Alexandra Ares: „Publicul cititor din România este mai omogen din punct de vedere rasial şi cultural decât cel din SUA”/ de Andra Rotaru
La Editura Polirom, în colecţia "CHIC", a apărut un roman scris de o autoare de origine română: "Viaţa mea pe net" de Alexandra Ares, în traducerea Larisei Copăceanu. Romanul a fost finalist la "U.S.A. Best Books 2011". Absolventă a Facultăţii de Teatrologie din cadrul UNATC Bucureşti, Alexandra Ares a lucrat ca redactor şi realizator pentru Redacţia Teatru din TVR (1992-1997), realizând zeci de emisiuni Gong, Scena şi Maeştrii Teatrului Românesc, printre care: Profil Victor Rebengiuc la 60 de ani (1993), Avignon (1995), Amintiri din viitor (1997) şi docudrama "Danaidele" la New York cu George Ivaşcu (1997). În 1998 a emigrat în Statele Unite, la New York, şi a lucrat pentru diverse televiziuni, case de producţie şi sindicate de ştiri americane (1999-2005), pentru Adunarea Generală a ONU (2005) şi UNDP (2006).
În prezent îşi împarte timpul între Manhattan şi Bucureşti şi scrie atât în limba engleză, cât şi în limba română. În România a mai publicat Exilată în trecut, la Editura Cartea Românească, Sam Shepard, un rebel al rigorii mortale, la Editura Aldine şi piesa bilingvă Waking Beauty-Frumoasa adormită şi trezită, care s-a jucat într-un spectacol-lectură pe Off-Broadway şi a fost distribuită în Drama Bookstore din New York. Dream Junkies (Visătoarele; Polirom, 2008) este primul ei roman.
- "Viaţa mea pe net" a apărut mai întâi în America, iar acum a fost publicat, în traducere, şi în România. În momentul în care scrii ai în vedere un anumit tip de public, cu anumite preferinţe? Prin ce se deosebeşte publicul cititor din România, de cel din State?
- Când am scris primul meu roman, "Visătoarele" (publicat tot la Polirom), am descris - ca fiecare autor aflat la debut, o experienţă mai degrabă personală, care pur şi simplu trebuia să ţâşnească afară. La al doilea roman, am dorit să procedez ca un scriitor profesionist şi să creez o lume şi un personaj cât se poate de diferite de mine, o americancă dintr-un orăşel mic, care nu a călătorit niciodată în afara Statelor Unite, lumea boemă din East Village (unde nu am locuit niciodată). Am vrut, de asemenea, să scriu despre un subiect cu care foarte multe persoane să se poată identifica, şi anume povestea unei tinere lovite de recesiune, care trebuie să o ia de la zero şi care petrece foarte mult timp pe internet unde, evident, dă de bucluc. În epoca globalizării cred că publicul cititor din România şi cel din America au foarte multe lucruri în comun. Şi tinerii din România au fost loviţi de recesiune, şi tinerii din România se simt deseori singuri, şi tinerii din România petrec din ce în ce mai mult timp pe net, şi tinerii din România sunt preocupaţi să îşi descopere vocaţia şi doresc să se maturizeze urgent ca adulţi, să găsească o iubire adevărată sau măcar un partener de ieşit în oraş în weekend. Cred că principala deosebire este că publicul cititor din România este mai omogen din punct de vedere rasial şi cultural decât cel din SUA, unde populaţia este atât de diversă.
- "Viaţa mea pe net aminteşte de ultimele trenduri ale blogurilor.", scriau cei de la "Amazon Breakthrough Novel Award Review". Care sunt cele mai noi tendinţe ale blogurilor şi în ce fel noile tehnologii de comunicare pot ajuta un scriitor? Se poate vorbi şi de o deformare a scriiturii în cazul dependenţei de blog?
