Un prim roman gotic românesc/ de Stelian Ţurlea

Mioara Apolzan

Editura Cartea românească

"Am intrat în lumea Maiei - scrie autoarea - şi aşa au apărut prietenii, familia, vecinii, iar din familie un unchi. Poate că în clipa aceea ceva mi l-a adus în minte pe unchiul Gheorghiţă, la care am ţinut foarte mult şi pe care am vrut să-l aduc în carte, prelungindu-i viaţa. Credeam că va fi o apariţie episodică, punctuală. N-a fost aşa. Pe măsură ce scriam, povestea lui, peste care s-au suprapus amintirile mele, a urcat ca o apă freatică prin capilarele subconştientului şi a pus stăpânire pe text. În punctul ăsta m-am oprit. Aveam o datorie morală faţă de experienţa tragică prin care a trecut." Mioara Apolzans-a născut la 12 mai 1944. Volumul de studii dedicate prozei româneşti contemporane, Casa ficţiunii (1979), primeşte Premiul pentru Debut în critică al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 este doctor în filologie, cu o monografie despre "Revista Fundaţiilor Regale", publicată în 1983. În 1993, debutează în proză cu volumul Carte de identitate.

Katherine Mansfield

Garden party

Editura Humanitas

Traducere din engleză şi cuvânt înainte de Antoaneta Ralian. "Povestirile lui Katherine Mansfield - spune traducătoarea - se îmbină într-un sincretism perfect: literatură, muzică, pictură, adică poezie, sunet, culoare. Dar, în afară de văz şi de auz, îţi simţi antrenat parcă şi simţul olfactiv: povestirile emană parfum de crini în noapte, de trandafiri, de aloe, de verbină strivită între degete, parfumul difuz care învăluie muzica şi culoarea cuvintelor... Proza mansfieldiană e profund analitică, o minuţioasă şi fină disecţie a anatomiei sufleteşti, o reproducere a laboratorului din care şi în care încolţesc, se amplifică, se inflamează, se dizolvă şi mor emoţiile."

Oliviu Crâsnic

...şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul

Editura Vremea

Invitat la nunta unei necunoscute, într-un castel bântuit de diavol, un nobil decăzut se trezeşte prins într-o plasă a nebuniei, trădării şi crimei. Aşa începe acest prim roman gotic românesc, lansat în urmă cu aproape doi ani, cu mare succes de public. Contribuie la aceasta acţiunea desfăşurată în lumea medievală, atmosfera sumbră şi toate caracteristicile genului gotic. Povestea este plină de fiori, nu lipsesc fantomele, vârcolacii, fireşte crimele. Surpriza: nevoia autorului de a-şi încheia cartea cu o postfaţă, de vreo sută de pagini (!) în care toate elementele romanului sunt disecate pe rând. Un debut remarcabil.

Graham Swift

Ultima comandă

Editura Polirom

"O poveste despre identitate, iubire şi loialitate - spune editura -, interesantă şi impresio­nantă mai ales prin circumstanţele sociale pe care ni le propune autorul, situând acţiunea într‑o Londră postbelică, proletară. Patru bărbaţi se întâlnesc în cârciuma lor preferată şi sunt pe cale să por­nească într‑un pelerinaj ce are ca ţel împrăştierea cenuşii unui tovarăş din război, prieten a trei dintre ei şi tată adoptiv pentru al patrulea. Dar, înainte să ajungă în orăşelul de pe malul mării unde vor duce la îndeplinire <<ultima comandă>>, complicatele relaţii dintre cei patru, implicându‑le de asemenea pe soţiile şi copiii lor, se dezvăluie lent." Vinovăţii, trădări şi resentimente puternice sunt pe cale să răbufnească.

A.J. Kazinski

Ultimul om bun

Editura Trei

Traducere din daneză de Gabriela Alina Sauciuc. Ştiaţi că în Vechiul Testament există o legendă care spune că pe pământ trăiesc treizeci şi şase de oameni buni care ne păzesc? Fără ei umanitatea ar dispărea. Dar aceşti oameni buni nu ştiu că ei sunt cei aleşi. Îar în zilele noastre, susţine autorul, din 36 aleşi au mai rămas doi, care sunt pe cale să fie eliminaţi. Lui Niels Bentzon, inspector de poliţie din Copenhaga, îi revine sarcina de a-i găsi pe omul bun din Danemarca şi de a-l preveni - după ce descoperă că mai sunt doi oameni de acest fel, unul în Veneţia, altul în ţara sa. Un roman poliţist cu secrete, conspiraţii şi acţiune. Numele autorul este de fapt un pseudonim sub care semnează Anders Ronnow Klarlund şi Jacob Weinreich.

Ioan Viştea

Insectarul portocaliu

Editura Limes

Prefaţă de Ovidiu Pecican: "Volumul de afţă adună în paginile sale specimene de pamflet exersate din convingere, cu mijloace proprii, prin tragere precisă la ţintă, precum la tarabele unui bâlciu fastuos, plin cu măşti şi cu clovnio. Se întâmplă ca, din convingere civică neconstrânsă, din câte ştiu, de vreo apartenenţă partinică, autorul să ia la ochi siluete portocalii. Lucrul acesta nu ar trebui să neliniştească însă pe nimeni, nici măcar pe aceia luaţi în tărbacă. Experienţa ne învaţă că unii dintre ei se vor regăsi, nu peste prea mult timp, sub diferite flamuri, căci România este locul unde schimbarea taberelor în funcţie de opţiuni şi misterioase, şi pragmatice, nu atrage după sine, vai, pierderea definitivă a obrazului."