Opinie Cristian Duţescu, Duţescu&Asociaţii: Cum vindem încredere în piaţa de capital (2)

Recent, un veritabil "guru" al pieţei de capital din România atenţiona o remarcabilă adunare (generală): "Cea mai mare bursă din România este Saxo Bank, trebuie să ne trezim". Evident, "Saxo Bank" era o metaforă pentru "piaţa forex".

Prima întrebare care se ridică este: în România volumul de tranzacţionare pe "piaţa forex" este mai mare decât cel înregistrat pe pieţele de capital? În mod evident, cu toate că nu există date oficiale care să confirme această statistică, răspunsul este afirmativ.

A doua întrebare, esenţială pentru competiţia "piaţa forex"-piaţa de capital este: "brokerii de forex", care îşi promovează serviciile într-un mod agresiv în cele mai multe cazuri, tranzacţionează sau nu instrumente financiare, în înţelesul oferit de MiFID? Altfel spus, activitatea lor este supravegheată de vreo autoritate?

Pentru a răspunde la cea de-a doua întrebare, trebuie făcute câteva precizări indispensabile.

Pe piaţa românească de tip forex investitorii de retail tranzacţionează în general contracte pentru diferenţă (CFD-uri) şi nu valute prin intermediul unor operaţiuni spot. CFD-urile, instrumente financiare derivate, sunt menţionate ca atare de MiFID şi supuse regimului juridic conturat de acest act normativ al Uniunii Europene şi de toate normele statelor membre de transpunere, după cum şi de reglementările emise la nivel european sau naţional de aplicare a MiFID.

În cazul fericit, efectuarea de operaţiuni de tip forex prin intermediul CFD-urilor este anunţată public de către intermediarii autorizaţi să presteze servicii de investiţii financiare pe pieţele de capital. Aceştia sunt ţinuţi să respecte, datorită acestei autorizări, reglementările autorităţii pieţei de capital. Datorită calităţii de entităţi reglementate, aceste firme de investiţii se găsesc şi sub supravegherea CNVM, autoritate care este ţinută să verifice respectarea obligaţiilor legale, rezultate ca urmare a transpunerii MiFID.

În consecinţă, toţi "brokerii de forex" care nu tranzacţionează valute cu livrare pe piaţa spot ar trebui şi în prezent să fie obligaţi să respecte cerinţele MiFID şi ale reglementărilor naţionale, iar activitatea lor ar trebui supravegheată cu atenţie de autoritatea administrativă a pieţei de capital. În realitate nu se întâmplă aşa.

O publicitate agresivă, care promite câştiguri fabuloase a inundat media online şi chiar panotajul stradal.

Majoritatea "brokerilor de forex" fac vorbire de o tranzacţionare spot a valutelor, ceea ce ridică o serie de întrebări: Cum şi ce se decontează în tranzacţiile respective? Se creditează într-adevăr contul clientului cu valuta cumpărată? Se livrează contrapărţii (intermediarul care este market maker şi contraparte în majoritatea cazurilor) valuta vândută? Acest aspect cred că ar trebui verificat de CNVM în cazul tuturor "brokerilor de forex". CNVM a constatat în trecut, în cazul Bforex, că activitatea de tranzacţionare la "vedere", cu valută pe piaţa spot (decontare în două zile de la data tranzacţiei) excede autorizaţiei de funcţionare dată de CNVM şi că este, în consecinţă, ilicită.

Pe de altă parte, dacă este vorba de tranzacţionare de contracte pentru diferenţă sau de alte instrumente derivate având ca activ suport valute, atunci "brokerii de forex" trebuie să respecte pentru serviciile prestate pe teritoriul României toate reglementările provenind din transpunerea MiFID şi a legislaţiei emise în aplicarea sa. În primul rând, este vorba de publicitate, de modul în care pot fi prezentate eventualele performanţe. Apoi, de modul în care încheie contractul de intermediere, de conţinutul informaţiilor furnizate clienţilor, de modul de executare a ordinelor, de informările post tranzacţionare etc. etc.