- Se scrie foarte mult pe bloguri, pe internet, peste tot. Scriitorul nu mai este un reprezentant al elitei ca acum 100 sau 20-30 de ani, înainte de internet. Toată lumea e într-un fel sau alta scriitoare. Se scrie foarte sincer, foarte dezinhibat, foarte imediat. Aproape că sunt mai mulţi scriitori decât cititori. Multă lume citeşte mai mult blogurile şi comentariile cititorilor din reviste, decât articolele şi cărţile scriitorilor sau jurnaliştilor profesionişiti. De ce? Pentru că sunt deseori mai sincere şi mai amuzante. Există din ce în ce mai puţin timp pentru a citi romane. Ca scriitor găsesc acest fenomen copleşitor şi mă întreb adesea, şi cu cea mai mare seriozitate, ce să scriu şi cum să scriu pentru a fi relevant în acest climat super mobil, cu cititori super-aglomeraţi, unde curentele vin şi trec, şi tot ce era ieri la modă - undergroundul, tinerii furioşi, postmodernismul etc. - a devenit ceva deja fumat, desuet. Pe scurt, valul merge fără tine, independent de tine, şi trebuie să fii pe val ca să fii citit. Nu cred că se poate vorbi de o deformare a scriiturii, pentru că a deforma are o conotaţie negativă, şi nu cred că această tendinţă este nici negativă, nici pozitivă. Pur şi simplu este. Provocarea pentru mine este să scriu ceva care respiră viaţă, e relevant şi nu plictiseşte audienţa de azi, care e compusă în mare parte din generaţia cititorilor de bloguri şi a bloggerilor. De aceea am ales să scriu VIAŢA MEA PE NET la persoana întâi, (de fapt este un fake memoir), ca să păstrez această stare de senzaţie imediată, de povestire sincopată, amuzantă, cu sufletul la gură, a unei fete de cultură şi educaţie obişnuite, aşa cum se relatează pe bloguri.
- Acest roman e finalist la premiul "USA Best Books" 2011. Cât de repede poţi cunoaşte succesul în State, faţă de Europa? În ce constă acesta, care sunt metodele de promovare, cât se investeşte într-un scriitor?
- Am fost sincer surprinsă de acest premiu. În SUA totul merge mult mai lent şi mai greu decât în România, pentru că este o ţară de câteva zeci de ori mai mare. Un autor este un brand, şi orice teorie de marketing spune că lansarea şi consolidarea unui brand iau timp şi costă bani. În SUA, enorm de mulţi bani. În general se investeşte foarte puţin în scriitor, şi scriitorii trebuie să se descurge singuri...şi trebuie să fie vandabili. Competiţia e acerbă. Se publică fantastic de mult, deşi procesul e dificil. Doar un mic procentaj (cam 10%) din autorii publicaţi la editurile importante au bugete mari de promovare, şi nu neaparat cele mai bune sau interesante titluri, ci cele mai vandabile titluri. Toată lumea ştie că SUA are o piaţă mult, mult mai dificilă din punctul de vedere al scriitorului care vrea să pătrundă în ea, şi mult mai greu de cucerit decât în Europa. Evident, ca în orice, este şi o chestiune de şansă.
- Volumul a fost scris în limba engleză. Te-a privat de anumite efecte stilistice sau te-a ajutat în vreun fel faptul că l-ai scris în limba de adopţie?
- Nu a fost uşor să scriu într-o limbă care nu e maternă, dar m-am obişnuit cu limba engleză şi îmi plac cadenţa, bogăţia vocabularului şi expresiile de argou. Mi se pare o limbă mai maleabilă şi mai flexibilă, şi, în mod cert, îmi place faptul că are o circulaţie internaţională.
- Personajul volumului poate părea un pic extravagant scos din context, din New York-ul în care judecăţile sunt diferite de cele ale europenilor, asiaticilor etc. Credinţele în astrologie, tarot sau alte forţe oculte sau mai puţin oculte sunt la ordinea zilei, la fel de naturale precum accesarea internetului?
- În general oamenii, şi mai ales femeile, când accesează un site sau citesc o revistă, se duc glonţ la pagina de astrologie. Horoscoapele sunt paginile cu cel mai mare trafic, atât în SUA cât şi în România. Mulţi oameni sunt superstiţioşi, cu atât mai mult atunci când trec prin perioade de criză, ca personajul Emily din romanul meu...şi asta nu de azi de ieri, din cele mai vechi timpuri. Pentru mine, partea ocultă este un hobby vechi - astrologie, cărţi normale, de tarot, lenormand, I ching - şi este o temă recurentă într-o formă sau alta în toate romanele mele de până acum.
