Despre alegeri şi sisteme de alegere/ de Jana Balacciu Matei
Suntem în an electoral şi, ca de fiecare dată, discuţiile despre cel mai bun sistem de desemnare a câştigătorului îşi fac apariţia. Necunoscute publicului larg, dar bine cunoscute politologilor şi, probabil, oamenilor politici, două nume apar ca primi teoreticieni ai unei riguroase şi ideale soluţii de vot, ambele din sec. XVIII: Jean-Charles Borda şi marchizul de Condorcet. Puţini ştiu însă că o soluţie riguroasă, pe baza confruntării candidaţilor în perechi, a fost formulată cu câteva secole înainte de teologul catalan Ramon Llull (foto 1), mai cunoscut sub numele latinizat, Raimundus Lullus, de la a cărui naştere (1232) se împlinesc anul acesta 780 de ani (şi aproape 700 de la moarte - 1316). Cu peste 260 de lucrări păstrate, scrise în latină şi catalană (nu s-a păstrat nici una din cele scrise în arabă), Llull este recunoscut şi studiat astăzi ca precursor de filosofi, teologi, analişti literari, logicieni, informaticieni.
Alături de preocuparea pentru salvarea, mântuirea celor aparţinând altor credinţe, a urmărit cu consecvenţă reformarea societăţii creştine.
Subordonată acestui al doilea scop a fost şi preocuparea lui pentru găsirea unei metode care să ducă la alegerea celor mai valoroase şi mai potrivite persoane în fruntea comunităţilor religioase, subiect căruia i-a consacrat mai multe lucrări, până în 2001 cunoscute fiind De arte eleccionis, Artifitium electionis personarum şi un fragment din lucrarea Blaquerna (acesta este numele personajului a cărui biografie exemplară cuprinde soluţiile pentru reformarea întregii creştinătăţi). Descoperirea în 2001 a trei alte manuscrite ale lui Llull (Ars notandi, Ars eleccionis, Alia ars eleccionis) consacrate celor mai bune metodes de alegere i-a adus lui Ramon Llull calitatea de precursor şi în acest domeniu.
Spre ilustrare, publicăm din Blaquerna (lucrare apărută în 2011 la Editura Meronia, în traducerea Janei Balacciu Matei) capitolul consacrat "artei" ideale de alegere a unei stareţe.
Cum a fost aleasă Natana stareţă
Natana şi toate maicile care aveau drept de vot s-au adunat în capitul să aleagă stareţa. Natana le-a spus celorlalte surori că este mare nevoie să aibă o stareţă bună, căci prin bunătatea călăuzei dă Domnul virtute celui de rând.
- Cum stareţa noastră a trecut din această viaţă în cealaltă viaţă, aşa cum cer natura şi raţiunea, este nevoie să căutăm printre noi pe cea mai distinsă în sfinţenia şi în dragostea pentru Dumnezeu; aceea este demnă să ne păstorească, potrivit rânduielii şi voinţei lui Dumnezeu.
Măicuţele au vrut s-o aleagă pe stareţă potrivit metodei cu care fuseseră obişnuite, dar Natana le-a spus că a auzit de o nouă metodă de alegere, bazată pe o artă şi pe figuri, artă care urmează condiţiile din Cartea păgânului şi a celor trei înţelepţi, care urmează Arta prescurtată de a găsi adevărul.
- Prin această metodă, a zis Natana, este aflat adevărul, iar prin adevăr o putem afla pe cea mai potrivită şi cea mai bună să ne fie stareţă.
Toate măicuţele au rugat-o pe Natana să le înfăţişeze metoda prin care pot afla şi alege pe cea mai bună spre a le fi stareţă. Natana răspunse:
- Din arta alegerii vă voi spune pe scurt principiile. Această artă este împărţită în două părţi: prima este despre alegerea alegătorilor, cei ce-şi aleg păstorul; a doua, despre cum aceştia trebuie să-şi aleagă călăuza.
