Unde pleacă Marinel Burduja, numărul doi din Raiffeisen în ultimii 7 ani

Autor: Razvan Voican 21.05.2012

Marinel Burduja, 58 de ani, se pregăteşte să încheie cea mai importantă perioadă din cariera sa bancară de până acum - cei peste 10 ani în care a construit divizia de corporate banking a Raiffeisen, însă afirmă că se simte plin de energie şi se arată foarte încrezător în privinţa planurilor de viitor.

După şapte ani în care a fost numărul doi după Steven van Groningen, ocupând poziţia de prim-vicepreşedinte executiv, el va părăsi banca austriacă pe 30 iunie.

Potrivit unor surse bancare, decizia privind momentul despărţirii dintre Raiffeisen şi Burduja se conturase din prima parte a acestui an în urma mai multor discuţii desfăşurate inclusiv la cartierul general al austriecilor de la Viena.

În aceste condiţii, bancherul a avut timp suficient pentru a tatona piaţa şi a-şi evalua opţiunile pe mai departe.

El nu-şi dezvăluie planurile, însă spune că acest moment al schimbării îl găseşte plin de energie, aceasta fiind de fapt una dintre trăsăturile recunoscute ale profilului său.

Deja clienţii mari din portofoliul corporate al Raiffeisen au fost informaţi în legătură cu apropiata înlocuire a şefului de divizie.

De obicei, plecarea unui bancher de corporate de talia lui Burduja poate fi asociată cu riscul ca odată cu el să plece şi anumiţi clienţi cu care dezvoltase relaţii puternice pe parcursul mai multor ani.

Totuşi, variabile decisive sunt brandul şi forţa financiară a instituţiei de credit la care se va muta Burduja - aceasta desigur în ipoteza în care va alege să-şi continue cariera în industria bancară, experienţa acumulată şi conexiunile pe care le are în mediile politice oferindu-i diverse opţiuni, eventual în segmentul bancar public.

El a fost timp de un an şi ceva deputat în primul parlament ales după Revoluţie, în 1990, obţinând mandatul în circumscripţia Neamţ ca membru al FSN. A demisionat însă în toamna lui 1991 pentru a intra în fosta Bancorex. În 1994, după o pauză de un an în cariera bancară, a revenit ca vicepreşedinte al celei mai puternice bănci de la vremea aceea, poziţie ocupată până în 1996 când a plecat la Creditanstalt. În perioada 1998 - 2001 a fost vicepreşedinte al ABN Amro, una dintre băncile-şcoală pentru piaţa locală de corporate banking, iar de la sfârşitul lui 2001 a intrat în proiectul Raiffeisen de a construi o bancă puternică pe fundaţia fostei Bănci Agricole.

Burduja are în CV poziţii de vicepre­şedinte deţinute în mai multe bănci, însă îi lipseşte rangul de CEO. De-a lungul timpului în mediile bancare au circulat diverse speculaţii privind aspiraţia bancherului de a deveni şeful unei bănci de top, una dintre ţintele invocate la un moment dat fiind şi BCR. Plecarea de la Raiffeisen îi măreşte teoretic posibilităţile de avansare în condiţiile în care Steven van Groningen ar urma să rămână şeful filialei locale a grupului austriac.

Dintre băncile mari numai la Banca Transilvania ar fi încă deschisă poziţia de CEO după plecarea lui Robert Rekkers, situaţia de la BCR fiind clarificată de la începutul anului. Cât priveşte succesorul lui Burduja la conducerea diviziei corporate a Raiffeisen, austriecii au angajat un head-hunter pentru gestionarea procesului de selecţie, considerând că pentru un post de asemenea calibru merită scanată întreaga piaţă, chiar dacă există resurse de top management şi în interiorul băncii. Van Groningen insistă ca această poziţie să fie ocupată tot de un bancher român.

De multe ori piaţa s-a alimentat pe acest segment cu bancheri "şcoliţi" în casele tradi­ţio­nale de corporate banking ABN Amro/ RBS, Citi şi ING, dar şi bănci mari ca BRD şi BCR au echipe puternice în domeniu.

Divizia corporate a Raiffeisen are trei segmente mari - corporaţii multinaţionale, corporaţii locale mari şi corporaţii medii& regiuni, alături de care sunt organizate structuri distincte pe cash management şi finanţări de proiecte.

Burduja lasă Raiffeisen cu un portofoliu de credite corporate care se ridica la aproape 5,8 mld. lei (1,3 mld. euro) la sfârşitul lui 2011, mai mare cu circa 16% faţă de 2010, în condiţiile în care banca s-a angajat de anul trecut într-o luptă de extindere a cotei de piaţă mizând pe robusteţea dovedită în perioada crizei. Creşterea pe corporate a venit ceva mai uşor decât la retail având în vedere că firmele au simţit primele revenirea economiei şi au reînceput să caute finanţare. Raiffeisen are poziţii solide în agricultură, utilităţi, energie, alimentaţie, precum şi în industria farmeceutică. Creditele pentru companii reprezintă ceva mai mult de 40% din soldul total al creditelor acordate de bancă, însă sunt şi finanţări corporate înregistrate în bilanţul de la Viena. Pe partea de depozite, clienţii companii aveau la finalul anului trecut disponibilităţi de peste 5,8 mld. lei, în scădere cu 13% faţă de 2010 în condiţiile competiţiei dure de pe piaţă mai ales pentru resursele în valută. De remarcat însă acoperirea soldului creditelor cu depozite la nivelul diviziei corporate ca echivalent în lei, situaţia fiind relativ dezechilibrată pe segmentul în valută.

Anul trecut banca a lansat două produse mari de creditare Ð facilitatea pentru eficienţă energetică implementată împreună cu BERD şi un credit de investiţii cu garanţii de la Fondul European de Investiţii. Pe zona finanţării de proiecte, divizia corporate a Raiffeisen a considerat 2011 drept "un an reuşit". Chiar dacă numărul proiectelor aprobate a fost mic, au existat tranzacţii foarte complexe precum primul parteneriat public-privat din telecomunicaţii şi finanţarea pentru achiziţie externă a unei companii miniere şi metalurgice. De asemenea, în zona imobiliară Raiffeisen a colaborat cu banca-mamă în finanţarea şi refinanţarea unor proiecte mari ca Sky Tower, care va deveni de anul viitor cartierul general al Raiffeisen Bank România, sau un complex hotelier important din centrul Bucureştiului. Tot anul trecut au început pregătirile de lansare a serviciului de facturare electronică (e-invoicing) împreună cu Transfond, compania care operează sistemul naţional electronic de plăţi şi a fost extinsă oferta de servicii dezvoltate împreună cu banca-mamă pentru clienţii cu prezenţă regională.