Metamorfoza Caselor Racoviţă-Meitani (II)/ de Emanuel Bădescu

Revenind la "casa Racoviţă", pentru o cât mai exactă localizare, adăugăm precizarea comandirului de roată Costache Racoviţă extrasă dintr-o plângere: "Casele mele dimpotriva Zlătarilor", deci exact unde s-a construit Librăria Socec, reamenajată ca Galeriile Lafayette, ulterior Magazinul Universal Victoria.

La rândul său, preocupat de problema localizării pentru evitarea confuziilor, Vasile Daşchevici arată că "Din cuprinsul zapisului de reînchiriere intervenit între Marea Dvornicie a Trebilor din Lăuntru şi căpitanul Racoviţă, rezultă că imobilul închiriat pe seama cinstitei Agii era situat pe Podul Mogoşoaiei, având odăi deasupra, grădină şi pivniţă, ce se întindea până pe locul unde se află astăzi Casa Anticarilor şi unde pe atunci curgea Gârla Dâmboviţei. În faţă, spre Podul Mogoşoaiei, erau diferite prăvălii închiriate la neguţătorii ce nu mai găseau loc pe uliţele Lipscanilor şi Işlicarilor". Această clădire va fi închiriată în anul 1831, pentru suma de 3.200 lei pe an, Agiei şi Tribunalului Poliţienesc, mare agă fiind căminarul Iancu Filipescu. Până atunci, Agia fusese găzduită de casa lui Păun Işlicarul, de la intersecţia Podului Târgului de Afară cu Uliţa Văcăreşti.

Se pare că proprietarul a avut mari probleme cu încasarea chiriei. În 1834, sătul de atâtea plângeri nerezolvate, a decis să reintre în posesia casei sale. Un document arată că "La 19 martie s-au deşertat casele ce căpitanul Costache Racoviţă le-a avut închiriate cinstitei Agii". Inspecţia lor l-a înspăimântat pe căpitan, a doua zi înaintând Agiei o altă plângere: "Am cinstea a face cunoscut pentru casele mele de aici, pe care le-am avut închiriate cinstitei Agii. Fiindcă ieri s-au deşertat casele şi pentru că se află stricate şi pline de gunoi, mă rog cinstitei Agii ca după coprinderea contractului ce am, să binevoiască a face cuviincioasa punere la cale ca să pot şi eu a mă muta întrînsele". Cum birocraţia era şi atunci în floare, Agia cere Marii Dvornicii (Ministerul de Interne) să poruncească Cinstitei Dvornicii a Poliţiei (Primăria) "să orânduiască carele trebuincioase pentru ridicarea acelui gunoi, iar pentru meremetul caselor rămâne la chibzuirea şi punerea la cale a cinstitei Mari Dvornicii". Numărul de depeşe între cele două instituţii a fost apreciabil, în cele din urmă căpitanul reuşind să se mute în casele sale, iar Agia să încheie unui contract pe trei ani cu proprietarul casei noi de la poalele Dealului Mitropoliei, Constantin Fălcoianu. În locul caselor Racoviţă va fi construit înainte de anul 1906 primul sediu al Librăriei Soccec, ce va coborî spre vest de-a lungul fostului Bazar de Manchester (astăzi prelungire Lipscani). Câţiva ani mai târziu, clădirea va fi mărită şi supraetajată, ca în 1929 imobilul Soccec (Palatul Librăriei Soccec) să fie transformat în Galeriile Lafayette (firma funcţionase la parterul Hotelului de France) şi apoi, fără modificări, în Magazinul Victoria.

Pe de altă parte, din 1830, în casa mai mare şi vecină cu Hanul Câmpineanu, locuia - ocupând întregul etaj - generalul conte Pavel Kiseleff, preşedintele plenipotenţiar al Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti. Atunci sau în răstimpul dintre anii 1828-1829, casa suferise reparaţii capitale, executate după planurile arhitectului austriac Julius Freywald, autorul casei Hagi Moscu, viitoarea Primărie a Capitalei şi, după toate probabilităţile, al somptuosului parter, în care generalul oferea societăţii înalte baluri strălucitoare, la unul din ele cunoscând-o pe Ruxandra Băleanu, de care s-a îndrăgostit fulgerător. Plecarea generalului Kiseleff a însemnat reîntoarcerea lui Meitani, care a locuit acolo până la moarte. Urmaşii au vândut clădirea în 1852 Ministerului de Război, în ea funcţionând şi "Colegiul Milităresc", care a fost mutat în 1867 în mai vechiul local al Agiei de pe Podul de Pământ (de la Mihai Vodă), precum şi Consiliul de Război, Statul Major al Geniului şi Comandamentul Diviziei..

După expirarea celei de a doua prelungiri a contractului cu Fălcoianu, Agia s-a mutat în 1839 la Mihai Vodă, unde a funcţionat până în anul 1865, când s-a mutat în casele colonelului Ioan Voinescu I de la Belvedere. Localul s-a dovedit neîncăpător. La 11 august, prefectul Poliţiei, Radu D. Rosetti, a propus Ministerului de Interne un schimb: "Ministerul de Resbel să se mute în casele Bărcănescului, iar localul ocupat astăzi de acel minister să se dea pe seama Poliţiei". Exact peste un an, Ion Ghika, ministru ad interim de resbel, a acceptat. Articolul 1 al Jurnalului Consiliului de Miniştri nr.1/12 octombrie 1866, reprodus de istoricul Florin N. Şinca în lucrarea "Din istoria Poliţiei Române", vol. I, menţionează: "Poliţia dimpreună cu Pompierii şi Gendarmii se va muta în actualul local al Ministerului de rezbel, care va trece în locul fostei Şcoale Militare".

Totuşi au mai rămas până în anul 1871 Statul Major al Geniului, Consiliul de Război şi Comandamentul Diviziei. Din acel an, în urma insistenţelor lui R.D. Rosetti şi ale lui Vasile Hiottu, respectivele instituţii s-au mutat în alte locaţii, fosta casă Meitani revenind în totalitate Poliţiei. Un raport din 1889 al ministrului de interne Gheorghe Manu arată că: "Localul ocupat de Prefectura Poliţiei din Capitală a devenit aproape o ruină" şi că s-a alocat pentru reparaţii suma de 40.000 lei. Pe timpul reparaţiilor, ce au durat până în aprilie 1890, o parte din birouri au fost cazate în Grand Hotel de France şi altă parte în casele maiorului Mişa Atanasievici din vecinătatea Băncii Naţionale. În 1927, în timpul ministeriatului lui Octavian Goga, clădirea lui Freywald, fără a fi distrusă decât parţial, a suferit modificări ce au făcut-o de nerecunoscut. În anul 1935 va avea loc încă o intervenţie, mult mai amplă. "Mistuind" vechea clădire, din primăvară până în toamnă (sfârşitul lunii octombrie) a apărut palatul pe care îl vedem şi astăzi, finalizat - din cauza costurilor ridicate - abia în 1937.