Ce stil de investiţii i-a făcut celebri şi bogaţi pe marii manageri de bani?

Studiile despre investitorii de succes, precum Warren Buffet, George Soros sau Peter Lynch, făcute de psihologi, analişti comportamentali şi experţi ai pieţelor scot la iveală că aceste minţi luminate au o serie de caracteristici comune.

Fără îndoială, o calitate fundamentală pentru orice investitor de succes este pasiunea, poate chiar obsesia, pentru investiţii. Investitorii de excepţie trăiesc şi respiră pieţele, urmăresc ciclurile economice şi studiază tiparele comportamentale. Au încredere în forţele proprii dar balansează acest lucru cu doze de cinism şi îndoială. Marii investitori au o minte ascuţită, sunt competitivi şi conştienţi de propriile forţe. Sunt capabili să gândească obiectiv sub asaltul de informaţii.

Istoria a demonstrat că minţi luminate precum Warren Buffet sau Peter Lynch au strategii de investiţii foarte diferite. Cu toate acestea, amândoi sunt uniţi prin abordarea disciplinată, perseverentă şi raţională a investiţiilor.

În raportul lunar "Global Investment Matters", compania de consultanţă Towers Watson, lider mondial în furnizare de servicii de resurse umane pentru industria financiară, descrie stilul care i-a transformat în idoli ai investiţiilor pe Warren Buffett, George Soros şi alţi mari manageri de bani.

John Maynard Keynes, probabil cel mai influent economist al secolului XX, a avut un talent deosebit de a face banii să se mişte. Metodele de investiţii ale lui Keynes au oscilat între stilul "contrarian" (n.trad pariul împotriva tendinţei generale a pieţei prin achiziţii de acţiuni când restul investitorilor vând) şi "value investing" (n.trad selecţia de acţiuni care se tranzacţionează la preţuri mai mici decât valoarea lor intrinsecă). Dacă eforturile sale iniţiale de investiţii, bazate pe predicţii macroeconomice, nu a fost tocmai de succes, Keynes şi-a intrat în mână când a preluat administrarea unui fond de investiţii aparţinând unei instituţii publice şi a devenit analist. Potrivit Towers Watson, Keynes ar fi obţinut randament de circa 12% pentru o perioadă de 20 de ani, rezultate remarcabile având în vedere că au fost obţinute fără reinvestirea dividendelor. Portofoliul său a fos volatil şi a suferit mişcări extreme precum căderea de minus 50% între 1930 şi 1932.

Benjamin Graham este considerat creatorul analizei instrumentelor financiare şi a stilului de investiţii "value investing". El a transformat într-o ştiinţă ideea de a cumpăra acţiuni în baza valorii din spatele business-ului în anii '30 când toţi investitorii considerau acţiunile drept simple speculaţii. După ce şi-a pierdut toţi banii în crahul din 1929, Graham a folosit psihologia pentru a descoperi acţiunile cu risc redus şi cu randamente bune. Investiţiile sale au înregistrat randamente medii de circa 20% pe an. Graham a promovat ideea că randamentul obţinut echivalează cu munca depusă. El a fost printre primii care a recomandat distribuţia egală a portofoliului între acţiuni şi obligaţiuni pentru conservarea capitalului în perioade de scădere.

John Templeton, pioner al investiţiilor globale, are unul dintre cele mai longevive şi mai de succes cariere de pe Wall Street. Fondul de investiţii Templeton Growth Fund a crescut la o rată constantă de 16% pe an de la înfiinţarea sa în 1954 până în 1992 când Templeton s-a retras, devenind astfel cel mai performant fond de creştere din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Stilul de investiţii a fost cel al unui investitor contrarian, în căutare de valoare, cu o viziune globală. El a fost printre primii care au investit în Japonia după cel de-al doilea război mondial şi tot printre primii care au vândut acţiuni japoneze la mijlocul anilor optzeci înainte de instalarea pieţei "bear".

Warren Buffett este considerat cel mai de succes investitor al tuturor timpurilor, cu o reputaţie de a bate piaţa chiar şi atunci când acţiunile stagnează. Până în 2010 valoare companiei sale a crescut de la 19 dolari/acţiune până la 95,452 dolari/acţiune. Buffett are o avere personală de circa 39 miliarde de dolari, potrivit datelor disponibile în septembrie 2011 în topul miliardarilor făcut de Forbes.

Ceea ce pot învăţa investitorii de rând de la Buffett este că succesul extraordinar este bazat pe filosofia că acţiunile nu sunt simple foi de hârtie. Buffett crede că acţiunile reprezintă parte din capitalul unui business şi că investitorii ar trebui să se considere proprietari în devenire ai oricărei companii în care investesc.

George Soros a devenit celebru în septembrie 1982 ca "omul care a spart Banca Angliei". El a prezis că Marea Britanie va trebui să îşi devalorizeze lira sterlină şi a riscat 10 miliarde de dolari pariind "short" pe valuta englezească, obţinând un profit de un miliard de dolari într-o singură zi. Unii comentatori îl consideră pe Soros drept catalizatorul crizei financiare asiatice din 1997 când a plasat un pariu imens pe moneda naţională a Thailandei, bahtul. Cum investiţiile în valute şi mărfuri sunt angajamente pe termene scurte de timp, Soros este un investitor foarte activ care şi-a fundamentat deciziile pe factori macroeconomice. Când a condus fondul Quatum, randamentul mediu anual a fost de peste 30%. Stilul să de investiţii este cel al unui investitor curajos, rezistent şi cu convingeri puternice.

Peter Lynch a câştigat aprecierea lumii financiare ca manager de portofoliu la Fidelity Magellan unde a obţinut randamente de 29%. Lynch a crescut activele fondului de la 20 milioane de dolari în 1977, când a venit în firmă, la un miliard de dolari în 1983. Abordarea lui Lynch de selecţie a acţiunilor are la bază patru principii: investeşte doar în ce înţelegi, informează-te bine înainte de a investi, concentrează-te mai mult pe datele fundamentale ale companiei decât asupra pieţei, investeşte pe termen lung. Lynch crede că investitorii individuali au un avantaj faţă de marii manageri de bani pentru că sunt eliberaţi de regulile birocratice şi de preocupările privind performanţa pe termen scurt.