Club Top MBA: „Neuronul este o marfă scumpă“

"Neuronul este o marfă scumpă. Cei doi ani pe­tre­cuţi în cadrul unui program de MBA mi-au schimbat viaţa profe­sio­nală. Nu cred că am făcut ceva deosebit pentru a fi promovată, ci avansul a venit datorită valorii adăugate venită odată cu MBA-ul. Angajatorul a înţeles că este necesar şi pentru organizaţie, nu numai pentru mine. Creşterea salarială a venit de la sine odată cu valoarea adăugată pe care i-am adus-o organizaţiei. Pot să spun doar că salariul depăşeşte 5000 de euro/lună", a spus Mirela Iovu, deputy-CEO în cadrul CEC Bank, bancă controlată de stat şi unul dintre cei mai mari jucători din sis­temul bancar local. Ea a absolvit cursurile de MBA ale City University of Seattle, oferit pe piaţa locală de IntercollegeIBS.

Facultăţile se bat acum pentru banii studenţilor

Jumătate din executivii care şi-au pus în CV titlul de MBA anul trecut au reuşit să îşi finanţeze cursurile din economiile proprii, în timp ce restul este împărţit între finanţarea prin credit bancar, burse sau alte surse, potrivit ediţiei Top MBA 2012. Situaţia este diferită faţă de acum patru ani, moment în care marile multinaţionale ce derulează operaţiuni pe plan local nu tăiaseră bugetele pentru pregătirea angajaţilor.

"Am plătit singură MBA-ul. Atunci când am început cursurile mă apropiam deja de 30 de ani, însă îmi lipsea fun­damentul teoretic (în business - n.red.). Aveam un master în publicitate şi lucram pentru un angajator român cu peste 2.000 de angajaţi şi voiam să văd mai clar ce se întâmplă. Nici nu terminasem MBA-ul când am reuşit să fac o schimbare în carieră", a povestit Ana-Maria Bogdan, absolventă a programului de MBA oferit de University of Sheffield, despre cum a reuşit să devină managing director în cadrul agenţiei de branding Grapefruit, companie care a lucrat la imaginea unor branduri precum Prigat, NNDKP, Labormed sau Azuga.

Cu toate că o bună parte din absolvenţii de MBA se află pe listele scurte ale angajatorilor şi ale head-hunterilor, reprezentanţii universităţilor furnizoare de programe de pregătire managerială spun la unison că MBA-ul nu este o cale sigură spre succes în carieră, în condiţiile în care departamentele de resurse umane au un cuvânt greu de spus la recrutare.

"Din păcate, multe departamente de resurse umane din companiile prezente în România au rămas blocate în anii '90, pentru că responsabilii din aceste departamente au fost educaţi în anii '80. M-am întâlnit cu oameni care au absolvit MBA-uri la universităţi precum Stanford, MIT sau Harvad şi atunci am văzut că au un comportament total diferit faţă de al meu. Atunci am învăţat că omul poate veni la un interviu şi pe motocicletă sau poate fi pasionat de golf", a spus Marius Mihăilescu, directorul programului de EMBA oferit local de Tiffin University, despre barierele pe care le întâmpină absolvenţii de MBA pe piaţa muncii.

Multinaţionalele gigantice obligă noul val de antreprenori să facă cursuri de MBA

Deşi antreprenori români precum Dan Şucu (Mobexpert), Radu Timiş (CrisTim) sau fraţii Pavăl (Dedeman) au reuşit să pună pe picioare din nimic afaceri care au ajuns să ruleze zeci de milioane de euro pe an fără să aibă MBA-uri, cei care gestionează pro­gramele locale de MBA spun că antreprenorii din noul val au nevoie de o diplomă de MBA în condiţiile în care pe piaţa locală intră acum în competiţie nu numai cu alţi antreprenori, ci şi cu marile grupuri multinaţionale.

"Unii oameni fac afaceri natural. Noi îi învăţăm pe studenţi cunoştinţe de business practice, lucrurile pe care oameni precum Bill Gates sau Steve Jobs au reuşit să le înveţe singuri. MBA-ul îţi garantează că ai capacitatea de a avea nişte unelte precum cei care au reuşit în business", a explicat Oliver Olson, country manager al programului de MBA local furnizat de Maastricht School of Business.