- Răsturnările de situaţie îi sunt familiare personajului principal: job-iubit-un alt job-un alt iubit-şomer-single...Care sunt mecanismele de reechilibrare şi ce importanţă are Craigslist-ul?
- Pot spune că am creat aceste răsturnări de situaţie din dorinţa de a oferi o traiectorie imprevizibilă romanului şi de a arăta - într-un stil amuzant, de comedie - acest tip de dog-eat-dog city care e New Yorkul, un oraş în care fiecare e păcălit şi păcăleşte la rândul lui într-o cursă foarte dificilă de supravieţuire. Craigslistul este un website care nu există încă în România, dar care incapsulează toate palierele existenţei - de la free speech în secţiunea Rants and Raves, la dating, cumpărări, vânzări, bursă de joburi etc - şi din cauza faptului că e gratis, este extrem de popular.
- Craigslist-ul e animat, surprinde esenţa societăţii contemporane, "reflexia a ceea ce suntem de fapt".
- Craigslistul este o metaforă de fapt a internetului în general, sau mai exact a ceea ce poate să facă internetul din oameni. Caracterul anonim şi imediat al internetului permite oamenilor să fie ei înşişi fără inhibiţii şi să facă lucruri pentru care ar fi arestaţi în lumea reală. De exemplu, să îşi trimită poze nesolicitate străinilor (sau străinelor) cu organele genitale, să solicite sex şi cele mai năstruşnice combinaţii de sex, deseori în grup. Este o lume virtuală care permite evadarea din morala tradiţională şi din constrângerile sociale, şi care oferă atât femeilor, şi mai ales bărbaţilor, posibilitatea de a acosta mulţi parteneri simultan, de a explora fără limite, şi de a înşela. Relaţiile se destramă azi din cauza faptului că el sau ea au cunoscut pe cineva pe internet, sau pentru că unul dintre parteneri, deşi într-o relaţie, continuă să exploreze alte persoane sub anonimitatea internetului. Pata de ruj pe obraz sau pe cămaşă, sau firul de păr străin pe costum, a devenit ceva desuet.
- Cum arată viaţa personajului feminin în Marele Oraş, în condiţiile în care "în New York poţi găsi orice"?
- Emily este din aceaşi generaţie cu personajul Juno din filmul cu acelaşi nume; porneşte cu cele mai bune intenţii şi descoperă o lume în care relaţiile sunt foarte deteriorate şi pe care trebuie să navigheze cu mare atenţie şi pricepere pentru a ieşi la liman. Şi, ca să o citez pe mama mea Despina Grigorescu, care a citit prima romanul, pentru că este un roman american, Emily iese în final la liman...dacă era un roman românesc s-ar fi terminat probabil cu o mare dramă.
- Este un stil de viaţă pe termen lung cel al întâlnirilor cu necunoscuţi cărora le poţi spune orice, fără obligaţii şi repercusiuni, cel în care internetul îţi poate oferi partener de-un weekend sau de un party?
- Da, la New York aşa este, şi cred că nu e decât o chestiune de timp până când o să fie la fel şi la Bucureşti, dacă nu cumva este deja şi eu nu ştiu. Partea bună a acestui fenomen este că poţi întâlni multă lume interesantă, păstrându-ţi totodată mobilitatea şi libertatea de mişcare.
- Credeţi că se va identifica publicul din România cu aceste personaje, că ar putea înţelege pe deplin atmosfera realistă dintr-o altă parte a globului?
- Da, cred că da. Reacţiile de până acum din partea primilor cititori au fost foarte încurajatoare, chiar entuziaste. Chiar aş dori să invit pe această cale cititorii să îşi lase impresiile pe pagina de facebook, Viaţa mea pe net, să discute despre roman, şi să lanseze conversaţii.