Rămân total "nereglementate" şi "nesupravegheate" activităţile desfăşurate de intermediari neautorizaţi, care efectuează, prin reprezentanţi fără niciun fel de pregătire, apeluri de tip "hot calls" în căutare naivilor seduşi de câştiguri imediate în baza informaţiilor furnizate cu generozitate de un necunoscut. Clienţii trimit banii către conturi din paradisuri fiscale, de unde cu greu e de presupus că s-ar mai întoarce, chiar şi în ipoteza unui câştig.

În 2010, activitatea de tranzacţionare de tip forex a cunoscut în Statele Unite o schimbare majoră din perspectiva reglementării. Commodity Futures Trading Commission (CFTC) a luat decizia istorică de a stabili anumite norme în funcţie de care se poate desfăşura activitatea de "forex" pe teritoriul SUA, printre care, cele mai importante sunt: condiţia ca toate persoanele care oferă servicii pe piaţa forex să fie înregistrate la CFTC, cerinţa de capital minim pentru toţi intermediarii care oferă servicii pentru tranzacţii forex şi stabilirea unui leverage maxim. Scopul acestor norme este de a asigura protecţia investitorilor, având în vedere "inerentele conflicte de interese între clienţii de retail şi contraparte/market maker". O parte importantă a activităţii de "forex" din Statetele Unite s-a mutat de atunci sub alte jurisdicţii, pentru a evita constrângerile din reglementarea americană.

Autoritatea Uniunii Europene în Valori Mobiliare (ESMA) a lansat în decembrie 2011 o alertă privind activitatea firmelor neautorizate care oferă servicii de investiţii în valută, însă la nivelul UE nu există norme eficiente care să asigure o protecţie adecvată a investitorilor pe piaţa forex. De aceea, modificarea Directivei MiFID şi a normelor emise în aplicarea MiFID I ar putea avea în vedere şi clarificarea cadrului legal aplicabil tranzacţiilor forex, măcar prin introducerea unor norme echivalente celor americane.

Sunt atât de multe mecanisme prin care un "broker de forex" poate să îşi maximizeze câştigurile în dauna clienţilor săi de retail, începând de la mărire intepestivă sau, oricum, neanunţată a marjei minime în anumite perioade, creşterea arbitrară a spreadului generat în calitate de market maker pentru a forţa activarea orinelor de tip "stop loss" şi terminând cu introducerea ordinelor pe platforma de tranzacţionare cu întârziere, încât este limpede că ar putea face obiectul unei ample lucrări. Ca să nu vorbim de situaţiile în care intenţia frauduloasă preexistă, iar aşa-zisul broker de forex nu are în niciun caz de gând să mai returneze vreo sumă de bani clientului în cazul, rar şi fericit, în care acesta ar obţine câştiguri în urma închiderii poziţiilor.

Desigur, se spune că piaţa forex e atât de lichidă încât nu poate fi manipulată. În cazul unei tranzacţionări absolut oneste aşa este. Lichiditatea sporită poate împiedica manipularea, dar nu exclude înşelăciunea, furnizarea de informaţii false prin intermediul internetului etc.

Tranzacţionarea online a valutelor sau a derivatelor bazate pe valute în contul clienţilor de retail este un semn al evoluţiei tehnologice şi o expresie a libertăţii contractuale. Important este să fie redus cât mai mult riscul ca aceste persoane să cadă victimele unor infracţiuni.

Un lucru este cert. "Piaţa forex", în general piaţă de tip OTC, slab sau deloc reglementată, aproape deloc supravegheată, atrage un număr însemnat de clienţi de retail şi de resurse băneşti. Aceşti bani ar putea intra pe o piaţă reglementată de capital, pe care se aplică cele mai înalte standarde de supraveghere şi de guvernanţă corporativă, ajutând la dezvoltarea companiilor listate şi, implicit, la creşterea bunăstării unui număr considerabil mai mare de oameni decât al celor care profită de pe urma tranzacţiilor forex.

Lăcomia, indiferent din ce parte vine şi lipsa de interes a autorităţilor, împiedică deocamdată acest lucru.

 

Cristian Duţescu, este managing partner al casei de avocatură Duţescu&Asociaţii