Cea mai mare hidrocentrală din România face 40 de ani. Construcţia a durat mai puţin decât retehnologizarea. Ce s-a făcut în ultimii 20 de ani?

Săptămâna viitoare, pe 16 mai, sistemul de la Porţile de Fier I, cea mai mare hidrocentrală din România, dar şi cea mai importantă construcţie hidrotehnică de pe Dunăre, împlineşte 40 de ani de funcţionare. Unitatea reprezintă 20% din întreaga capacitate a Hidroelectrica, cel mai important producător de energie din România. Vârsta la care ajuns această hidrocentrală vorbeşte însă despre vechimea unităţilor care încă mai aprind becul în România, dar şi despre faptul că în ultimii 20 de ani proiectele majore din sectorul energetic finalizate pot fi numărate pe degete.

"Sistemul Porţile de Fier I, una dintre cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre, aniversează pe 16 mai 40 de ani de la inaugurarea oficială. Lacul său de acumulare cu un volum de peste 2.200 de milioane de metri cubi se întinde pe o lungime de peste 270 de kilometri de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa. Lacul include zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localităţile Baziaş şi Orşova", spun reprezentanţii Hidroelectrica.

Hidrocentrala Porţile de Fier I are o capacitate instalată de 1.166,4 MW şi este operată în parteneriat cu partea sârbă, care deţine capacităţi similare cu partea română.

Datele de pe site-ul Hidroelectica arată că lucrările la acest obiectiv au început în 1964 pentru ca în 1972 întregul proiect să fie finalizat. Pe de altă parte, lucrările de retehnologizare prin care au fost adăugaţi numai 116,4 MW la capacitatea deja instalată de 1.050 MW au durat 9 ani de zile, între 1998 şi 2007.

"Retehnologizarea are ca rezultate principale creşterea performanţelor energetice ale grupurilor, pregătirea echipamentelor principale pentru un nou ciclu de funcţionare şi scăderea costurilor de exploatare şi mentenanţă", mai spun reprezentanţii Hidroelectrica.

Problema este că în afară de aceste unităţi care încă mai alimentează cu energie România, singurele investiţii majore finalizate în ultimii 20 de ani sunt cele două reactoare de la Cernavodă, proiecte unde oricum o mare parte din lucrări erau finalizate înainte de 1989. În rest, nu s-a făcut nimic, cel mult s-au mai modernizat vechile unităţi.

Pe partea de hidrocentrale, datele Institutului de Studii şi Proiectări Hidroenergetice, arată că din 1990 şi ână acum au pus puse în funcţiune 17 hidrocentrale cu o capacitate cumulată de 554,3 MW, adică jumătate din ceea ce s-a instalat în urmă cu 40 de ani la Porţile de Fier I. Mai mult, tot datele ISPH arată că în acest moment sunt în construcţie 25 de hidrocentrale cu o capacitate cumulată de 661,3 MW. Trebuie precizat însă că realizarea unor hidrocentrale de dimensiunea Porţilor de Fier I este imposibil de realizat acum în România pentru că marile cursuri de apă au fost amenajate.

Tot datele ISPH arată că cele mai mari hidrocentrale care funcţionează acum în România au fost construite înainte de 1989 printre acestea numărându-se în afară e Porţile de Fier I şi II unităţile Ciunget-Lotru (1972), Retezat (1986), Argeş-Corbeni (1966), Mărişelu (1976) sau Stejarul Bicaz (1960).

Vechimea unităţilor energetice pe care România încă se bazează a fost evidenţiată şi de textul Strategiei Energetice 2011-2035. În acest document se arată că una din trei hidrocentrale trebuie înlocuită, 80% dintre termocentrale au durată de viaţă depăşită, în timp ce peste 60% din reţelele de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale sunt "expirate".