 0,2% în al patrulea trimestru, însă guvernul se aşteaptă la creştere pentru primele trei luni ale acestui an. Biroul pentru Buget a îmbunătăţit estimarea de creştere economică pentru anul acesta de la 0,7% la 0,8%.

SUA: "Pentru ca şomajul să scadă este nevoie de o creştere economică mai rapidă"

Preşedintele Rezervei Federale Ben Bernanke a declarat recent că politica monetară relaxată va fi menţinută pentru o perioadă mai îndelungată, pentru a sprijini economia, care trebuie să crească mai rapid pentru a produce suficiente locuri de muncă astfel încât să determine scăderea ratei şomajului, scrie Thomson Reuters. Bernanke apreciază că declinul ratei şomajului de la 9,1% vara trecută la 8,3% în februarie a fost într-o anumită măsură nesincronizat cu ritmul creşterii economice. PIB-ul SUA a urcat cu 3% în trimestrul al patrulea din 2011, dar se anticipează că avansul a încetinit sub 2% în primele trei luni din 2012. Pentru ansamblul acestui an şi pentru următorul Fed estimează un avans economic de 3%.

"Scăderea în continuare a şomajului, dar într-un ritm semnificativ, va necesita probabil o creştere mai rapidă a producţiei şi a cererii din partea populaţiei şi companiilor, proces care poate fi susţinut prin men­ţinerea unor politici de susţinere", a spus Bernanke. Deşi apreciază că situaţia din zona euro s-a ameliorat, autorităţile americane se tem încă de efectele pe care

l-ar avea intensificarea crizei datoriilor asupra economiei SUA. De aceea au cerut liderilor europeni să insiste mai puţin pe austeritate şi mai mult pe impulsionarea creşterii economice.

China: "Aterizarea dură este acum o situaţie certă"

Analiştii băncii americane JPMorgan Chase apreciază că economia Chinei, a doua ca mărime din lume şi cea mai mare economie emergentă, a intrat deja în procesul de aterizare dură.

"Dacă te uiţi la datele din China, nu mai mare sens să discuţi despre o aterizare dură. China este în proces de aterizare dură. Vânzările de maşini scad, producţia de ciment scade, la fel şi cea de oţel, iar valoarea acţiunilor companiilor de construcţii se reduce. Acum nu mai este vorba de discuţii, ci de o situaţie certă", a afirmat Adrian Mowat, analist al JPMorgan.

Însă nu mulţi analişti vorbesc despre o aterizare dură, ci de una uşoară. PIB-ul Chinei a crescut cu 9,2% anul trecut, cel mai lent ritm consemnat din 2002, din cauza calmării pieţei imobiliare şi a crizei datoriilor din Europa care a erodat cererea pentru exporturi. Europa este principala piaţă de export pentru China. Analiştii Deutsche Bank estimează că economia chineză va avansa cu 8,6% anul acesta, iar economistul Nouriel Roubini se aşteaptă la un declin semnificativ, mai mic de 8%.

Companiile americane anticipează deja că vânzările vor încetini în acest an în China şi văd în reducerea ritmului de creştere economică principalul risc, notează The Wall Street Journal. Publicaţia atenţionează că şi o încetinire moderată are implicaţii pentru producătorii de materii prime şi pentru companiile care vând servicii şi bunuri de folosinţă îndelungată.

De altfel, potrivit datelor oficiale, profiturile cumulate ale companiilor industriale chineze au scăzut în primele două luni ale anului pentru prima dată după 2009, cu 5,2%, la echivalentul a 96 miliarde dolari. În aceeaşi perioadă a anului trecut, profiturile au crescut cu 34%.

Autorităţile chineze încearcă să readucă sub control creditarea, care supraîncinge piaţa imobiliară şi impulsionează inflaţia. Reducerea finanţării erodează însă creşterea economică.

Căderea yenului ar trimite unde de şoc în întreaga lume

Japonia se află pe calea nesustenabilă a unui yen puternic şi a deflaţiei. Lipsa profitabilităţii cu care se confruntă cei mai importanţi exportatori japonezi şi deficitele comerciale tot mai mari sugerează că sfârşitul acestui drum este aproape.

Trecerea de la un yen puternic la unul slab va fi cel mai probabil abruptă şi va implica o devalorizare semnificativă a monedei cuprinsă între 30% şi 40%, iar acest lucru va fi un şoc puternic pentru vecinii Japoniei şi pentru competitorii mai îndepărtaţi ca Germania, scrie CNBC. Ţările cu care Japonia se învecinează trebuie să aibă un sistem bancar solid pentru a rezista unei deprecieri puternice a yenului japonez.

Devalorizarea yenului din anul 1996 a fost principalul factor care a declanşat criza financiară asiatică. PIB-ul Japoniei a scăzut cu 8% în ultimii patru ani până în trimestrul trei al anului trecut, o contribuţie de şase puncte procentuale la declin având deflaţia. Japonia nu a mai trecut printr-o astfel de deflaţie susţinută din anii 1930. Andreea Mîndrilă