În cadrul acestui program, Marius Ghenea, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali din domeniul IT, este profesor.

"Antreprenorii învaţă diferit, nu se duc la bibliotecă să citească pentru a vedea cum să-şi dezvolte afacerea. Marii antreprenori români au dezvoltat afaceri pe o piaţă goală, acum este mult mai greu să fii un antreprenor de succes decât atunci", a spus Daniel Catană, consultant în cadrul uneia dintre cele mai mari firme locale de consultanţă în management şi absolvent al programului de MBA oferit de Bowling Green State University (SUA).

O bună parte din reprezentanţii furnizorilor de MBA au subliniat că numărul antreprenorilor înscrişi pe listele cursurilor de pregătire managerială a fost în creştere în ultimii ani.

De cealaltă parte, Gabriela Hârţescu, directorul programului de MBA oferit de City University of Seattle, a subliniat că setul de competenţe antreprenoriale câştigate în urma cursurilor de MBA are impact pozitiv şi asupra carierelor angajaţilor din multinaţionale.

"La noi, 80% din studenţi vin din sistemul bancar. Ne concentrăm pe conceptul de a fi antreprenor în cadrul companiei în care lucrezi şi pe ideea de a aduce un beneficiu companiei. Ar trebui să luăm în considerare conceptul de intraprenor (comportament antrepre­norial în interiorul unei companii multinaţionale - n.red.) şi pe ideea de a face carieră în cadrul instituţiei în care lucrează studenţii", spune ea.

În România figurează în prezent 14 programe de educaţie managerială - 5 de Executive MBA şi 9 de MBA - care au livrat peste 4.200 de absolvenţi.

Cele mai importante concluzii ale Club Top MBA

• Marii antreprenori ai României s-au format pe o piaţă goală, neavând nevoie de cursuri de educaţie managerială care să îi ajute să gestioneze o afacere; nevoia de a găsi strategii de creştere a businessului aflat pe o piaţă tot mai competitivă a format o piaţă locală de programe educaţie managerială.

• MBA-ul nu formează antreprenori, ci oameni care să ştie să administreze o afacere, deşi o mare parte din programele locale de MBA includ module de antreprenoriat.

• Fiecare dintre managerii care vor să se înscrie la un program de MBA au motive diferite pentru care vor să urmeze cursurile unui astfel de program, de aceea este important ca aceştia să urmărească şi topurile ZF privind cel mai bine cotate programe în funcţie de criterii precum networking, aplicabilitate la job sau calitatea cursurilor.

• Chiar dacă perioada de criză a redus drastic din bugetele alocate de companii pentru angajaţii care voiau să urmeze cursurile unui program de MBA, managerii ar trebui să conştientizeze că un MBA reprezintă o investiţie în dezvoltarea lor, şi nu a companiei şi că poate ar trebui să încerce să îşi plătească singuri programul, renunţând, de exemplu, la schimbarea maşinii pe parcursul unui an.

• Nivelul salariului mediu al unui absolvent de MBA din România (cuprins între 1.500 şi 3.000 de euro net, potrivit ZF Top MBA 2012) ar trebui măsurat la o perioadă cuprinsă între 3 şi 5 ani de la absolvire, nu în primul an de la absolvire. Dacă angajatorul plăteşte o parte din costurile unui program, este clar că nu îi va majora salariul în următorii ani.

• Directorii de resurse umane nu apreciază absolvenţii de MBA de pe piaţa locală la nivelul la care ar trebui, din două motive: fie nu cunosc valoarea adăugată pe care i-o aduce unui angajat absolvirea unui MBA, fie nu sunt mulţumiţi de calitatea programelor locale de MBA.

• Absolvenţii programelor locale de MBA nu vor putea niciodată să formeze o asociaţie puternică de alumni, pentru că MBA-urile sunt ca un fel de religie, baptiştii nu se vor înţelege niciodată cu ortodocşii; nu te poate convinge cineva că un MBA este mai bun decât altul, îl alegi după cum simţi.