Zise Natana:
- Noi suntem douăzeci în capitul cu drept de vot pentru alegerea păstorului nostru. Potrivit artei, trebuie să alegem din aceste douăzeci de surori un număr fără soţ, fie cinci, fie şapte, căci un asemenea număr este mai potrivit decât un număr par; iar şapte e mai potrivit decât cinci. În primul rând, toate surorile să facă jurământ că vor spune adevărul. Apoi, prima soră va fi întrebată în secret care din celelalte nouăsprezece surori sunt cele mai potrivite să facă parte din cele şapte care o aleg pe stareţă, după aceea a doua maică, apoi a treia şi tot aşa, la rând, până la ultima. De fiecare dată se notează ce spune fiecare dintre surori. La sfârşit se va vedea care dintre surori au cele mai multe voturi; şi cele care au cele mai multe voturi vor fi cele şapte surori care trebuie să aleagă stareţa.
A doua parte a alegerii este cum cei şapte alegători îşi aleg păstorul. În primul rând este nevoie ca aceştia să cadă de acord asupra unui anumit număr şi asupra anumitor persoane, după cum cred că e bine, şi să compare fiecare persoană cu fiecare din celelalte, în funcţie de patru condiţii, şi anume: care dintre ele îl iubeşte cel mai mult şi îl cunoaşte cel mai bine pe Dumnezeu, care iubeşte cel mai mult şi cunoaşte cel mai bine virtuţile; care dintre ele cunoaşte cel mai bine şi urăşte mai mult păcatele; care este cea mai potrivită.
Fiecare dintre cei şapte alegători poate alege o persoană care să facă parte din cei dintre care stareţa trebuie aleasă şi fiecare dintre cei şapte trebuie să se afle printre persoanele dintre care poate fie aleasă stareţa. Ca să puteţi înţelege pe deplin arta, să presupunem că este vorba de nouă persoane dintre care urmează să fie ales păstorul. În primul rând, cele şapte trebuie împărţite în două grupe: două într-una şi cinci în cealaltă; cele cinci trebuie să decidă una din cele două care să fie aleasă şi să scrie în secret care are mai multe voturi. Apoi aceasta trebuie să fie comparată cu alta din cele cinci şi cea cu mai multe voturi pusă în locul celei învinse, având mai puţine voturi. Şi cea care este învinsă este pusă acum în locul celei care este comparată cu prima sau cu a doua. Şi aşa se face, pe rând, cu toate celelalte; iar acestui număr le sunt adăugate a opta şi a noua persoană, care nu sunt printre alegători. Urmând această numărătoare, rezultă 36 de căsuţe, în care apar voturile fiecăreia; să fie aleasă cea care va avea mai multe voturi în mai multe căsuţe. Când Natana a explicat sistemul de alegere, una dintre surori a întrebat-o:
- Şi dacă se întâmplă ca printre căsuţe să fie unele cu voturi egale, ce spune arta că-i de făcut?
Natana răspunse:
- Arta cere ca dintre cele două sau trei sau mai multe să se decidă doar prin artă; astfel să fie căutat cel care corespunde cel mai bine celor patru condiţii mai sus amintite; şi aceea care corespunde cel mai bine condiţiilor este demnă să fie aleasă.
Toate surorile au fost încântate de artă şi de modul de alegere şi toate au spus că, potrivit acestei arte, nu este posibil să se greşească în alegere; şi toate au stabilit că întotdeauna vor alege prin arta şi metoda descrise de Natana şi au deprins această artă. După câteva zile au făcut alegerea potrivit artei şi, prin artă, s-a aflat că Natana urma să fie stareţă.
Natana a fost aleasă stareţă, dar mare neplăcere i-a produs această onoare. L-a binecuvântat pe Domnul care a vrut să o onoreze mai presus de toate celelalte, dar s-a temut că surorile făcuseră o greşeală în artă şi a vrut să vadă cele 36 de căsuţe, astfel încât, dacă ele greşiseră şi nu ea trebuia să fie stareţa, să o aleagă pe cea potrivită cu normele artei. Natana şi celelalte surori care nu fuseseră printre cele şapte care luaseră parte la alegere au revăzut modul în care aceasta fusese făcută şi au aflat că arta fusese urmată aşa cum trebuia.